Da, m-a tras curentul

De vreo trei ani așa a început un asalt teribil asupra expresiei ”m-a tras curentul” de parcă nimicirea ei ar fi o probă pentru tânărul intelectual urban, fără de care nu poate bea în barul din centru (da, știu și la noi a fost articol).

Recent, am citit prin nu știu ce ziar al nșpelea text cu titlu bombastic despre cum așa ceva nu există (din păcate nu mai țin minte sursa, dar era ceva ziar național nu pagină de efemeride).

Pe mine niciodată nu m-a deranjant expresia ba chiar o consider corectă. Mai mult, în articolul de care pomenesc – deși construit să arate ce trompet e românul care folosește expresia – mi s-a confirmat poziția.

Medicul căruia i s-a cerut părerea a spus că pacienții folosesc expresia pentru a descrie cauzalitatea unei game diverse de simptome. Aici stă cheia întregii probleme de importanță mondială. Continue reading

Cetațean al lumii II

”Guns don’t kill people, people kill people” e argumentul suprem al legislației americane pro-arme, iar afirmația este fără îndoială adevărată – nu se apucă armele să tragă singure în vecini.

Oamenii poartă vina rezolvării letale a conflictelor și o fac într-un ritm alarmant. Ei, dacă vezi o predispoziție pentru violență a populației la care se referă legea, e normal să-i pui la dispoziție uneltele pentru violența supremă?

Ce susținător al ideii ăsteia ar face același lucru în curtea lui? Să-și vadă musafirul nervos și să-l lase să ia pușca din rastel? Niciunul. Când însă lobby-ul e plătit, interesul e economic și discuția e generală, sunt o mulțime.

Asta voiam să spun aici. Că istoria, credința și limba au fost și sunt folosite de populație distructiv.

Evident că istoria este o sumă extraordinară de informații utile în domenii livrești și nu numai, evident că religia conține principii morale excelente, evident că fiecare limbă are frumusețea și unicitatea ei. Continue reading

Cetățean al lumii

Cetățean al lumii – poate cel mai valoros și cel mai trecut cu vederea concept al contemporaneității. Îl auzi pe la un hipster, pe la un veșnic călător rupt în fund, pe la un aventurier cu dor de ducă – vedeți tiparul, nu-s tocmai trendsetters și reprezentativi.

Și totuși, să fii cetățean al lumii este primul pas pentru o omenire evoluată peste primitivismul individualității tribale.

Istorie. Limbă. Credință.

Componente de bază ale educației de până acum și motivul pentru care sunt atât de puțini cetățeni ai lumii. Vândute în masă ca esențiale, la ce folosesc până la urmă? Continue reading

Coma bugetarului și somnul societății civile

”De asta nu se ocupă statul?”

”Nu”

Câteva luni într-un sistem funcțional te fac să vezi dureros de clar ce nu merge acasă. Ce-i drept, asta nu ajută deloc când încerci să aduni o investiție chiar pentru lipsurile alea – nu-i nimic mai încurajator pentru un investitor străin decât să afle că statul nu-și face treaba chiar acolo unde e vital…

Acum vreo 8-9 ani, având acces la un ocean de chimiști și văzând bătaia cruntă de joc ce ține loc de control/protecție a cetățeanului la noi, am încercat să împing ideea unui laborator independent, care să analizeze produsele de consum larg din lanțurile alimentare, spitale și așa mai departe.

Componenta socială, adică volumul și diversitatea de analize gratuite din toată piața, a stricat balanța calculelor indiferent de cât am bătut monedă pe analizele plătite (era și încă e un gol de laboratoare puse la punct tehnic și certificate divers la noi în țară) pentru clienți firme.

*

N-am văzut o singură grevă/manifestație a personalului medical împotriva condițiilor în care sunt tratați pacienții, împotriva spitalelor jegoase și pline de infecții, împotriva calității dezinfectanților (să spui că n-ai știut e fix la fel cu bucătarul care-ți pune carne stricată în borș și zice că el așa a luat-o – ori ești prost ori te faci că nu vezi). Continue reading

Doroş dordora de tupeu

“Plătesc ceva taxe, dar ele se află în același pool de analiză în felul în care plătesc taxe și ar trebui să plătească taxe. O să vedem în urma analizei dacă ar trebui sau nu să plătească mai multe taxe”

Gângăvel ăsta, care nu e în stare să formuleze un enunţ simplu, vrea taxe. De la Facebook şi Google. Nu ştie sigur dacă ar trebui mai multe taxe, dar ar fi bune mai multe taxe. Şi el crede că da, că taxe.
Continue reading

România sălbatică – documentar

Când a făcut Charlie documentarul Wild Carpathia a vuit tv-ul, presa și patriotismul facebook de-a explodat reach-ul și awareness-ul până la stele. Cumva, dacă e făcut de-un străin, chiar de e banal/mediocru ca realizare și plin de inextactități, atunci merită toată atenția și lauda noastră.

Nu că orice efort de promovare nu ar trebui salutat și sprijinit, dar dacă face un român aceeași chestie parcă ni se stinge tot entuziasmul și-l ținem la umbră. E de-al nostru, ce spanac poate să iasă…

Descoperă România Sălbatică – trailer from Dan Dinu on Vimeo. Continue reading

Ultima generație cu mâncare pe masă

Nepoții noștrii sunt ultima generație care va mai ști ce înseamnă mâncare adevărată iar noi suntem ultima generație la care mâncarea apare în toate formele ei, de la cea a trecutului până la cea a viitorului.

De la triburile izolate prin ultimele jungle virgine ale lumii, care gătesc ca acum o mie de ani, la mâncarea tradițională din bucătăria rurală, la semipreparatele și fast-food-ul urban, la fine dinning-ul artistic din restaurante michelin, până la mâncarea viitorului ambalată prin pachete și pastile de astronauți, noi știm mâncarea așa cum a fost și cum va fi.

Suntem prea mulți și creștem rapid. Pentru orice altă specie reglajul se petrece natural – când numărul de consumatori depășește resursele, surplusul moare de foame. La noi nu se pune problema așa ci se caută soluții.

Până acum Continue reading

Povestile cititorilor cartii (In)decizii – partea a treia

IMG_9600Daca ar fi sa scrii un roman despre propria ta viata, cum s-ar numi el? Al meu se numeste (In)decizii. L-am lansat acum 3 luni in Carturesti Carusel. Din ziua de 6 februarie si pana azi am primit numeroase feedback-uri despre carte, fapt ce m-a bucurat tare mult. Dar cred ca cel mai mult ma bucura intalnirile cu cititorii din librarie. In articolele trecute am inceput aceasta serie de povesti.

Seria de azi continua cu alte 3 povesti noi.

Prima poveste este a unei doamne elegante si delicate. O sa-i spun direct pe nume, Madalina, pentru ca mi-a permis acest lucru. Madalina se afla in Carturesti si citea un roman de pe tableta. Am intrat in vorba cu ea si am intrebat-o parerea despre coperta cartii (In)decizii. Mi-a spus ca nu o atrag foarte mult culorile inchise, insa cand s-a uitat pe spatele copertei si a vazut poza mea in rochie galben-limeta (da, am aflat ca asta este culoarea rochiei de pe coperta) a zambit si mi-a spus ca prefera tipul acesta de culori.
Continue reading

Lectură obligatorie pentru nostalgicii comuniști

O discuție reală cu un nostalgic comunist nu este posibilă pentru că genul ăsta de interlocutor nu are nevoie și nu folosește argumente economice/sociale/morale ci recită o mantră simplă, plină de gogomănii.

Pentru el gogomăniile alea sunt adevăr la fel de palpabil ca apa pe care o bea și nici măcar nu e vina lui. Perversitatea comunismului și a oricărui regim totalitar cu bază ideologică stă tocmai în spălarea pe creier a unor generații întregi.

Vei auzi povești propagandistice atât de aiuritoare că par venite din basmele populare cu mere de aur, dar spuse cu o convingere atât de plină că e șocantă.

Aceeași oameni care declară cu obidă acum ”presa e toată cumpărată și totul e minciună la comandă” iau de bune informațiile produse de o presă aservită legal și fățis sistemului de guvernare. Repet, aceeași oameni care azi, când presa e polarizată după interese contrare și de asta mizeria iese la suprafață în valuri ca muniție politică, o declară plină de falsuri nu au nici o îndoială în presa plătită direct și public de cei despre care scriau.

De asta auzim bălării de genul ăsta: Continue reading

Să nu mai moară moldoveanul!

Am pierdut noţiunea timpului. M-am uitat la moldoveanul ăsta de vreo 10 ori, fără pauză. Mi se pare fabulos. Nu atât de mult ce spune cât felul cum o spune. Joc actoricesc genial: mimică, intonaţie, energie – perfecţiune!

În sfârşit, şhow-urile de talentoşi carpato-danubiano-pontici au produs ceva. Ne-au lăsat moştenire o voce, o figură, un actor.

Înainte de a vă lansa în cârcoteli elitiste, ţineţi cont de natura emisiunii. Este un concurs televizat despre umor. Judecaţi actul exclusiv în spectrul comediei!
Continue reading