Dilemă de weekend

sah1În copilărie am fost o prezenţă foarte sprintenată – tot timpul voios, dinamic, pasionat de şeptic, şah, animaţii cu Son Goku şi alte sporturi. Asta cu şahul m-a ţinut până în primii ani de liceu, perioadă în care s-a dovedit o îndeletnicire salutară.

Nu aş fi supravieţuit plictiselilor de smârc clocit, de gasteropode alergate, de cuc numărându-şi fulgii, repetate la nesfârşit în timpul orelor de limba română (şi literatură sau ceva). Aşa, pitit bine în ultima bancă şi jucând şah cu creionul pe hârtie, am avut o şansă. Săr’mâna, doamna Amalia! Veşnice mulţumiri pentru doiul din clasa a unşpea. M-a făcut bărbat.
Continue reading

Nu mai sunt femeile de altădată

strip clubÎncep să am tot mai des senzaţia că mă înghite noul val, generaţia tânără. Sunt diferenţe enorme de comportament şi mentalitate între 21 şi 28 de ani (da, nețărmurita paletă de culori a douăzecilor). Nici nu vreau să mă gândesc cu ce spaimă privesc spre noi bătrânii, ăia trecuţi de 30.

Mă recunosc depăşit de galopul avangardist al tineretului, sunt o discketă îndesată cu forţa în CD-ROM.
Cel mai la îndemână exemplu – Cum se agăţau femeile pe vremea mea?

Nu, nu le scoteam la horă. Dar mergeam “în oraş”, într-un loc unde aveau băuturi şi (opţional) mâncare; un loc iluminat şi liniştit. Iluminat, din motive logice de verificare a mărfii înainte de achiziţie închiriere. Şi liniştit ca să… Cum se numea chestia aia? A, să te poţi auzi unul pe celălalt, om cu femeie. Conversaţie, mă, ăsta era termenul!
Dar conversaţie din aia de rânduială strămoşească. În viu grai. Fără asl-plm-stf-IheartU
Continue reading

Să fie românești până la miez

Mare sfârâială mare cu legea care obligă magazinele să prezinte la raft produse românești. Ba unii că e de bine și că așa e normal, să ne susținem producătorii, ba alții că nu e o măsură corectă pentru o piață liberă (bine că subvențiile care omoară concurența sunt…), ba ceilalți cum că producătorii noștrii sunt niște lepre și nu-s în stare să facă produse de calitate la preț decent. Continue reading

Lăsați animalele să lenevească!

Odată cu apariția celui mai înalt nivel al evoluției umane, iubitorul de animale, văd pusă din ce în ce mai des problema animalului liber. Așa cum trebuie să fie el, așa cum l-a lăsat mama natură pe pământ, să zburde prin cele păduri virgine.

Zilele trecute s-a interzis circul cu animale sălbatice în Olanda. Foarte bine, ceva mă deranjează profund când văd un tigru amenințat cu biciul ca să facă tumbe prin praful cortului. Să se închidă toate.

Bun. Următoarea oprire, grădina zoologică. Lua-v-ar naiba de exploatatori mizerabili care vindeți bilete să vadă oamenii animale în cușcă și-n țarcuri! Criminalilor! Continue reading

Tolontan s-a născut mai sărac

jegsp

Probabil cea mai şubredă lozincă pe care s-a clădit democraţia americană este asta:
“All men are created equal” – Thomas Jefferson, 1776.

Cum să fie toţi oamenii creaţi egali? Cătălin Tolontan, cel mai bun contraexemplu. Aţi auzit cu toţii de sintagma “simţul ruşinii”. Este un simţ prezent la fiecare dintre noi, în cantităţi variabile (după cum ne-a fost norocul). Fiecare am primit la naştere un bagaj cu felurite calităţi şi simţuri. D-l Tolontan s-a născut mai sărac decât restul. Cineva (putem bănui cine) a uitat să-i pună toate simţurile în desagă. Asta este… atotputernic, omniprezent, dar cam uituc.
Continue reading

Stejarii de esenţă moale

stejarÎn câteva minute va începe partida de rugby România – Italia. Este ultimul meci disputat de “stejari” în cadrul Campionatului Mondial. Italienii sunt mari favoriţi, la fel cum sunt toate echipele care joacă împotriva României la Campionatul Mondial. Victoria împotriva Canadei a fost o surpriză.

Nu sunt un fan al rugby-ului. Îl consider un sport lipsit de spectaculozitate, din cauza infinităţii de reguli care duc la o fragmentare continuă.

Nu trece un minut, că se ia pauză încă vreo două. Se organizează apoi un snop mare de bărbaţi – drept pedeapsă şi se împing câteva secunde până intervine din nou arbitrul. Iar pauză?? Da, nu ai împins perfect perpendicular cu umărul drept – Fault! Ia acum şi bubuie mingea asta ovală spre o poartă aflată la 50 de metri.
Continue reading

Bergler Igor, cel mai supărat scriitor român

Bergler Igor anunță că are 10.000 de precomenzi la o carte pe care încă nu a publicat-o. Fiind prima lui carte și numele lui neînsemnând nimic pentru publicul cititor, succesul acesta nemărginit mi-a ridicat niște semne de întrebare și-o curiozitate legitimă.

După vreo două zile și informația cum că numai 15 exemplare au fost precomandate de la o librărie online aflată în top 3 vânzători de carte de la noi, părea că cifra este o minciună grosolană, care confundă tirajul trimis distribuitorilor cu cărțile comandate de cititori. Așadar se putea ca genialul Bergler Igor să-și fi făcut, dintr-o carte anonimă, știre pentru toată industria românească de carte, mințind.

Lucrul ăsta și calitatea cărții, analizată pe fragmentul gratuit cât și pe întreaga carte, au făcut subiectul unor articole pe reacții.ro, nu, nu scrise de mine, eu doar comentasem.

Ce face Bergler Igor, acest titan literar care va zgudui lumea cu capodopera lui, în fața unor informații atât de dure? Vine și ne demonstrează că greșim și că nu a fost o măgărie campania asta aparent gândită să prostească cititorii (unul dintre cele mai puternice argumente în marketingul unui produs este social proof-ul, adică l-au luat și mulți alții)? Continue reading

Biblia pierduta 2

Va povesteam despre Biblia pierduta, de Igor Bergler, supranumita “Cartea eveniment a anului 2015”, de propaganda editurii RAO si a firmelor de marketing contractate de autor, aici.

Nu o sa mai insist asupra scaparii cu fragmentul din carte, acela plin de greseli, oferit de site-ul oficial bibliapierduta.ro inaintea lansarii cartii. Asta este. A fost o greseala umana, se mai intampla. Si oricum, intre timp s-a rezolvat problema, acum poti descarca doar postfata, scrisa de traducatoarea Jean Harris. Realizatorii au renuntat la un fragment din carte. Bravo, se pare ca s-au prins in sfarsit ca trebuie sa ofere cititorului ceva care vinde. Continue reading

Cei şapte de ce

romania
1. De ce jucăm cu decalibratul Keseru şi îl punem să bată loviturile libere?
2. De ce dominăm net aerian o echipă şi nu reuşim să marcăm din nşpe mii de faze fixe?
3. De ce jucăm cu garda jos şi atacăm ca bezmeticii, noi fiind în toată istoria o echipă de „reacţiune”?
4. De ce poartă Burleanu epoleţi pe sub sacou?
5. De ce insistăm să ne frecăm pe sfârcuri cu icoanele lui Father Chicken?
6. De ce încă nu l-am pupat cu nesaţ în fund pe arbitrul partidei?
7. De ce vrem să mergem la Euro?