Prost/bun sau inteligent?

A circulat ceva vreme pe net poza cu Spielberg și-un dinozaur lângă el, făcută după model vânătoresc, ba a și stârnit isterie în două tabere diferite.

Prima tabără a fost cea a indignaților pe modelul – de ce? de ce să fii atât de crud și să omori un rinocer pentru plăcere? huoo vânătorii!

A doua tabără a fost cea care a crăpat de râs și-a arătat cu degetul spre imbecilitatea furiei primei la o poză c-un dinozaur de cinema. Continue reading

Ca la mă-sa acasă

Am auzit săptămâna trecută că noi, românii, experimentăm cea mai călduroasă vară din ultimii 50 de ani. Apartamentul meu din metropola Berceni are o calitate aparte – Atunci când afară sunt 28 de grade, la mine sunt 35. Iar spre 4 dimineaţa, scad undeva la 32. După două luni de tortură, am ajuns ieri la mare. Marea Neagră, marea pentru toţi.

Tot ieri, aflu că în Bucureşti a fost cea mai friguroasă zi de august din 1961 încoace. Cum e zicerea aia doldora de înţelepciune? Prost să fii, noroc să ai? Huoooo! Îmi vreau norocul înapoi!
În două zile, am prins fix 20 de minute de soare. Dintre care 10 au avut şi ploaie. Ştiu sigur, pentru că am stat cu ochii numai pe ceas. La ce altceva să mă uit?
IMG_8176
Continue reading

Profesoara de latină

clasa(…)
Atunci când visul îmi scoate melcii pe nas şi gărgăunii din urechi, se lasă o ceaţă străvezie şi un miros de broască tăvălită prin mâl. Parcă m-aş cufunda într-o mlaştină; fundul îmi alunecă de pe scăunel, nivelul băncii creşte, iar eu încerc să mă pitesc. Să mă fac mic, să mă comprim cu totul în pantofii botoşi. Doar să nu mă observe ea, profesoara de latină.

“Domnul Corbaaan, unde sunteeeţi? La tablăăă, mhhh…”

Este singura fiinţă cuvântătoare, care după fiecare idee slobozită simte nevoia unui geamăt înăbuşit. Exprimă simultan plictiseală şi lascivitate. Încă ar avea poftă, dar parcă o bate cam tare blazarea în gât. Gemea sofisticat, cu preţiozitate şi lehamite. Ca o suferindă de zoofilie, familiarizată cu toate zvâcnirile şoricelului ascuns în chiloţi.

“Haide, Corban, haideee. Ce să mă mai fac cu tine? Mhhh…”
Continue reading

Dumnezeul din procente

god-and-politics_bigCe fac instiTutele de sondare a opiniei publice, atunci când nu sunt alegeri şi politicienii nu pontează la fundul lor pentru manipulări, propagandă şi alte delicateţuri din fişa postului?

Atunci când nu sunt alegeri politicești, institutele măsoară nivelul de dumnezeire din sufletul poporului…

Potrivit unui sondaj IRES, cei mai mulţi români (96%) cred în Dumnezeu, 86% consideră că Biserica oferă răspunsuri pentru nevoile spirituale ale oamenilor, 69% se roagă zilnic şi peste jumătate merg să se spovedească. Detalii AICI.

Ce nu reuşesc să înţeleg din datele riguros calculate de IRES:
Continue reading

Cuibul și puiul acvilei de munte

De ani de zile frații Bodnari cutreieră pădurile Bucovinei, încercând să aducă și să păstreze pe film frumusețea sălbăticiunilor din pădurile încă bogate din munții ăștia.

Nu-s nici de la BBC și nici nu cred că au ajuns să câștige ceva din asta, o fac doar din pasiune și investesc în echipament bani câștigați muncind prin alte părți. Iar pasiunea asta se simte din plin chiar dacă prezentările nu-s extrem de cizelate și nici sculele nu-s cele mai cele, însă dragostea față de frumosul sălbatic n-are neapărată nevoie de comentarii ultra puse la punct și de lentilele cele mai cele. Continue reading

Fenomenul Halep

halepDespre Simona Halep nu mai sunt multe de spus. O consider cel mai bun produs sportiv, de origine românească, din ultimii 10 ani. Este sportivul român care ne-a păstrat în centrul atenţiei, între reflectoare, după ce Lucian Bute a făcut mai mulţi paşi în spate.

Am mai avut şi alţi sportivi de renume în ultimii 10 ani, bineînţeles. Unii dintre ei chiar campioni mondiali. Dar trebuie să ţinem cont şi de disciplina la care au excelat. De popularitatea sportului respectiv, de atenţia pe care i-o acordă publicul, de publicitate, audienţă, bani. Pentru că, din toate astea rezultă concurenţa în acel sport.

Tenisul este un sport popular, există o concurenţă acerbă. Din aceste considerente îmi permit să apreciez mai mult un loc trei mondial la tenis, decât o medalie de aur la spadă, gimnastică sau tras cu arcul.

“Fenomenul Halep” nu este o exalațiune de cuvinte despre Simona. În cazul ei, totul clar, cleştar. “Fenomenul Halep” este despre noi, românii.
Continue reading

Fericiti cei saraci cu duhul

Guest Post by Ciprian

 

“Fericiti cei saraci cu duhul!”

Probabil ca acest citat este unul dintre cele mai vehiculate de cei mai multi agnostici (mi-au spus mai multi prieteni care nu cred in Dumnezeu ca ateu este nepotrivit si ca prefera termenul de agonstici) si interpretata in stil cliseistic si periorativ din si de catre media, la fel ca si exprimarea ‘crede si nu cerceta’ care nu exista niciunde in Biblie.

Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia Cerurilor.

Indemnul are doua interpretari consacrate in literatura teologica. Continue reading

Game of Thrones şi Adevărul

Într-un interviu acordat celor de la New York Observer, R.R. Martin mi-a spulberat visul finalizării perfecte.

Încă de acum doi ani, mi s-a înfiripat ideea unei încheieri apocaliptice. În naivitatea mea, mi-am imaginat bătălia finală ca pe un Armagedon laic – lupta dintre bine şi rău, mistificată în lupta dintre foc şi gheaţă (A Song of Ice and Fire).
Ca şi cum focul ar fi bun şi gheaţa rea. Dar pentru mine, asta ar fi însemnat deznodământul perfect.

Zombii de gheaţă cei răi, care vor să distrugă toate fiinţele calde. Iar în tabăra adversă, cei trei dragoni călăriţi de Daenerys, care vor rezolva problema cu ajutorul focului magic.

Se pare că R.R. Martin are altă părere. Întrebat de reporterul celor de la Observer dacă romanul se va termina într-o “oribilă apocalipsă”, d-l Martin a răspuns:

– Încă nu am scris finalul cărţii. Dar nu, în mod sigur nu aceasta este intenţia mea. Finalul va fi într-o notă dulce-amară (bittersweet).

E clară treaba. Specialiştii de la HBO l-au convertit pe Martin din zburător interstelar în gospodină plângăcioasă. Hai să lăsăm fantezia de-o parte. Să fie dramă! Da, da, da. Şi intrigă, şi lamentări, şi mult, mult patetism. Dulce, amar, dulce.
Mă aştept ca până la final, dragonii să scuipe replici răutăcioase în loc de foc.

“Groaaar, groaaar, groaaar! Mori de ciudă, rege al zombălăilor! Mi-am pus oul la clocit sub Jose Armando. Ha-ha-ha-ha! Groaaaar!”

Auziţi, domnul Martin. Dacă tot am început să transformăm un basm superb într-o telenovelă condimentată cu ţâţe şi penisuri, măcar să o facem profi. S-a cam plictisit lumea de aceleaşi scene cu sex (sex între fraţi, pe faţă, pe dos, sex scurt, sex negru, sex surpriză). Fanii înflăcăraţi cer să treceţi la un alt nivel. Dacă nu ştiţi cum, inspiraţi-vă din ziarul quality Adevărul:
Continue reading

Lucian Boia – Două secole de mitologie națională

Națiunea ne leagă organic, din negurile timpului și până astăzi, iar granițele și organizarea ca stat au fost doar consecințe naturale ale stării de națiune, care au înfrânt toate obstacolele și interesele politice exterioare ca să-și găsească albia pe drept cuvenită.

Așa ne-a învățat școala despre românii ieșiți din daci și romani și despre cum dorința de unire curgea prin sângele tuturor, odată cu o conștiință națională vie și puternică.

Doar că e de-ajuns să aruncăm un ochi în jur, la toate prejudecățile și insultele pe care românii și le aruncă unul spre altul, în funcție de regiunile istorice pe care le reprezintă și iese evident la suprafață, fragilitatea și tinerețea națiunii române, precum și artificialitatea conceptului de constantă națională milenară. Continue reading