Facebook este stat în state

facebook2Citeam amuzat ştirea conform căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis irevocabil că Facebook este spaţiu public, nu privat.

Într-adevăr, o decizie foarte importantă care rezolvă din start toate furturile, jignirile, ameninţările, materialele violente/rasiste/pornografice scăpate uneori în spaţiul public numit Facebook. O piaţă adică. Iar la piaţă, e vina administraţiei că sunt pieţarii arţăgoşi, hoţi ori porno? Treaba lor, spaţiu public.

Ce se întâmplă însă atunci când, în naivitatea noastră, punem semnul egal între spaţiul public virtual şi cel real? Într-un spaţiu public real, se aplică legile statului respectiv. Printre care şi dreptul la liberă exprimare, la replică…tot tacâmul mirajului democratic. Doar că atunci când ai astfel de pretenţii în lumea Zuckerberg, Facebookul se transformă brusc în spaţiu privat.
Continue reading

Stephen King despre cum să-ți faci meseria – ”On writing”

În ”On Writing, A memoir of the Craft” Stephen King vorbește despre scris, însă foarte mult din ce zice se poate aplica la orice meserie.

  1. Să ai o ușă pe care s-o închizi.

Pentru scriitor, un spațiu în care să nu fie deranjat din lumea imaginară pe care o pune pe hârtie este absolut obligatoriu. Să nu ai o ușă care să te izoleze complet de lumea exterioară face din scris un chin, cerneala curge în picături dureroase iar personajele și atmosfera îți fug din minte la fiecare câteva minute, alungate de realitate neblocată de nimic.

Eu știu pe pielea mea, faptul că nu am o cameră în plus îmi taie o carte pe an și mă fură de idei la cea la care lucrez.

Să-ți asiguri condițiile ideale de lucru este o necesitate pentru orice profesie. E greșit să te gândești la investiția în asta ca la un moft, ca la un plus de comoditate – să-ți faci treaba ușor nu e numai mai comod dar îți crește randamentul, un randament crescut te face pur și simplu mai bun în meseria ta, iar mai bun înseamnă până la urmă mai mulți bani. Continue reading

PSD în impas – nimic de furat

Am înţeles că a fost Dragnea uns nou jupân în PSD, cu unanimitate de voturi – l-au votat un milion de pesedişti plus moaştele sfintei Parascheva. Sau ceva de genul… Important că a câştigat. Şi-a ţinut discursul de premiu Nobel pentru cârdăşie (un fel de Nobel pentru pace, dar cu mai multă iubire)

Şi-a iubit partidul, echipa, presa, poporul, mai avea puţin şi o băloşea în pupături şi pe Codruţa. De înţeles; omului îi creşte inima la băutură şi la veselie. De la Băsescu la Dragnea, am avut baftă numai de lideri inimoşi.

Dacă acum s-a bucurat aşa, vă daţi seama în ce extaz s-ar fi bălăcit în urmă cu vreo 20 de ani? Pe vremea când se putea fura ca pe faţa nevăzută a Lunii. Şi cu 10 ani în urmă era bine. Hai şi 5, să fie! Dar acum, la spartul târgului, când a mai rămas un nimic de pitit sub fustă? Până şi pe nimicul ăla stă DNA-ul cu ochii bulbucaţi.
Continue reading

Dilemă de weekend

sah1În copilărie am fost o prezenţă foarte sprintenată – tot timpul voios, dinamic, pasionat de şeptic, şah, animaţii cu Son Goku şi alte sporturi. Asta cu şahul m-a ţinut până în primii ani de liceu, perioadă în care s-a dovedit o îndeletnicire salutară.

Nu aş fi supravieţuit plictiselilor de smârc clocit, de gasteropode alergate, de cuc numărându-şi fulgii, repetate la nesfârşit în timpul orelor de limba română (şi literatură sau ceva). Aşa, pitit bine în ultima bancă şi jucând şah cu creionul pe hârtie, am avut o şansă. Săr’mâna, doamna Amalia! Veşnice mulţumiri pentru doiul din clasa a unşpea. M-a făcut bărbat.
Continue reading

Nu mai sunt femeile de altădată

strip clubÎncep să am tot mai des senzaţia că mă înghite noul val, generaţia tânără. Sunt diferenţe enorme de comportament şi mentalitate între 21 şi 28 de ani (da, nețărmurita paletă de culori a douăzecilor). Nici nu vreau să mă gândesc cu ce spaimă privesc spre noi bătrânii, ăia trecuţi de 30.

Mă recunosc depăşit de galopul avangardist al tineretului, sunt o discketă îndesată cu forţa în CD-ROM.
Cel mai la îndemână exemplu – Cum se agăţau femeile pe vremea mea?

Nu, nu le scoteam la horă. Dar mergeam “în oraş”, într-un loc unde aveau băuturi şi (opţional) mâncare; un loc iluminat şi liniştit. Iluminat, din motive logice de verificare a mărfii înainte de achiziţie închiriere. Şi liniştit ca să… Cum se numea chestia aia? A, să te poţi auzi unul pe celălalt, om cu femeie. Conversaţie, mă, ăsta era termenul!
Dar conversaţie din aia de rânduială strămoşească. În viu grai. Fără asl-plm-stf-IheartU
Continue reading

Să fie românești până la miez

Mare sfârâială mare cu legea care obligă magazinele să prezinte la raft produse românești. Ba unii că e de bine și că așa e normal, să ne susținem producătorii, ba alții că nu e o măsură corectă pentru o piață liberă (bine că subvențiile care omoară concurența sunt…), ba ceilalți cum că producătorii noștrii sunt niște lepre și nu-s în stare să facă produse de calitate la preț decent. Continue reading

Lăsați animalele să lenevească!

Odată cu apariția celui mai înalt nivel al evoluției umane, iubitorul de animale, văd pusă din ce în ce mai des problema animalului liber. Așa cum trebuie să fie el, așa cum l-a lăsat mama natură pe pământ, să zburde prin cele păduri virgine.

Zilele trecute s-a interzis circul cu animale sălbatice în Olanda. Foarte bine, ceva mă deranjează profund când văd un tigru amenințat cu biciul ca să facă tumbe prin praful cortului. Să se închidă toate.

Bun. Următoarea oprire, grădina zoologică. Lua-v-ar naiba de exploatatori mizerabili care vindeți bilete să vadă oamenii animale în cușcă și-n țarcuri! Criminalilor! Continue reading

Tolontan s-a născut mai sărac

jegsp

Probabil cea mai şubredă lozincă pe care s-a clădit democraţia americană este asta:
“All men are created equal” – Thomas Jefferson, 1776.

Cum să fie toţi oamenii creaţi egali? Cătălin Tolontan, cel mai bun contraexemplu. Aţi auzit cu toţii de sintagma “simţul ruşinii”. Este un simţ prezent la fiecare dintre noi, în cantităţi variabile (după cum ne-a fost norocul). Fiecare am primit la naştere un bagaj cu felurite calităţi şi simţuri. D-l Tolontan s-a născut mai sărac decât restul. Cineva (putem bănui cine) a uitat să-i pună toate simţurile în desagă. Asta este… atotputernic, omniprezent, dar cam uituc.
Continue reading

Stejarii de esenţă moale

stejarÎn câteva minute va începe partida de rugby România – Italia. Este ultimul meci disputat de “stejari” în cadrul Campionatului Mondial. Italienii sunt mari favoriţi, la fel cum sunt toate echipele care joacă împotriva României la Campionatul Mondial. Victoria împotriva Canadei a fost o surpriză.

Nu sunt un fan al rugby-ului. Îl consider un sport lipsit de spectaculozitate, din cauza infinităţii de reguli care duc la o fragmentare continuă.

Nu trece un minut, că se ia pauză încă vreo două. Se organizează apoi un snop mare de bărbaţi – drept pedeapsă şi se împing câteva secunde până intervine din nou arbitrul. Iar pauză?? Da, nu ai împins perfect perpendicular cu umărul drept – Fault! Ia acum şi bubuie mingea asta ovală spre o poartă aflată la 50 de metri.
Continue reading