Adame, unde esti?

Guest Post by Ciprian

“Nu voi încerca să conving pe cineva de realitatea dumnezeirii prin ceea ce voi scrie în aceste ‘pastile’ ci vreau să scot în evidenţă două lucruri. Primul ar fi adâncimea şi profunzimea scrierilor biblice şi faptul că aceasta poate fi interpretată de la nivelul ad literam până la unul foarte adânc duhovnicesc şi spiritual. Adevărurile evanghelice nu sunt niciodată pe deplin relevate sau epuizate de sensuri şi înţelesuri.

Al doilea lucru pe care incerc sa il fac prin aceste scurte scrieri este sa arăt importanţa cuvintelor, căutând etimologia lor. Faptul că acestea aveau viaţă şi reprezentau o întrupare concretă a unei realitati şi oamenii când le foloseau ştiau foarte précis la ce se refară. Iar pierderea sensului lor o consider o cauza a lipsei de întelegere adâncă ce domneşte astăzi în societatea umană. Continue reading

Cu Gândul la rabat

CTP Lelia“Mi-am anunțat plecare miercurea trecută, din motive personale. Am încredere în brandurile și în oamenii de aici, alături de care am muncit atâția ani. Este o parte din viața mea.” (Claudiu Pândaru – fost director editorial Mediafax) sursa

În insolvenţă şi bântuiţi de fantomele fiscalizării înşelate, înţelepţii Mediafax inventează variante de damage control. Prima aplicată este supravieţuirea în regim economic. Fără Tudor Popescu, fără Negruţiu, fără Claudiu Pândaru.
Nu-i bai, aducem alţii la reducere. E piaţa plină, colcăie jurnaliştii de valoare ca găinile flămânde într-un cireş pitic.

Mă bucur pentru Clarice Dinu, fată leală şi inimoasă, pacientul zero al epidemiei de pisicopatie feisbucită. În noua organizare marţială va ocupa funcţia de redactor-şef.

În rest, texte la kilogram, tineret spornic, pontat riguros şi educat în spiritul jurnalismului “la normă” practicat de Mediafax – 10 texte/zi, 900 RON/lună. Cu menţiunea că asta era norma în urmă cu doi ani, pe vremea când Sârbu nu vedea zăbrele pe cer. Acum o fi mai bine…

Ziarul online Gândul îşi trăieşte ultimele momente de salubritate. Bătrâna publicaţie născută în 2005 dintr-o dragoste Popescu-Dinescu şi-a pierdut minţile, nu îşi mai poate mişca irisul matofit, zâmbeşte la simţul fluidelor călduţe de sub fustă.
Continue reading

La piscină

Ora 15:00 – 31 de grade la umbra casei mele. Nu mai suport, mă duc să mă răcoresc. Am auzit că e o piscină fresh în zona Unirii. Ar mai fi şi Strandul Văcăreşti pe lângă mine… vedem.

piscina
Început de august, canicular
Sunt o supă de măruntaie dizolvate
După reţetă străveche, cioplită lapidar
Cu dalta fierbinte în oase.

Şi nu mai pot respira acelaşi aer cu voi
Sunteţi copii nenăscuţi; iar eu, cadavrul stricat.
Reneg toată firea cu superputeri de strigoi
Salvarea mea: un univers xeroxat.

Tot ce am visat acum e real
Un tren infinit şi traseul stelar
Strivesc galaxia în curbă
Şinele trosnesc, mi-e sete de umbră!

De ce beştelim măgarul

magarEşti un dobitoc! Un porc! Un bou! Un măgar! Animalule!

Foarte multe injurii româneşti îşi au obârşia în regnul animal. Nu le-am înţeles vreodată pe de-a-ntregul. Unele dintre ele pot fi laude, nu doar vorbe de ocară.

De exemplu, când îi spui cuiva că este vulpe, înseamnă că l-ai făcut şiret, inteligent chiar. Dacă ai diminutivat animalul şi i-ai zis vulpiţă, deja ai bucurii la persoana vizată. În schimb, dacă foloseşti augmentativul, vulpoi bătrân, evidenţiezi experienţa, spiritul de prevedere.

Porcule! Aici hai să zicem că ar fi de înţeles. Porcul mănâncă găinaț, doarme în propriul rahat şi se răcoreşte în ăl mai împuţit nămol. Cum pe timpuri lumea era străină de neologismul “hipster”, s-a ajuns la varianta “Băi, porcule!”
Continue reading

Pedofilie, Homosexualitate, Heterosexualitate

Sunt același lucru. Orientarea sexuală, indiferent cât de greșită, nepotrivită sau monstruoasă ni s-ar părea, există în noi fără să avem ceva de spus. Nu se petrece pentru că o alegem la un moment dat și, de asta, nu se poate găsi vreo vină în ea.

O orientare sexuală, pentru care omul nu are nicio vină, nu ar trebui să fie prilej de dat cu parul, indiferent cât de odios ne contrazice simțul normalității. Din punctul ăsta de vedere, unul dintre cele mai stupide și limitate contra-argumente împotriva homosexualității, este că acceptarea ei în societate este o punte spre acceptarea practicării pedofiliei .

Zău? Cam cum funcționează gândirea din spatele acesti teribil de inteligent raționament?

Ia să vedem unde stă ridicolul. Problema pedofiliei, dacă reușim să o privim obiectiv pentru un moment, este că profită de corpul unui copil, la o vârstă la care nu are cum să aibă ceva de zis, să se apere, sau să fie de acord cu ce i se întâmplă. Continue reading

Internetul ne face mai răi

Internetul ne dezumanizează. Ne trece printr-un filtru diavolesc prin care au loc doar idei, nu şi suflete.

internet1

Pe internet, toţi participanţii slobod idei de la acelaşi balcon. Drept urmare, până să diferenţiem personajele, avem aceeaşi pretenţie de la toată lumea. Îi considerăm pe toţi egalii noştri, fraţi de pixel.

În aceste condiţii, normal că îţi fierbe sângele în cap atunci când vezi comentarii demne de haiala unui viţel scăpat în putina cu prune. Te-ai fi aşteptat la ceea ce consideri tu normalitate, la unul de teapa ta. În schimb, râgâie cornuta.

Citim părerile, ne înfuriem, clocotim în spume de repugnă şi îi urâm din toată însufleţirea. Sunt nişte dobitoace, nişte analfabeţi, nişte retardaţi care trag societatea la fund. Huooo, le-am strivi ţeasta cu tastatura dacă ni s-ar da ocazia. Oricum sunt nişte rebuturi, nişte paraziţi!
Continue reading

100 de pule

100 de pule

O sută de pule. Poate nu chiar o sută, da’ rotunjim. Erau minus douăzeci de grade și noi stăteam de vreo patru ore în curte, chiar lângă pădurea de brad, mutându-ne greutatea de pe un bocanc pe altul, așteptând să se termine odată.

Bătea ușor vântul, destul cât să treacă frigul prin haine și pielea bocancilor să se întărească de la umezeala înghețată. Bătătorisem toată zăpada de pe jos când ofițerul ne-a anunțat că nu mai e mult până începem, maxim o oră…

Aveam buzetele vinete când am intrat în sala aia mult prea mică pentru o sută de pule.

– Ce faci, mă?

– Trag un pic de ea să nu mă fac de râs, ce dracu! Continue reading

De ce traim?

Viata in sine este o experienta frumoasa, cel putin eu nu ma pot plange. Pentru unii insa este un cosmar, o lupta continua, fara perspectiva. In timp ce altii nici macar nu stiu ca traiesc. Sau nu vor sa afle.

Dar totusi, dincolo de logica existentei noastre, de ce traim? De ce murim? Ca sa ce?

Bine, explicatii sunt multe. Traim pentru ca ne nastem, pentru ca respiram, pentru ca asta este natura vietii, pentru ca asa a vrut Dumnezeu sau hazardul sau nu stiu ce civilizatie extraterestra care cultiva diverse forme de knowledge pe pamant. Continue reading

Şuncile din Vest Unite

baltata-romaneasca-vacaFoarte mulţi români suferă de preţiozitate selectivă. Epidemie! Cel mai vizibil simptom:

Comportamentul de prinţ medieval într-un restaurant – Dacă nu se fac toţi chelnerii preş în faţa ta, eventual să-ţi lustruiască şi pantofii cu limba, e musai să faci un mic răzbel. Să vină şeful la tine, acum! Că doar e pe banii tăi.

Comportamentul de iobag umil în restul zilei – Vara trecută, a murit o pisică la vreo două blocuri distanţă. A stat aşa moartă şi înmiresmată câteva zile, de puţea tot Berceniul a Walking Dead. Nimeni n-a venit să o ridice, nimeni nu s-a plâns.
Continue reading

Erou

Lumea Arres, Universul 6, anul 3490

”Dacă pierzi…”

Nu era nevoie să-i spună niciunul, le-o citea în ochi – dacă pierzi, murim. Nu mai aveau rezerve nici până la sfîrșitul anului iar în cinci ani, până la următorul Duel, aveau să moară de foame până la ultimul.

Vinovat era cel din fața lui, cel pe care învățase să-l urască înainte de a veni pe lume, flămând în burta mamei. Cel din cauza căruia toți copiii arreieni se nășteau și creșteau rahitici, generalul Esso. Câștigase de douăsprezece ori Duelul, de zece ori mai multe decât oricare altul dinaintea lui și-i aruncase într-o foamete de jumătate de secol.

Consumaseră totul din depozitele înghețate, la început cu lăcomie apoi, cu fiecare nouă înfrângere, gram cu gram. După al cincilea Duel pierdut în fața lui Esso, trecuseră la filtrat aerul și la procesat roca, moleculă cu moleculă. Acum își mâncau direct morții, uscați și făcuți făină în cuptoarele bisericii; nu mai aveau timp să-i îngroape și să-i filtreze după aceea, cum făcuseră cu fiecare cimitir până la al nouălea Duel pierdut. Continue reading