31 Mai: Bookfest cu Editura Datagroup

Pe 31 Mai, vă așteptăm la standul Datagroup, în pavilionul B2 (Romexpo), pentru o șuetă la o bere Terapia în compania cărților și a autorilor pe care i-ați citit sau pe care vreți să-i descoperiți.

Pentru al patrulea an la rând, editura care își propune să descopere și să sprijine noua generație de autori vi se alătură în cadrul celui mai mare târg de carte din România. În acest an vă întâmpinăm cu multe titluri noi, autori din ce în ce mai diverși și aceeași atmosferă prietenească caracteristică echipei Datagroup.

Standul nostru nu va fi și nu a fost un portal de marketing. La fel cum încercăm să reinventăm modul în care cititorul român privește literatura contemporană, Datagroup încearcă să recreeze atmosfera pierdută a cafenelelor de demult, unde se forma opinia publică. Continue reading

Jucării stricate – Lansare

articol scris de Vlad Stoiculescu


Acum aproape opt ani, după o vară în care înghesuisem o vacanță, o schimbare de job, o mutare de locuință și alte obsesii ale tinereții, mi-am găsit timp să ajung și pe la medic. La un laborator de analize, mai precis. Eram cam palid și mai multe persoane, de la maică-mea la oameni întâlniți în Mega Image, îmi spuneau că am „ochii puțin cam galbeni”. Suspectam, în cel mai „bun” caz o steatoză hepatică. În cel mai rău caz, aș fi putut agăța o hepatită A din vacanța care tocmai se încheiase. Niciunul nu era un prospect grozav, dar nici un capăt de lume. Continue reading

Bookfest 2018 la Romexpo

30 mai – 3 iunie: a treisprezecea ediție Bookfest București și al treilea târg de carte la care Editura Datagroup participă în acest an.

După aventurile Leipziger Buchmesse și Timișoara Bookfest, punem de-o șezătoare în periplul scriitoricesc, pe maluri dâmbovițene.

Pentru cei care vreți să ne găsiți și pentru cei care nu, dar vă roade curiozitatea – Ce principii arhitectonice au ales băieții și fetele de la Datagroup? – așa va arăta șezătoarea noastră:

Asemănător cu anii trecuți, dar mai mari și mai frumoși.
Nici nu se putea altfel, ținând cont de cele nouă titluri noi pregătite pentru Bookfestul bucureștean:
Continue reading

Democrația nu este a noastră

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost aruncată în trocul negocierii, alături de alte state estice. Comunismul nu a fost al nostru; s-a hotărât la Yalta, în februarie ’45, să primim împrumut o nouă formă de guvernământ. Am primit.

Mulți dintre românii anului 1945 nu aveau habar ce li se întâmplă, de-abi învățaseră alfabetul în perioada interbelică. Tot mulți au fost cei care au înțeles, dar au primit. Naivitate, ura față de burghezie, propaganda, ispita unor privilegii și frica – motive suficiente ca majoritatea populației să se arunce pe burtă, cu capul între brațe, și să strige “Am înțeles, să trăiți!”

Au fost și câțiva, diafana minoritate, mai greu de convins. Sau imposibil, cazul lui Corneliu Coposu.
Fiind liderul unui partid dizolvat imediat după instaurarea comunistă și unul dintre supraviețuitorii regimului, Coposu a devenit imaginea eroului anti-comunist, a rezistenței. Un nume pentru intelectualul torturat în lagăr, în ocnă, la Canal. Continue reading

Poezii noi, membru nou

Astăzi și-a dat acordul cel de-al patrulea membru al echipei. Așadar, poetry slam în patru: Subsemnatul, Héautontimorouménos, Mămăligă Ion și Andru-David, primul jucător profesionist în echipa noastră de amatori.

Data trecută, Héautontimorouménos a scris poezia “Ea ascultă Bach” și l-a provocat pe Mămăligă Ion prin cuvintele “cărunt, bicisnic, cupă“.

Mămăligă Ion a răspuns:


Prezentul perfect

Noi vrem prim-ministru
Noi vrem supă
Am uitat de magistru
Ne pișăm în cupă
Continue reading

Echipa de poetry slam

Am cugetat astăzi, împreună cu alți doi libercugetători, să închegăm prima echipă de poetry slam românesc.
Regula: Libercugetătorul va scrie o poezie în jurul a trei cuvinte primite “pedeapsă”. La final, va alege alte trei cuvinte și își va însărcina un coleg de echipă.
Deocamdată suntem trei (subsemnatul, Héautontimorouménos și Mămăligă Ion). Căutăm noi jucători, până strângem măcar cât o echipă de rugby.

Primul însărcinat a fost Héautontimorouménos, iar cuvintele cheie: Bach, Nessun Dorma și șaorma.

“Ea ascultă Bach

autor: Héautontimorouménos

Când ea ascultă Bach
Și-apoi își ia șaorma,
Și el e un malah
Și-ascultă Nessun Dorma,
Continue reading

Voiculeștii fleșcăiți mintal

Mihai Șora, ajuns la vârsta de 101 ani, probabil credea că le-a văzut pe toate. Școlit în perioada interbelică, în România, mutat în Paris, grație unei burse primite din partea francezilor, întors acasă în 1948. Încă viu, vioi, rațional, Mihai Sora iese în stradă să protesteze! La vârsta de 101 ani, a văzut destule pentru a înțelege momentul critic, furunculul care apare pe fruntea istoriei o dată la câteva decenii.
Șora urlă “Jos mafia PSD!” și rezistă.


Continue reading

Bărbatul anului 1975

Tocmai ce am primit cadou un Playboy, ediția mai 1975:

Are 188 de pagini, majoritatea spațiului fiind alocat textului. Articole, interviuri, caricaturi, câteva sfârcuri, mult păr și reclame. Playboy-ul anului 1975 avea mai mult text decât toată presa tipărită în România anului 2018.
Iar reclamele se adresau bărbaților, nu demoazelelor cu testicule lustruite. Țigări, whisky și mașini!
Continue reading

Epoca scenariilor plate

Mă sperie cinematografia ultimilor ani; industrializarea artei a fost prea lejer acceptată de elementul final, consumatorul. Nu se mai produc opere “la bucată”, cinematografia s-a adaptat producţiilor în serie. Sute de bucăţi identice, livrate şi consumate într-un an. Un proces automatizat, cinic şi rece, anticipat în urmă cu vreo opt decenii de Chaplin şi “Vremurile moderne”.

În cinematografia automatizată, nu mai este nevoie de scenarii singulare ci de modele implementate matematic. Termenul “script” ne conectează imaginaţia la codurile informaticii, nu la manuscrisul cald, proaspăt bătucit de maşina scenaristului. Am intrat în epoca scenariilor plate, iar viitorul nu are nevoie de scenarişti. Va fi suficient un script care scrie scripts (scenarii). Continue reading

La pomana presei românești


Ieri, 3 mai, a fost Ziua mondială a libertății presei. A noastră ar fi împlinit 28 de ani, dacă nu murea la puțin timp după naștere. Nu avem motiv de aniversare, dar măcar de pomană.

Să-i dăm dreptul la virtuala alocuțiune domnului profesor-doctor Voiculescu Dan, mămicuța celui mai mare trust media din România:

” Astăzi, de ziua internațională a libertății presei, vreau să-mi exprim credința că nu am pierdut 3 ani din viață inutil.

Dragi oameni care lucrați în presă, iubiți-vă meseria și încercați să vă uniți pentru a avea în România o presă puternică, liberă și independentă.
Continue reading