Pastorul Gâdea se ridică

gadea pastor

Bineînţeles, pastorul Gâdea îşi face în mod obiectiv, echidistant meseria de jurnalist şi formator de opinie. Niciun motiv să suspectăm altceva.

Tovarăşul de prețuire socratică, recte Badea, mârâie şi mai îndârjit. Probabil din solidaritate cu preţuitul, acuză Norvegia de “răpire şi terorism“. Nimeni nu i-a răstălmăcit mârâitura, a spus-o fălos şi răspicat.

Zgribuliţi sub pături de celofan, vreo cinci milioane de telespectatori (fanii jurnaliştilor amintiţi) bat cruci şi scuipă-n sân – “Ptiu, Doamne, ăştia sunt mai rău ca ISIS!”

Două precizări vreau să fac:

* Mi se pare uman şi normal ca tu, spectator, să trăieşti empatic drama familiei Bodnariu. Nu bagatelizez fraternizarea. Ba chiar o admir. Crezi în ceva? Ieşi în stradă şi strigă-ţi oful, arată-ţi crezul! Vrei să fii solidar cu soţii Bodnariu? Este dreptul tău, manifestă-te ca atare.
Continue reading

Bodnariu, puntea între civilizaţii

bodnariu2Cazul Bodnariu pare să fi ajuns politică de stat în România. Toate forţele unite ale ţărişoarei – de la guvern, ambasadori, politicieni senili şi populişti, până la societatea civilă – au transformat decizia statului norvegian în scopul suprem al neamului românesc. Solidaritate şi izbăvire!
Acum este momentul să arătăm cine suntem noi, românii. Acum ori niciodată să dăm dovezi!

Dovezi că ce? Că noi, statul român, putem interfera legea norvegiană cu legea pământului balcanic? Că, dacă ne strofocăm o lecuţă, putem fi o forţă intruzivă care modifică orânduirea norvegiană? Este tâmpenia absolută. Nu putem face asta. Şi, presupunând prin absurd că am putea, ar trebui să ne abţinem. Nu asta e dovada unui stat puternic.

Trei mituri pernicioase am fost în stare să scornim până acum. Puţin. La capacitatea noastră de fabulație, m-aş fi aşteptat la mai mult.
Continue reading

De ce mă lupt cu toți proștii pe net?

Clasa a noua sau a zecea, petrecere de crăciun/revelion să fi fost? Sala aranjată la alt liceu, toți veneam cu chestii de pe-acasă ca furnicile la mușuroi.

Eu aveam o tavă cu două rulade și niște prăjituri bune bune iar colegul de bancă avea și el mâinile ocupate cu altă tavă plină cu d-ale gurii. Cum mergeam noi viteji prin îngheț (eram trei dar al treilea e un fel de Houdini și nu prezintă greutate în povestire), un pic înainte să ajungem, pe-o uliță lăturalnică, intrăm într-o ambuscadă.

În termeni războinici ambuscada e o situație în care forța inamică te depășește substanțial numeric și are și avantajul unei poziții superioare. În cazul nostru ambuscada era un singur individ, postat în mijlocul străzii.

A treia furnică a dispărut pur și simplu la vederea dușmanului, nici până acum nu știm pe unde, iar noi doi am rămas pe loc, cu tăvile pline în brațe și frigul mușcându-ne de urechi.

Individul era monstruos. Vopsit pe față cu tăciune din sobele iadului, c-o blană de fiară pe umeri și colți de urs coborâți pe frunte, c-o bâtă noduroasă bătută ritmic pe gheață pentru efect, era cu un cap mai înalt decât amândoi. Continue reading

Fanii lui Mircea Badea

Atunci când te simţi amărât, insignifiant într-o lume prea mare şi complicată. Atunci când melancolia îţi roade sufletul mai ceva ca Bugs Bunny morcovul. Atunci când vrei să te pierzi într-un mic dejun a la Nichita Stănescu – Ou fiert, slănină şi o sticlă de votcă.
Atunci când te simţi descurajat de multitudinea oamenilor mai deştepţi, mai talentaţi, mai frumoşi sau mai virili decât tine.

Intră pe facebook. Moş Mircea şi prietenii săi:

mircea

Detectivul
mircea1
Veşnic-bănuitoarea
mircea2
Nemanipulata
mircea9
Continue reading

Magia sărbătorilor

A trecut.

dubla2

Acum văd diferenţa dintre un molid la patrujdălei şi un brad cu preţ cvadruplu.
Eh, cu o moarte toţi suntem datori.

Iarna se încheie ciclul. Fulgii balerini care au învăţat dănţuitul de la Andersen Cristian – Bocancii scrijeliţi, târâţi prin ciorofleașcă. “Ce mai face Gicuţicu?? A gugi-gugi-gugiii! Mai vrea un dovlecel Gicuţu? Un mălai, o sorbică? Un scărpinici pe burtică?” – “Au ieşit cam grase sarmalele anul ăsta.”
“Vai, ce pom frumos! Cum curge beteala printre ramuri!” – “Băga-mi-aş acele astea-n…”

Cum spunea şi nemuritorul Gambetta: “Viața e plăcută. Moartea e liniștită. Tranziția este problematică.”
Să vezi acum tranziţie, pe scări, opt etaje, cu mortăciunea de pom în cârcă.

Prea mulţi colonei cretini!

turcescu

Ştefan Enache (colonel STS):

– Ce, eu nu le-am spus ce a fost acolo la… poţi să spui… Eu ştiu ce a fost acolo la… când au dat ăia foc. Eu le-am spus „d-acolo nu scapă nimeni!” Păi acolo a fost dat de aia şi când a ajuns flacăra a făcut prăpăd acolo.

– Se ştia, mă! Ştia şeful din Minister… Şi Oprea… Păi dacă şi-au dat sms-uri „nu vii în seara asta în club!”, unii… Şi eu am prieteni care au fost… specializaţi pe explozibil şi arme de distrugere în masă. Acolo sunt bombele care le au americanii. Mamă şi tată. Deci americanii au mamă, îi spun bombe mamă, israelienii le spun, ruşii tată şi israelienii au o combinaţie de-a lor, aiurea. Numai gazul care a fost, a fost o explozie. Păi dacă i-a făcut ca la rotisor…
Continue reading

Maze Runner II, un film de evitat

The Maze Runner, apărut în 2014, a fost un SF bunicel. Atmosfera iniţială mi-a adus aminte de Lord of the Flies (cartea) – O comunitate de copii obligaţi să supravieţuiască pe cont propriu. Să îşi repartizeze sarcinile, în funcţie de aptitudini, să încropească un cod de legi. Iar cadrul are acelaşi rol de colivie, indiferent că vorbim despre insulă, în Lord of the Flies, sau despre poiana înconjurată de zidurile labirintului.
Continue reading

Oi globalizate

Un articol excelent despre topul celor mai căutate persoane – Găsiţi AICI, pentru fiecare ţară în parte, ce au căutat pe Google robii lui Dumnezeu, Alah, Buddha, Whatever, în anul de graţie 2015.
În caz că vă întrebaţi cum arată lumea în care trăim.

oi globalizate

Privesc cu bucurie bilanţul finalului de an. Dacă te uiţi cu oareşce responsabilitate pe unde calci, nu ai cum să ratezi adevărul suprem: Indiferent de naţie, majoritatea populaţiei este formată din oameni simpli cu preocupări simpliste.
De ce bucurie?
Pentru că noi, românii, am reuşit să ne păstrăm veracitatea.
Continue reading

De ce duceţi dorul iernii?

***

Ninge în Berceni. 29 decembrie 2015 – Jurnalul căpitanului – introspecţie exhaustivă privind relaţiile interumane, om – zăpadă, om – câine, om – piatră.

Pe străzile din Berceni, oamenii par fericiţi cu noile fenomene meteorologice. Se strâng în braţe şi se pupă zgomotos, franţuzeşte. Vecinii de scară se adaptează cu spirit fervent noului habitat.

Raulică Gherosu, tânărul mascul din aripa estică, etaj 7, si-a asumat rolul de para-individul coloniei. Fin observator al fenomenelor naturale, simte momentul prielnic şi îşi etalează virilitatea: “Moaaa, ninge, băga-mi-aş p…!”
Continue reading