I-am bătut pe turci la Rovine şi Unirii

turci laser

A se observa zdrobitoarea diferenţă de valoare dintre cele două echipe: Echipa Roşie, otomană 100% şi Echipa Verde, formată din cei cinci aprigi valahi (Lucian, Ana, Dani, Bogdan, Cristina) plus câţiva spahii trădători.

2300 de puncte si 35 de turci împuşcaţi de valahul Dani, la primul său joc Laser Tag. Un valah corespunzător putem spune. Iar esenţial a fost jocul de echipă, nu palmaresul fiecărui membru. Un joc de echipă notat cu vreo 9 mii de puncte peste recordul arenei.
Continue reading

Vâlcea este un templu ninja

Îţi dai seama că eşti în Rm. Vâlcea atunci când purtătoarea de cuvânt a poliţiei turuie cu o dicţie impecabilă. Curat, fără accent, fără bâlbâieli, fără “l-a pălit cu cuţâtu” sau “l-o gătat cu brişca”.
Faptul că Vâlcea este leagănul limbii române ştiaţi deja, nu aici vreau să insist.

M-a impresionat progresul făcut de ninjălăii Spitalului Judeţean. Spitalul din Nord, cum îi spuneam pe vremea când mă plimbam vreo două luni pe la poarta lor, cu mâna legată de gât.
Continue reading

Sfaturile unui geniu financiar pentru 2016

Sorin Ovidiu Vântu, savant de renume mondial – A reuşit să producă 100 de milioane de dolari în primul an după revoluţie. Din nimic. Warren Buffett, fii umil şi ia-ţi notiţe!

După ce a construit imperii media şi afaceri sănătoase, durabile, şi-a adus cunoştinţele jertfă la picioarele macroeconomiei, Vântu ia acum sub aripă micii antreprenori.
Sfaturi pentru cei cu sume între 1 şi 10 mii de euro.

De multe ori m-am întrebat în ce categorie de investitori mă pot încadra. Nu am fost singurul. Vântu recunoaşte că a primit “sss…nenumărate” întrebări din partea celor cu sume între 1 şi 5 mii de euro. Moment la care pisica din stânga d-lui Vântu s-a pitit de ruşine. Săraca, nici măcar atât nu are.
Continue reading

The Revenant și alte filme din 2015

Câteva filme de anul trecut de care-mi aduc aminte, dintr-un motiv sau altul:

  1. The Revenant – filmul anului, la distanță de kilometri de orice altceva.

Cinematografie extraordinară, joc absolut-absolut-perfect din partea lui Leo (la rolurile de genul ăsta tentația e să exagerezi trăirile, să dramatizezi la limită totul – de asta prestația mi s-a părut excelentă, nu are floricele, nu are exagerări, Leo e omul din film 100 la 100), atmosferă încărcată chiar și pe ritm lent, coloană sonoră mulată pe imagine.

Povestea e simplă, primitivă și perfect liniară de la un capăt la altul, iar eu nu am simțit nicio clipă nevoia de mai mult și asta spune destul despre cât de bine e realizat filmul.

2. Southpaw și Creed – filme cu box

Primul e foarte bine jucat (aș vrea ca cei care cârcotesc că nu-s destui negri nominalizați la Oscaruri anul ăsta, care-l propun pe omulețul din Creed, să se uite la ce înseamnă un rol adevărat în Southpaw) dar în rest nu are nimic Continue reading

Facem chirurgie cu toporul

puşcăriaşObserv că anumite metehne nu ne părăsesc, indiferent de vremuri, context, preşedinţi, guverne. Doamna ministru Prună ne reaminteşte cum se face chirurgie cu toporul.

Raluca Pruna, ministrul Justitiei, a anuntat ca va propune guvernului ca printr-o ordonanta de urgenta sa fie abrogata dispozitia din lege care prevede ca detinutii care scriu lucrari stiintifice in puscarie beneficiaza de o reducere cu 30 de zile a pedepsei, pentru fiecare carte. (de AICI)

Să tăiem la toată lumea! Pentru că toţi puşcăriaşii sunt egali, doar că unii sunt mai egali decât alţii. Şi anume ăia care deja au scris cinci cârţi în trei luni şi acum sunt liberi.

Recunosc că m-aş fi aşteptat la altceva din partea unui ministru tehnocrat ca d-na Prună. Un “hai să analizăm”, “să vedem cine a greşit şi de ce”. La mintea cocoşului că un agramat ca Ioan Niculae nu a scris mai mult de o pagină A4 până să intre la închisoare. Da, corect, aruncă-i pe foc alea cinci lucrări ştiinţifice copiate în câteva luni. Dar nu le da foc tuturor, la grămadă!
Continue reading

Modern Romance – Aziz Ansari

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Modern Romance, câștigătoarea de la Nonfiction.

Uitându-mă prin reviewuri, observ că multă lume a luat cartea pentru că autorul e un comic de succes (are serie proaspătă pe netflix – Master of None – la care am servit un episod și mi-a ajuns, pentru mine e slăbuț tare fiind eu atât de umoristic natural :))), dar e cotat bine pe imdb) și a sperat să citească o poveste amuzantă despre aventurile burlăcești ale lui Ansari.

De fapt cartea e un studiu serios, cu câteva tușe umoristice, despre cum Continue reading

Pastorul Gâdea se ridică

gadea pastor

Bineînţeles, pastorul Gâdea îşi face în mod obiectiv, echidistant meseria de jurnalist şi formator de opinie. Niciun motiv să suspectăm altceva.

Tovarăşul de prețuire socratică, recte Badea, mârâie şi mai îndârjit. Probabil din solidaritate cu preţuitul, acuză Norvegia de “răpire şi terorism“. Nimeni nu i-a răstălmăcit mârâitura, a spus-o fălos şi răspicat.

Zgribuliţi sub pături de celofan, vreo cinci milioane de telespectatori (fanii jurnaliştilor amintiţi) bat cruci şi scuipă-n sân – “Ptiu, Doamne, ăştia sunt mai rău ca ISIS!”

Două precizări vreau să fac:

* Mi se pare uman şi normal ca tu, spectator, să trăieşti empatic drama familiei Bodnariu. Nu bagatelizez fraternizarea. Ba chiar o admir. Crezi în ceva? Ieşi în stradă şi strigă-ţi oful, arată-ţi crezul! Vrei să fii solidar cu soţii Bodnariu? Este dreptul tău, manifestă-te ca atare.
Continue reading

Bodnariu, puntea între civilizaţii

bodnariu2Cazul Bodnariu pare să fi ajuns politică de stat în România. Toate forţele unite ale ţărişoarei – de la guvern, ambasadori, politicieni senili şi populişti, până la societatea civilă – au transformat decizia statului norvegian în scopul suprem al neamului românesc. Solidaritate şi izbăvire!
Acum este momentul să arătăm cine suntem noi, românii. Acum ori niciodată să dăm dovezi!

Dovezi că ce? Că noi, statul român, putem interfera legea norvegiană cu legea pământului balcanic? Că, dacă ne strofocăm o lecuţă, putem fi o forţă intruzivă care modifică orânduirea norvegiană? Este tâmpenia absolută. Nu putem face asta. Şi, presupunând prin absurd că am putea, ar trebui să ne abţinem. Nu asta e dovada unui stat puternic.

Trei mituri pernicioase am fost în stare să scornim până acum. Puţin. La capacitatea noastră de fabulație, m-aş fi aşteptat la mai mult.
Continue reading

De ce mă lupt cu toți proștii pe net?

Clasa a noua sau a zecea, petrecere de crăciun/revelion să fi fost? Sala aranjată la alt liceu, toți veneam cu chestii de pe-acasă ca furnicile la mușuroi.

Eu aveam o tavă cu două rulade și niște prăjituri bune bune iar colegul de bancă avea și el mâinile ocupate cu altă tavă plină cu d-ale gurii. Cum mergeam noi viteji prin îngheț (eram trei dar al treilea e un fel de Houdini și nu prezintă greutate în povestire), un pic înainte să ajungem, pe-o uliță lăturalnică, intrăm într-o ambuscadă.

În termeni războinici ambuscada e o situație în care forța inamică te depășește substanțial numeric și are și avantajul unei poziții superioare. În cazul nostru ambuscada era un singur individ, postat în mijlocul străzii.

A treia furnică a dispărut pur și simplu la vederea dușmanului, nici până acum nu știm pe unde, iar noi doi am rămas pe loc, cu tăvile pline în brațe și frigul mușcându-ne de urechi.

Individul era monstruos. Vopsit pe față cu tăciune din sobele iadului, c-o blană de fiară pe umeri și colți de urs coborâți pe frunte, c-o bâtă noduroasă bătută ritmic pe gheață pentru efect, era cu un cap mai înalt decât amândoi. Continue reading