Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading

Nu se mai face şcoală ca pe timpuri

JENI (sau JENNY) ACTERIAN
(1916, Constanța–1958, București), de fapt Eugenia Maria Acterian, sora lui Haig și a lui Arșavir Acterian. A făcut primii 10 ani de școală la Notre Dame de Sion în București. A dat apoi examenele, inclusiv pe cel de bacalaureat, în particular și s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, pe care o va încheia în 1940 cu o teză de licență pe o temă de logică matematică: Raționamentul prin recurență.

Doamna Jeni a scris “Jurnalul unei fete greu de multumit”. Găsiţi AICI varianta integrală.
Am selectat câteva pasaje referitoare la bacalaureat:

jeni1
Continue reading

Matematica, ştiinţă exactă ca Moromeţii, roman interbelic

Îmi place nesănătos de mult perioada asta a anului. Se coc știuleții, bobocii noştri încep să măcăne mai răguşit, puicuţele fac ciorba mai bună. Da, lumea dă bacalaureatul! Intră în sală ştrumfi zăpăciți şi ies cavaleri neînfricaţi călărindu-l pe Gargamel.

Oricum, dragi conaționali şi colegi de editură care vă dati cu bacul zilele astea, nu vă amăgiţi că trageţi tare câteva zile si gata, aţi scăpat! Este doar începutul, un preludiu al torţionarului. Ce urmează va fi muuult mai rău.

Priviţi săptămâna asta de examinare ca pe ultima distracţie a vieţii pre-eclozare. Ieri, de exemplu, v-aţi prăpădit de râs cu Moromeţii, roman interbelic. Nu-i vina voastră. În urmă cu 10 ani, a trebuit să prezentăm condiţia intelectualului român (sanchi), într-un roman studiat. Tot Moromeţii au ales colegii mei de generaţie.
Ilie Moromete citeşte ziarul şi sparge seminţe pe uliţă – Ăl mai versat intelectual, indubitabil!

De ce zic că nu-i vina voastră? Îmi dau seama că indiferent de cerinţe, voi tot Moromeţii alegeţi. E vina statului român. Să facă d-le filme şi după alte romane!
Continue reading

În câte culori vine prostia?

Puteam să pariez asta încă din ziua numărării voturilor.

De ce?
Pentru că noi, oamenii, suntem previzibili, suntem guvernaţi de algoritmi ciclici. Cât să fi trecut de la episodul Alexis Tsipras, iluminatul lider Syriza? Suficient încât să nu ne pese. Ca şi cum n-ar fi fost.

Syriza şi UKIP, două formaţiuni politice populiste, extremiste. Primul, de extremă stânga, al doilea, de dreapta. Acum, şi extremismul ăsta trebuie nuanţat în funcţie de culorile fiecărui popor. Prostia are o variată paletă de culori (noi suntem roşii, apropo).
Continue reading

Mutarea de geniu a lui Conte

Poate vă întrebaţi de ce au tras italienii de timp tot meciul, deşi scorul era egal.
Strategul Conte a gândit-o mai ceva ca Napoleon la Waterloo:
“Băieţi, staţi permanent cu târtiţele pe linia porţii, nimeni nu pune picior dincolo de jumătatea terenului! Am un plan.”

Şi după 120 de minute de antijoc, Antonio Conte îl bagă pe unul Zaza. Special să bată penalti. A fost sublim:

Continue reading

Televiziunea Română practică înşelătoria?

PFA-ul meu este înregistrat pe adresa din Rm. Vâlcea. Aceeaşi adresă la care sunt domiciliaţi părinţii mei şi plătesc lunar factura de energie electrică. În factura de energie electrică este inclusă şi taxa TV.
Mă sună mama: “Vezi că te dă în judecată TVR Craiova!”
Citez din notificare:

“Prin prezenta vă informăm că, în conformitate cu prevederile art. 40 din Legea 41/1994, republicată cu modificările şi completările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune (taxă tv).

În acest sens vă înştiinţăm că nerespectarea obligaţiei de plată atrage răspunderea civilă delictuală.

Astfel, persoanele juridice care nu au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice (bla, bla)
Nivelul lunar al taxei tv este prevăzut în anexa la H.G. 978/2003, iar pentru persoane juridice este:
Continue reading

Misteriosul Klaus

Marţi, 28 iunie, a avut loc summitul PPE (Partidul Popular European). Ocazie bună pentru populari, dacă tot s-au strâns la Bruxelles pentru Consiliul European, să îşi pregătească temele între ei, cu o zi înainte.
Cum se practica pe vremuri – şi d-l preşedinte Iohannis poate ştie – la ora de meditaţii plătite, profesorii rezolvau cu elevii plătitori problemele din următoarea lucrare de control.

Klaus Iohannis a refuzat invitaţia, spre surprinderea unora şi scandalizarea presei româneşti.
“Cum? A refuzat întâlnirea cu Merkel, cu Juncker, cu Donald Tusk? Dar cine se crede Iohannis? Ce altă treabă a avut?”

Nu pot presupune ce treaba a avut în data de 28 iunie, dar pot să-i înţeleg decizia. A comentat-o şi Joseph Daul, liderul PPE.


Continue reading

Noi suntem proştii din Game of Thrones

Un nou atentat în Turcia: aeroportul Ataturk din Istanbul, peste 40 de morţi.

Mă uitam zilele trecute la capodoperea lui R.R. Martin, Game of Thrones. Pentru cei care nu aţi văzut până acum serialul, o rezumare simplistă: Într-o zonă geografică fantasmagorică, mai multe familii de oameni se luptă pentru supremaţie. Oameni ca noi, stăpâniţi de ură, dragoste, ambiţii şi gelozii.

Între timp, odată cu iarna, vine şi o armată de zombălăi scârboşi (white walkers) şi singurul scop este distrugerea civilizaţiei umane. Zombălăii ăştia sunt teleghidaţi de nişte entităţi absconse, nu au viaţă, deci nici frică de moarte. Singurul rost al existenţei este terorizarea şi masacrarea lumii civilizate. Transformarea celor vii în morţi şi înregimentarea în armata zombălăilor.
Continue reading

Lofsöngur

E pauza meciului dintre Anglia si Islanda. Islanda conduce cu 2-1, dupa o repriza fantastica. Inca nu am curaj sa sper la calificarea amatorilor. Mai este o repriza si se pot intampla multe.

Dar pana atunci, m-am gandit sa studiez imnul Islandei, sa inteleg mai bine ce-i face atat de speciali si diferiti de noi. Si am inteles:

Oh, the God of our land! Oh, the land of our God!
We praise your holy, holy name!
From the solar systems we will tie you a crown
your armies, a timely collection.
One day is a thousand years to you,
and thousand years; a day, and no more.
An eternal (small)flower with a tear in its eye,
that praises its god, and then dies.
Iceland’s thousand years
Iceland’s thousand years!
An eternal (small)flower with a tear in its eye,
that praises its god, and then dies.

Oh God, oh God! We fall far down
and sacrifice your burning, burning soul,
Father, our Lord from generation to generation,
we tell our most important tales.
We tell and we thank for a thousand years,
for you are our only shelter.
We tell and we thank with tears in our eyes,
for you created our fortune wheel.
Iceland’s thousand years,
Iceland’s thousand years!
Our dark and cold mornings, our fallen tears,
that warm up with the rising sun.
Continue reading