Îngerii care împung

puscarieDNA-ul a fost în vizită la handbalul băimărean, inclusiv la celebra echipă de fete HCM Baia Mare. Nu sportivii sunt cei vizaţi, evident. Suspiciunile DNA sunt legate de modalităţile de finanţare şi de posibile giumbușlucuri încercate de primărie prin spatele porţilor. Deocamdată, doar verificări. Niciun arestat, niciun acuzat. Ce a declarat primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheş:

“Vom anunţa că până la rezolvarea suspiciunilor şi până la elaborarea de către Guvern şi Parlament a unor prevederi legale, care să ne încadreze clar modul în care susţinem sportul, noi, municipiul Baia Mare, ne vom retrage din susţinerea sportului, culturii, sănătăţii. Înţeleg că ţara asta se doreşte a fi una de oameni bolnavi, nu de oameni sănătoşi. Se va ajunge să retragem echipele din Liga Naţională, Liga Campionilor, la rugby la fel, dacă asta se doreşte, pentru că dacă suspendăm finanţările de la Primărie, acolo se va ajunge”

Păi ce-aţi făcut, mă, răilor? Ruşine DNA! Încă un înger prigonit.
Continue reading

biblia pierduta

E mare valva zilele acestea cu “Biblia pierduta”, scrisa de Igor Bergler.
Cartea eveniment, nascuta pentru a fi bestseller national si mondial, a spart deja toate recordurile inca inainte sa fie lansata oficial pe piata. Conform editurii RAO, s-au vandut deja 10.000 de exemplare.
Mai mult decat atat, cartea se bucura deja de recenzii media foarte bune. Ziua de vest scrie de exemplu: “Ca tehnică a structurării subiectului, se apropie de arta suspansului lui Dan Brown, care întâlneşte cultura enciclopedică şi umorul lui Umberto Eco, dar şi de vechea tradiţie a literaturii de gen americane”.  Continue reading

Cartea ca produs

O să scriu ceva fenomenal, atât de bun încât lumea să stea la coadă și să se calce în picioare ca să pună mâna pe un exemplar. Așa visează scriitorul la început, când se gândește să publice o carte.

Demult lupta unui autor la început se ducea cu editurile. Peste cartea ta se uitau niște oameni extra-citiți și hotărau dacă merită să fie publicată, iar dacă răspunsul era da, știai sigur că ai un public minim.

Când cartea a devenit un produs de consum larg, lucrurile au devenit puțin mai complicate. Cererea și oferta s-au extins, până când oferta a început să depășească cererea și asta a însemnat că lupta autorilor s-a mutat de la convins o editură să-i publice, la convins o editură să-i împingă în față altor autori. Asta până nu demult.

Acum lucrurile s-au schimbat radical. Tehnologia, self-publishingul, social media a schimbat total jocul. Faptul că autorul nu mai trebuie să treacă obligatoriu prin filtrele unei edituri a avut ca rezultat o ofertă de carte mult mai mare decât cererea – de exemplu peste 90% dintre autorii de pe amazon nu vând mai mult de 200 de cărți. Continue reading

Asta înseamnă să fii papagal

PNL papagal
Să dai preşedintele României în urmă cu mai puţin de un an, să beneficiezi de cel mai favorabil context (d.p.d.v. juridic) pentru a schimba Guvernul. Şi să facă Ponta mişto de tine de la tribuna Parlamentului. Asta înseamnă să fii papagal!

Poate cineva să explice strategia liderilor Gorghiu şi Blaga? Ce rost avea moţiunea de cenzură de astăzi? Da, am înţeles, a fost dreptul lor constituţional să o facă. Dar nimeni, indiferent de partid, nu a crezut vreo clipă că moţiunea de astăzi va trece.

Textul a fost scris în bătaie de joc, pe două pagini. Probabil în pauza dintre coafor şi pedichiură. Până şi aliaţii lor din opoziţie, recte UDMR, au spus că vor vota împotriva Guvernului, dar nu pentru textul moţiunii. S-au simţit jenaţi ungurii de grozăvia textului mâzgălit de liberali.
Continue reading

O lume de vulturi

eagle-chicken_1124027i

Cum ar arăta o lume în care fiecare trăieşte după propriile reguli? O lume cu libertăţi nelimitate, în care orice greşeală se iartă? Ba mai mult, nici nu contează. O lume în care prostul clasei nu cunoaşte jena şi contrazice în continuu profesorul, renegându-şi statutul.

O lume în care te poţi aşeza la masa oricui şi să-i verşi o găleată de lături în cap. Iar a doua zi, să te aşezi la aceeaşi masă şi să mai verşi încă o găleată. O lume în care poţi să mori şi să renaşti de câte ori vrei.
Vă prezint Internetul.
Continue reading

Faraoane de la Vâlcea

ISISLoiali absolvenţi ai aceleiaşi şcoli de jurnalism, lucrătorii site-urile de ştiri, în unanimitate, au scornit titlul ăsta: “Cum a ajuns Isis la Râmnicu Vâlcea”
Pentru ei nu a fost suficient faptul că la Râmnicu Vâlcea se va construi statuia zeiţei Isis, înaltă de 15 metri. Li s-a părut o sfârâială de ştire. Era musai să pluseze: Vine Isis!

Domnul Gheorghe Dican a părut mult mai impresionat de viitoarea statuie:

“Faptul că la Râmnicu Vâlcea vom avea acest Muzeu de Artă contemporană care cuprinde nu mai puţin de 2.400 de lucrări este un fapt nobil pentru acest oraş, o capitală a Olteniei de sub munte, o zonă cu un patrimoniu extrem de diversificat si cu o spiritualitate bine conservată a poporului român.”
Continue reading

Angry Birds filmul

Fac parte din grupul select al celor care nu au jucat vreodată Angry Birds. Cum e posibilă aşa mostră de autism? Probabil din cauza telefonului. Întotdeauna am fost mândrul posesor al unui average sau stupid phone. Niciodată smart. Complexe de inferioritate, orgolii prosteşti – nu îmi place să fiu mai prost decât telefonul.

Un grup select, cum spuneam. La nivel mondial, Angry Birds este ceva imens. Cu siguranţă una dintre cele mai folosite aplicaţii de telefon din istorie. Filmul poate fi o porcărie sinistră, nu contează. Sălile de cinema vor fi arhipline, succesul garantat.
Continue reading

România în sferturile Cupei Mondiale de Biliard


 

După o partidă la care fanii și-au ros unghiile, și-au smuls părul din cap și și-au pierdut trei ani din viață, România a învins Indonezia și s-a calificat în sferturile Cupei Mondiale de Biliard.

După primele frame-uri era clar că suntem sub adversari, Babken se dărâmase pur și simplu sub presiunea momentului și nu mai juca nimic (sau, cum atât de jignitor a comentat un amic – coane, ăsta a jucat cum jucam noi la Muscoi) iar inamicii se pomeneau cu masa la dispoziție constant. Continue reading

Toate corpurile sunt valoroase

Între timp la americani

***
M-am gândit că poate înţeleg greşit limbile astea non-dacice. Self-acceptance nu înseamnă “acceptarea de sine”? Adică tu – gras, urât, strâmb, chiomb, pleșuv, acromegal – să te accepţi aşa cum eşti. Pe graşi nu i-aş băga în aceeaşi categorie cu restul. Spre deosebire de un individ care se naşte cu trei urechi sau cu un penis minuscul, grasul ar avea ceva alternative; cum ar fi…să slăbească?

Presupunem însă că slăbitul este dincolo de capacităţile umane. Aşa s-a născut el, ăl mai al dracului perpetuum mobile, mănâncă 200g de orice şi se depun 300. Presupunem. De ce trebuie să te dezbraci într-o piaţă aglomerată şi să cerşeşti acceptarea celorlalţi? Problema nu era acceptarea de sine? Acceptarea de sine nu înseamnă să fii împăcat cu persoana ta, indiferent de părerile altora?
Continue reading