Drac împielițat oltenesc

Studiu de caz – Andrei Ivan, fotbalist oltean în vârstă de 19 ani, legitimat la CS U Craiova.

andrei ivan

Toată presa sportivă românească anunţa ieri transferul lui Andrei Ivan la Steaua. Deşi nu semnase jucătorul, treaba era gata. 100%, nici un motiv să ne imaginăm altfel. Dacă în alte cazuri au urmărit doar senzaţionalul, gazetarii sportivi au avut acum toate motivele să sune trâmbiţa.

Cluburile s-au înţeles pentru transfer. Două milioane de euro pe loc, plus încă 700 de mii dintr-un viitor transfer, plus 200 de mii la impresar. Cum să nu te înţelegi? Patronii Craiovei nu doar au văzut mâna lui Dumnezeu apropiindu-se de cap; au şi simţit-o cum le scarmănă creştetul.
Continue reading

Trigger Warning: Short Fictions and Disturbances – Neil Gaiman

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Trigger Warnings: Short Fictions and Disturbances, câștigătoarea de la Fantasy.

Neil Gaiman e un titan al literaturii fantasy și sf, autor gustat de foarte multă lume, atât critici cât și public. Scrie foarte bine – pune cuvintele unul după altul de parcă se așează singure, așa cum se atrag ele natural – și cu lucrul ăsta pare a fi toată lumea de acord.

Când lupa se mută pe conținut nu stil, consensul general mai pierde un pic din putere. Unii chiar strâmbă din nas și uită c-au și citit ceva de autor în tinerețe, atât de lipsită de zvâc li se pare acțiunea. Continue reading

De ce să-l angajezi pe Radu Paraschivescu?

Urmăream anul trecut “Pastila de limbă” pe Digi24. În afară de chichițele gramaticale, emisiunile lui Radu Paraschivescu aveau şi un umor blând, de șerbet călduţ; te relaxau. Rostită de Radu, orice ironie tăioasă devine mângâiere cu puf de pinguin. Secretul nu stă în vocea calmă, ci în alegerea cuvintelor.

Mă aşteptam să găsesc câteva ediţii produse şi anul acesta. De unde? Ultimul pinguin a fost jumulit pe 20 decembrie 2015. Arunc un ochi şi deasupra ferestrei video unde găsesc curajosul Distribuie:
Pe Facebook, Twitter, Google, oriunde. Doar distribuie.
Ultima pastilă a lui Radu a reuşit să agonisească 15 “distribuiri” pe Facebook. Poftim?
Continue reading

Despre programa şcolară

Îmi plac cei de la MinutePhysics, le-am urmărit (probabil) toate explicaţiile postate pe youtube. Prezintă informaţii corecte într-un stil ludic, iar asta reprezintă pentru mine reţeta pedagogiei. Cel puţin pentru elevii minori.

Filmuleţul de mai sus nu face parte dintre favorite. Am zis să vă arăt şi nodul din papură. Elevii din SUA învaţă fizica inventată înainte de 1865. Faptul ăsta este prezentat ca o anomalie pentru că…
În restul ţărilor elevii învaţă Efectul tunel încă din clasa a opta? Nu. În restul ţărilor sistemul educaţional este mult mai riguros decât în SUA? Neah, ăsta e doar ceva mit zburător prin ograda noastră.
Continue reading

Revenant, diferența dintre gusturi și argumente cretine

Pentru mine Revenant a fost, fără discuție, filmul anului 2015 și rolul făcut de Leo cel mai bun din toată cariera sa.

Astea fiind spuse îi înțeleg și pe cei cărora nu le-a plăcut sau au așteptat mai mult, tocmai pentru că știu de ce mi-a plăcut mie așa de mult și că motivele astea nu sunt general valabile:

  • cinematografie extraordinară, cadrele filmului sunt pur și simplu fabuloase, că e vorba de peisaj, de luptă sau de portret. Pentru mine și pentru cei înclinați spre arta vizuală asta contează enorm în cum simțim atmosfera unui film.

Pentru cei  care pun accentul strict pe acțiune și vizualul e un fundal pus să nu fie gol acolo, aspectul ăsta a trecut neobservat și cu el o mare parte din atmosferă. Deja s-au uitat la un film mult mai sărac decât m-am uitat eu.

  • ”mâncăm ce prindem” e una dintre vorbele cele mai dragi ale tinereții mele.

Cuprinde o invitație solidă la aventură și la eliberarea vânătorului primordial din tine și mi-a adus, mie și prietenilor, multe amintiri pline de gust și frumusețe nefiltrată. Un foc pe malul unei oglinzi alpine sub un miliard de stele, pe care sfârâie vreo doi păstrăviori, bolborosește o mămăligă și niște hribi proaspeți, o dimineață cu compot de zmeură abia culeasă sau un plonjon în apele Prutului după un șarpe de-un metru, apetisant după câteva zile de secetă culinară și multe, multe altele… Continue reading

Nu fi ca Ion, tatăl lui Messi

Pentru probă:

Deasupra mea stă viitorul Messi, cel care peste vreo 15 ani ne va aduce echipa națională pe culmile gloriei și ne va ajuta să uităm de Hagi și statuile pe care trebuie să i le ridicăm.

Talentul cere muncă imensă, altfel nu faci nimic cu el. Și băiatul e ambițios și perseverent, se antrenează zilnic, câte 2-3 ore chiar dacă e iarnă.

A nu, nu afară sau în vreo sală, ci în casă, într-o clădire unde se aude la vecini și dacă ridici tonul iar izolația e atât de absentă că pereții au ecou. Norocul face, vă dați seama ce onoare, ca puștiul să stea exact deasupra mea și antrenamentul lui să se facă practic pe tavanul meu. Continue reading

Supermarketurile ne vând porcării

biblia pierduta

“Mari nemernici ăştia cu supermarketurile lor. Ne vând numai porcării! Şi proaste şi scumpe. Ne-au falimentat agricultura şi acum profită de noi.” – Aşa sună, în linii mari (linioaie), smiorcăiala nemulţumitului de serviciu.

Nemulţumitul conspiraţionisto-deştept. S-a prins de mișmașul marilor corporaţii. S-a prins ce ascund nenorociţii din vârful supermarketurilor. Îi înjură, îi acuză de toate relele lumeşti (de la sărăcie la cancer), ridică în slăvi pieţarul, producătorul local (dar nu ăsta de azi ci “ăla de pe timpuri”).
După care ia o gură de apă şi se duce la cumpărături în supermarket.
Continue reading

Bani din turism în Bucovina

Ani de-a rândul Bucovina a avut un procentaj excelent de absorbție a fondurilor europene, mult peste media țării și unul din lucrurile unde asta s-a văzut cel mai repede a fost turismul mic – pensiunea.

S-au ridicat pensiuni ca ciupercile după ploaie, câteva sute, de toate felurile și pentru toate buzunarele, mai puțin alea doldora – segmentul de lux a fost neglijat din motive obiective (nici tradiție în serviciile premium, nici obișnuință cu turistul doldora de bani).

Punctele forte – frumusețea și sălbăticia zonei, pitorescul de la orice pas (aerul e aer, pădurea e pădure, peisagiu e peisagiu, tradiția e tradiție) și mâncarea. Mâncarea, dom’le, era net superioară oricărei regiuni din țară, de departe (nu mă refer la tradiția culinară ci la modul în care ea se vedea la masa turiștilor – calitatea și prețul mâncării din zonă era mult peste media României). Continue reading

Un om, un vot. Dar nu al meu!

proteste

Momentul când realizezi frivolitatea simţirilor tale civice – orice aş alege, rămân tot hamster legat la ochi, într-un labirint orbicular.

2016, an electoral, aştept cu nerăbdare să-mi exercit dreptul democratic de a NU vota. O fi bine? Nu am certitudini, dar mi se pare gestul normal, cinstit.

Am verificat şi mitul ăsta al obligativităţii votului, mă refer la obligativitate morală, bineînţeles. Că e datoria ta, că nu eşti responsabil dacă faci altfel, că au murit tineri în piaţă şi în club, tooot desfășurătorul de lozinci leșietice.
Continue reading

I-am bătut pe turci la Rovine şi Unirii

turci laser

A se observa zdrobitoarea diferenţă de valoare dintre cele două echipe: Echipa Roşie, otomană 100% şi Echipa Verde, formată din cei cinci aprigi valahi (Lucian, Ana, Dani, Bogdan, Cristina) plus câţiva spahii trădători.

2300 de puncte si 35 de turci împuşcaţi de valahul Dani, la primul său joc Laser Tag. Un valah corespunzător putem spune. Iar esenţial a fost jocul de echipă, nu palmaresul fiecărui membru. Un joc de echipă notat cu vreo 9 mii de puncte peste recordul arenei.
Continue reading