Victime peste tot

Peste tot numai victime.

Nu infractori. Nu prost educați. Nu analfabeți funcțional. Nu jigodii fără caracter. Nu, doar victime.

Toți au stat cu pistolul la tâmplă în fiecare zi și la fiecare alegere din viața lor și nu au nicio vină pentru nimic ce le merge prost și pentru niciun rău făcut altora.

Pe ideea asta mă urechea o doamnă când am îndrăznit s-aduc eroul național al zilelor trecute, proaspăt câștigător al unui maraton inuman, într-o discuție lipsită de laude spumoase.

”Dacă nu înțelegi că Tibi e o victimă…”

Ba, până și subiectul discuției, în cuvintele lui:

un glonte rătăcit, tras fără intenţia de omor pe cineva, lovise un agent de pază”, ”Traseul unui glonte iată, îţi poate modifica destinul.”

Înțelegi? Glontele ăla, c-a luat-o pe unde nu trebuia, îți poate modifica destinul, nu degetul care a apăsat pe trăgaci și mintea ce i-a spus s-o facă. Măi, să fiu al naibii, dacă murea omul ăla cam glontele era de vină că… s-a rătăcit.

Nu scriu despre Tiberiu, numai victimă nu-ți spune voința omului ăsta. Scriu despre Continue reading

Dreptatea lui Dănăilă

Atunci când nu distingem culori, rătăcim într-un labirint cu pereţi albi şi negri, convinşi că în orice poveste există doar personaje pozitive şi negative. Care sunt ăia buni? Eu pentru cine scandez, cu cine votez, pe cine înjur?

Într-un astfel de micro-univers, putem avea impresia că există adevăr, dreptate, perfecţiune şi eroi. Un neurochirurg care a salvat mii de pacienţi cum poate fi în micro-universul nostru construit din ipoteze false? Simpla informaţie a salvării de vieţi omeneşti ne agaţă în piroanele subconştientului o nesfârşită împletitură de însuşiri pozitive. Atributele supereroului!
Poate supereroul nostru să fie misogin şi homofob? Conform standardelor sociale la care ne raportăm în această etapă istorică, nu. În niciun caz!
Continue reading

România, ţara trolilor

troll

Atunci când te împaci cu hidoşenia sorţii, parcă nu mai simţi aceeaşi repulsie. Mai mult, după ce soarta te iubeşte cu forţa de câteva ori, începe să-ţi placă. Am auzit teoria asta la un filozof vasluian.

Aplicat la cazul meu, pot spune că m-am liniştit în privinţa traiului românesc, alături de iubiţii mei români. Mi-am propus să nu mai critic politicienii aleşi. Doar sunt oglinda noastră, a tuturor, nu s-au teleportat de pe Planeta Urâţilor Libidinoşi şi Afurisiţi.

Da, au apărut şi unele himere, jocuri de lumini hipnotice testate de soartă. Iohannis, Cioloş, băieţi buni. Doar că nu e vremea lor. Au fost prezentaţi prematur, înaintea programului. La fel ca şi hipsterul suprem – Remus Cernea. Nu e rău ce lozeşte prin spaţiul public; delfinii sunt nişte fiinţe adorabile. Dar nu te poţi îngrijora de statutul social al delfinilor, într-o ţară în care copiii mor cu zile din lipsa medicamentelor elementare.
Continue reading

Banii sunt răspunsul

La viața în România. Nu un răspuns perfect, dar destul cât să-ți facă mizeria suportabilă:

Sistemul de sănătate e moarte curată. La modul serios, te duci să-ți operezi un deget, poți să mori în câteva săptămâni pradă unor infecții de care nu te scapă nici dracu’. Din cauza asta stau de ani de zile fără ligamente la un genunchi, condițiile în care mi-am operat meniscul m-au speriat îngrozitor.

Răspunsul? Bani. Avem alternative private decente, exterioare mafiei spitalicești, cu personal care nu te scuipă din ochi dacă-l pui să-și facă treaba. Ligamentoplastia o să fie la privat sau deloc.

Sistemul de educație e tortură și imbecilizare. Nu numai că nu te învață să gândești și nu încurajează performanța și creativitatea, dar reușește să atace decisiv curiozitatea elevului și orice înclinație spre analiză individuală.

Răspunsul? Bani. Școli și programe private, ori europene, cursuri online și așa mai departe.

E adevărat că poți învăța singur și-ntr-un coteț de gâini dacă vrei – era valabil când trebuia să cauți cărți în bibiliotecă și anticariate și e de o mie de ori mai ușor acum cu internetul. Totuși, să ceri unui copil să-și facă numărul de ore cerut de un sistem putrezit și apoi să mai bage studiu individual, e nerealist și uneori chiar dăunător pentru majoritatea dintre ei. Nu mai vorbesc de abuzuri, jigniri și alte alea.

Nu mai poți cu nivelul de nesimțire al vecinilor, al lipsei de educație în spațiu comun, al mârlăniei, bădărăniei balcanismului puturos?

Răspunsul? Bani. Proprietate destul de largă cât să nu-ți picure apa de la vecin în fundație și să nu-i auzi boncăluitul manelist. Vacanțe dese în locuri care se te încarce și să te vindece de otrava pe care o aduni aici.

Se moare pe șosele într-un ritm fruntaș european pentru că poliția rutieră nu-și face deloc treaba, prea ocupată să dea amenzi la punct fix?

Răspunsul? Bani. Mașină gama premium, destul de sigură cât să-ți mărească șansele de supraviețuire în caz că intră cun nenorocit în tine, avion, tren la vagonul de dormit.

Vrei să faci ceva pentru locul unde trăiești? Să te implici local, fără să te intereseze vreun folos personal? Greu, practic imposibil, orice fel de inițiativă e o Continue reading

România a picat testul

4 martie, 2017:

Văd că aleşii noştri fac eforturi pentru a ne asigura că totul este în plan, rotiţele sunt unse, avem şi combustibil, iar busola este de înaltă precizie. Europa cu două viteze este doar o metaforă de conjunctură a liderilor europeni, o glumiţă aruncată la șuetă pentru a păstra vie conversaţia.

“Discuţiile doar au început.”, “Drumul dezbaterii este lung.”, “România este o piesă grea.” – Doar câteva dintre pocnitorile aruncate de politicienii noştri pentru a ne convinge că nu noi suntem oaia neagră. Deloc. Hai, cel mult sură.

În realitate, totul este stabilit, dezbaterile nu-şi au rostul. România a picat testul.
Continue reading

Babylon

babylon2

Au trecut 2 ani de la ultimul volum publicat și, se pare, este timpul să îl anunț pe al treilea, “Babylon”, care se încarnează încet, dar sigur, într-un volum de poeme prin intermediul cărora vă voi trece din Imperiul Celor Care Creează prin Cea Mai Neagră Noapte către Imperiul Celor Care Ucid.

Voi oferi mai multe detalii pe parcurs. Dedesubt, un sneak-preview al cuprinsului.

Continue reading

Impotența dacopatului

Fragilitatea, ridicolul și de multe ori absurdul raționamentelor pe care dacopații le folosesc ca să-și ridice strămoșii pe piedestal, nu mă deranjează cu absolut nimic.

Sunt născătorii civilizației, colonizatorii universului, inginerii piramidelor, i-au învățat pe romani latină? Bravo lor! Nu-s nici istoric, nici lingvist, nici cunoscător pasionat și fin al problemei ca să mă enerveze serios lipsa de obiectivitate științifică.

Ba chiar aș încuraja din toate puterile dacopatia dacă ne-ar crește ca popor:

Onoarea dacilor e  legendară? Ia să ne ținem și noi cuvântul, să nu mai umblăm cu fofârlica, să nu mai căutăm orice portiță de a da țeapă…

Au făcut Continue reading

Femeile sunt inferioare – varianta hardcore

Mai ţineţi mine când, sătul să-mi odihnesc mintea, am început să mârâi pe la gardul feministelor?
Femeile sunt inferioare – un articol la care privesc ruşinat peste umăr. Nu pentru că aş fi înfoiat orgoliul războinicelor din online – o femeie cu toate ţiglele pe acoperiş nu ar lua vreodată în serios asemenea texte. Dar sunt jenat de nivelul scăzut al trolling-ului. Se putea mult mai fin, mai delicat, mai elegant. Mai deştept.

Posibil să-mi adun forţele pentru o nouă demonstraţie exhaustivă a inferiorităţii femeieşti, zilele astea. Pe măsură ce trec orele şi se apropie 8 martie, simt cum se caţără pe mine inspiraţia.
Şi acum, că tot v-am introdus în subiect şi am explicat legătura între trolling ieftin şi ţigle pe acoperiş, daţi-mi voie să vi-l prezint pe Dumnezeu:
Continue reading

Discriminare, raţiune, ţigănisme

tigani

M-am împiedicat ieri de o ştire ascuţită care m-ar fi îndemnat la râs, dacă nu îmi atârna jena de obraji.
120 de români au plecat dintr-un restaurant din Spania, fără să achite nota. Participanţi la un botez, s-au ridicat frumuşel toţi 120, au părăsit incinta pe motiv că vor să danseze, şi duşi au fost. Tot grupul, fără excepţie! Asta da coordonare.
Fibra mea rasistă a început să vibreze, chiar dacă ştirea era clar despre 120 de români.
Continue reading

Taboo, Frontier, Six – seriale noi

Taboo UK

Ăsta e pe farfuria lui, o gustare specială să-i spunem. Întunecat, mârâit, într-o atmosferă nămoloasă și plină de mizerie morală, sumbru și dur. Dacă ceva de genul ăsta vă pică greu la stomac nu consumați, dar asta nu înseamnă că nu e excelent realizat.

Fiul presupus mort, acum bănuit de canibalism, vrăjitorie și puteri diavolești, se întoarce la casa părintească la auzul veștii morții tatăl său. Ce iese când se bagă în afacerile familiei și se ia la trântă cu cea mai mare companie a lumii și cu coroana în Continue reading