Tolontan s-a născut mai sărac

jegsp

Probabil cea mai şubredă lozincă pe care s-a clădit democraţia americană este asta:
“All men are created equal” – Thomas Jefferson, 1776.

Cum să fie toţi oamenii creaţi egali? Cătălin Tolontan, cel mai bun contraexemplu. Aţi auzit cu toţii de sintagma “simţul ruşinii”. Este un simţ prezent la fiecare dintre noi, în cantităţi variabile (după cum ne-a fost norocul). Fiecare am primit la naştere un bagaj cu felurite calităţi şi simţuri. D-l Tolontan s-a născut mai sărac decât restul. Cineva (putem bănui cine) a uitat să-i pună toate simţurile în desagă. Asta este… atotputernic, omniprezent, dar cam uituc.
Continue reading

Stejarii de esenţă moale

stejarÎn câteva minute va începe partida de rugby România – Italia. Este ultimul meci disputat de “stejari” în cadrul Campionatului Mondial. Italienii sunt mari favoriţi, la fel cum sunt toate echipele care joacă împotriva României la Campionatul Mondial. Victoria împotriva Canadei a fost o surpriză.

Nu sunt un fan al rugby-ului. Îl consider un sport lipsit de spectaculozitate, din cauza infinităţii de reguli care duc la o fragmentare continuă.

Nu trece un minut, că se ia pauză încă vreo două. Se organizează apoi un snop mare de bărbaţi – drept pedeapsă şi se împing câteva secunde până intervine din nou arbitrul. Iar pauză?? Da, nu ai împins perfect perpendicular cu umărul drept – Fault! Ia acum şi bubuie mingea asta ovală spre o poartă aflată la 50 de metri.
Continue reading

Bergler Igor, cel mai supărat scriitor român

Bergler Igor anunță că are 10.000 de precomenzi la o carte pe care încă nu a publicat-o. Fiind prima lui carte și numele lui neînsemnând nimic pentru publicul cititor, succesul acesta nemărginit mi-a ridicat niște semne de întrebare și-o curiozitate legitimă.

După vreo două zile și informația cum că numai 15 exemplare au fost precomandate de la o librărie online aflată în top 3 vânzători de carte de la noi, părea că cifra este o minciună grosolană, care confundă tirajul trimis distribuitorilor cu cărțile comandate de cititori. Așadar se putea ca genialul Bergler Igor să-și fi făcut, dintr-o carte anonimă, știre pentru toată industria românească de carte, mințind.

Lucrul ăsta și calitatea cărții, analizată pe fragmentul gratuit cât și pe întreaga carte, au făcut subiectul unor articole pe reacții.ro, nu, nu scrise de mine, eu doar comentasem.

Ce face Bergler Igor, acest titan literar care va zgudui lumea cu capodopera lui, în fața unor informații atât de dure? Vine și ne demonstrează că greșim și că nu a fost o măgărie campania asta aparent gândită să prostească cititorii (unul dintre cele mai puternice argumente în marketingul unui produs este social proof-ul, adică l-au luat și mulți alții)? Continue reading

Biblia pierduta 2

Va povesteam despre Biblia pierduta, de Igor Bergler, supranumita “Cartea eveniment a anului 2015”, de propaganda editurii RAO si a firmelor de marketing contractate de autor, aici.

Nu o sa mai insist asupra scaparii cu fragmentul din carte, acela plin de greseli, oferit de site-ul oficial bibliapierduta.ro inaintea lansarii cartii. Asta este. A fost o greseala umana, se mai intampla. Si oricum, intre timp s-a rezolvat problema, acum poti descarca doar postfata, scrisa de traducatoarea Jean Harris. Realizatorii au renuntat la un fragment din carte. Bravo, se pare ca s-au prins in sfarsit ca trebuie sa ofere cititorului ceva care vinde. Continue reading

Cei şapte de ce

romania
1. De ce jucăm cu decalibratul Keseru şi îl punem să bată loviturile libere?
2. De ce dominăm net aerian o echipă şi nu reuşim să marcăm din nşpe mii de faze fixe?
3. De ce jucăm cu garda jos şi atacăm ca bezmeticii, noi fiind în toată istoria o echipă de „reacţiune”?
4. De ce poartă Burleanu epoleţi pe sub sacou?
5. De ce insistăm să ne frecăm pe sfârcuri cu icoanele lui Father Chicken?
6. De ce încă nu l-am pupat cu nesaţ în fund pe arbitrul partidei?
7. De ce vrem să mergem la Euro?

Ce este un terorist?

USA“Barack Obama a appelé depuis le Bureau ovale mercredi 7 octobre la présidente internationale de Médecins sans Frontières (MSF), Joanne Liu, pour « s’excuser et présenter ses condoléances » après le bombardement par l’armée américaine samedi d’un hôpital de l’ONG à Kunduz, en Afghanistan, qui a fait 22 morts.” (de AICI)

A durat ceva până să îşi scrie discursul. Dar, într-un final, şefu’ de la Land of the free home of the brave şi-a cerut scuze. Foarte bine, problema rezolvată, mergem înainte. Asta este, omul este supus greşelii. Numai cine nu bombardează nu striveşte 22 de civili într-un spital.
Continue reading

Scurtissime

1. Statul își bate joc de ceva frumos, din nou. Uite de asta ajungi să te rogi de stat, nu să te ajute, ci să nu te încurce. Satul Viscri este cea mai frumoasă inițiativă turistică de la noi, iar pista de biciclete care șerpuiește prin pădure și leagă satele zonei este o idee splendidă.

Când am auzit de ea și-apoi mi-au confirmat amicii bicicliști părerea inițială, m-am gândit imediat pe unde ar putea fi făcut așa ceva și în Bucovina. E mai greu, c-aici sunt munți nu dealuri.

Ce și-au zis băieții, hai să scoatem câteva sute de tiruri cu lemne pe drumul cel mai scurt, chiar dacă intrăm cu ele prin sat cu clădiri UNESCO, chiar dacă facem praf pista făcută de voluntari cu bani europeni… na, nu consumăm motorină prea multă, așa că nu ocolim nimic. Continue reading

Stăpâna şi Ștrumeleagul

holmes-in-handcuffsM-a scos o damă bună în oraş, la masă. Buzată, cu ochi de leoaică înfierbântată, forme, talie subţire, ca prin inel trasă. Fardată cu model şic, o bluză mulată, vârâtă-n buric. Cizme, cu tocuri lungi, din piele de iapă în dungi. Şi pantaloni subţiri, din latex. Gagica miroase a sex.

Eu aveam pofte, simţeam cum pulsez, explodez. Cu ochii-ntre ţâţe, ziceai că-s motan necastrat într-o turmă de mâţe. Am încercat să-i vorbesc, să o ameţesc; din vorbe, din slove – scrise de alţii, scrise de mine, cele mai sexi si fine.

M-a ignorat complet, futil ca un acord fără predicat şi fără subiect. Mergea cu un pas înainte, cu mâna vârâtă la mine-n budigăi. Tăcea, mergea şi mă târa după ea ca pe un sac de păstăi.
Continue reading

O lume de lei

Hohoteau copilărește, goi pușcă, uitându-se unul la altul cu fețele caraghios schimonosite de o bucurie uriașă, așteptată decenii de ei și milenii de omenire.

Doi bărbați și o femeie. Corpuri tari, abia ieșite din adolescență, încântător de viguroase și splendid de neted sculptate pe sub piele. Sânii fermi ai fetei tresăltau hipnotizant sub hohotele de râs și sfârcurile tari desenau zig-zaguri prin aer.

– Măi să fie! – exclamă zgomotos bărbatul înalt și blond, uitându-se în jos. N-am mai avut una din asta de vreo cinșpe ani – continuă rânjind cu ochii pe erecția onorabilă ce i se ridicase între picioare.

– Trebuie să recunosc că nici eu! – buși din nou în râs fata.

– Păi?

– De când s-a uitat ultima dată cineva la mine și-am avut efectul ăsta…

– Domnilor, a mea nu merge. Continue reading

O mică românească

Azi e Ziua Educației.

Câte lucruri pot să facă profesorii în școală ca să dea, măcar pentru o zi dacă-n rest e același stil comunist de îndopare forțată, o față caldă educației? Jde mii de chestii altfel.

Săptămâna trecută prin școlile din provincie a venit o înștiințare de sus cum că, dacă se vrea, ziua poate să fie liberă/neplătită. Acum văd că-n București oricum e așa.

Păi nu? La urma urmei ce poate să bucure elevii mai tare și să le arate utilitatea și frumusețea educației decât o zi în care profesorii să le zică – stați mă acăsucă, noi preferăm să nu fim plătiți decât să facem altceva decât rutină.