Despre publicul pe care ți-l alegi

Fotografia îi aparține lui Sorin Onișor, cunoscut publicului sub brandul de ”fotograful satului românesc” și a stârnit o avalanșă de comentarii și luări de poziție violente.

Da, cel din apă este mort. Imaginea nu e regizată ci trasă în timp ce copilul povestea sătenilor cum a găsit moșul pe care-l căuta tot satul de 2 zile, ceea ce o încadrează fără nici urmă de îndoială la foto-jurnalism și a fost luată în fața și cu acordul părinților.

Nu vreau să vorbesc despre fotografie aici ci despre publicul pe care și-l construiește un artist. Sorin și-a ales pentru brandul lui fotografic cea mai facilă nișă a publicului român – partea ce abia așteaptă să spună ce țară frumoasă avem de parcă ar fi o victorie personală/partea ce-și amintește cu mare plăcere și nostalgie de copilăria la sat, la bunici/partea pentru care naturalul ruralului e esența românului și soluția la toate problemele capitaliste pe care le avem acum.

Cu fotografii excelente pe tema asta și-a crescut Sorin Onișor un public de câteva zeci de mii de urmăritori. Peisaje splendide, copii murdari de joacă prin țărână, bătrâni cu fața plină de vreme, imagini care transmit căldură, puritate, nostalgie, bucurie. Continue reading

Braukunst Live 2016

Am fost weekendul trecut la Braukunst-Live in München, cel mai important festival de bere artizanala din Europa.

A fost frumos, ne-am simtit foarte bine si am savurat din plin prezenta noastra pe marea scena Craftbeer din München. In calitatate de unic reprezentant (expozant) din Romania, ne-am prezentat – pe langa deja consacratele Gold si Platin –  cu doua sortimente noi de bere artizanala, din gama pietre pretioase: Terapia Rubin (Strong Amber Ale) si Terapia Citrin (Wellness IPA). Despre cele doua beri speciale o sa povestesc in alt articol mai pe larg, mai precis in momentul in care le vom lansa pe piata in Romania. Continue reading

Deadpool, un film de nota şapte

deadpool-1L-am notat cu şapte pe IMDB. Mă gândesc că poate am fost cam indulgent. Excluzând Captain America: The First Avenger, Deadpool este cea mai neinspirată producţie din seria Marvel. Măcar în cazul Captain America am găsit o explicaţie: Au vrut să coboare ştacheta până pe fundul prăpastiei şi orice film cu super-eroi să pară acceptabil prin comparaţie.

Cred că am prins sensul şi în cazul Deadpool. Filmul, o bizarerie a genului, s-a dorit a fi pentru seria Marvel ce a fost The Cabin in the Woods pentru filmele horror – parodia prin zeflemisire extremă, o batjocorire deliberată a ideii de super-erou.
Un personaj liniar, superficial construit, a cărui superputere este rezistenţa la orice. Le-a trebuit multă imaginaţie pentru aşa ceva.
Continue reading

Vâlcea duhneşte a cultură

Am primit azi o scrisoare de la Primăria Municipiului Rm. Vâlcea. Aparent, în ultimii trei ani nu i-am înştiinţat de veniturile mele.
Da, m-am gândit că relaţia asta de afecţiune contra cost este strict între mine şi ANAF. N-am ştiut că primarului îi place să privească.

Uite că-i place şi vrea să mă şi taxeze pentru asta. Primăria din Vâlcea doreşte să-i plătesc Taxă de cultură şi sport.
Retroactiv, pe toată perioada existenţei mele, dacă se poate.

Normal că nu am avut habar de existenţa unei asemenea taxe. Este cu dedicaţie pentru vâlceni. Oraşul nostru plesneşte de cultură şi trebuie legi speciale. Nici măcar Google-ul nu ştie prea bine ce să-mi zică. De exemplu, cât este taxa?
N-am găsit. Toate rezultatele sunt despre firmele care se revoltă şi dau în judecată primăria.

taxa de cultura1
Continue reading

Trei seriale bune

VINYL

Extrem de bine făcut. Coloană sonoră fabuloasă. Atmosferă excelent construită. Începe lent, că nu e serial de acțiune ci de stare. Avându-l pe Mick Jagger producător poți presupune că scenariul are o bază solidă de informații din spatele scenei. + Martin Scorsese.

Obligatoriu pentru Continue reading

Reacţii, site-ul bărbaţilor sportivi şi tineri

Aşa arată vizitatorii reactii.ro

reactii1reactii2reactii3reactii4

Procentul femeilor ar fi fost mult mai mic fără mărturisirea lui Vlad – Un orgasm de am băgat-o în spital.

Mi se pare corect să fim cu precădere frecventabili pentru sexul tare. Nu ne ascundem după vişin, asta-i natura articolelor noastre: bombe de testosteron!

Special pentru bărbaţii sportivi şi tineri, fani reacţii.ro, astăzi voi elibera câteva dintre tainele bucătăriei. Vă arăt cum se face o friptură corectă.
Continue reading

Profesioniştii de la ANAF

anaf3Anunţ pentru toate persoanele fizice autorizate, plătitoare de taxe: Astăzi este ultima zi în care puteţi depune Declaraţia 392.
O declaraţie specială, chiar moţată – Nu merge doar cu pixul pe hârtie. Trebuie să descarci un soft magic care îţi copiază pe CD exact aceleaşi informaţii pe care le depui în variantă clasică (hârtie).

De unde iei softul vrăjit? Uite de AICI, slavă ţie, mărite ANAF, mi-ai pus la dispoziţie “suportul tehnic”.

anaf2

Şi acum urmează senzaţii tari, româneşti.
Continue reading

Adevărul, jurnalism pe pâine

Oana Stancu are proasta idee de a-i adresa o scrisoare publică fiicei lui Tapalagă. Pentru cei care nu o cunosc pe Oana Stancu – O identificati uşor în studiourile Antenelor. Este modelul Rubens cu grai slobozit din purcăreață.
Mai mereu nervoasă; cu gâtul mărgelat şi mâna încleştată în formă de gheară, gata să intre pân’ la cot în oala cu sarmale.

Ce-i drept, scrisoarea asta nu mi se pare nici cea mai proastă idee a Oanei şi nici cel mai mârşav “act jurnalistic” săvârşit. Are altele mai gogonate în palmares.
Limbajul folosit este decent, singurele atacuri la persoana colegului de breaslă Tapalagă sunt citate din însuşi Dan Tapalagă.

Gestul nepotrivit rămâne. Mesajul duhneşte a patetism, deşi l-a ambalat în cuvinte curate în faţa unui ipotetic CNA. Iar amestecarea fiicei lui Tapalagă în scandal demonstrează, din nou, calitatea îndoielnică a jurnalismului prestat de Oana Stancu.

Ce reacţie au jurnaliştii ziarului Adevărul?
Vă prezint natura umană, varianta ilustrată:
Continue reading

Legile noastre ne depăşesc

fotbalDe multe ori am impresia că legile noastre au fost aduse de o civilizaţie superioară, pasionată de puzzle-uri. Am primit nişte tăblițe de piatră, scrijelite lapidar într-un limbaj codificat. Le-am studiat încruntaţi, ca orice primate ambiţioase, şi, incapabili să desluşim criptarea, le-am găsit rapid altă întrebuinţare – Acum ne pălim reciproc cu ele peste ceafă şi strigăm “Dreptate!”

Nu sunt un cunoscător al legislaţiei, cum bine semnala colegul Vlad. Nici nu mă pot decide care legi ni se potrivesc (dacă o fi vreuna) şi care sunt banale instrumente de spart capul. Dar le văd efectele păgubitoare de fiecare dată când îmi intersectează spectrul de interes. Efectele din sport, de exemplu (fotbal în mod special).

Cu tăbliţele în mână, am săltat oamenii răi din fotbalul românesc. Nu pe toţi, dar câţiva guguştiuci care s-au gudurat prea mult în vârful gardului. Inevitabil, au atras invidia şi ura dobitoacelor care nu pot zbura din ogradă. “Guguştiucii v-au furat grăunţele!” – strigă cineva, prefăcându-se că a desluşit tainele tăbliţelor. “Daaa! Să-i opărim şi să-i jumulim!” – jubilează dobitoacele din ogradă.
Continue reading

Două păreri opuse dar corecte și o gafă prezidențială

Poziția președintelui a stârnit (scoatem din ecuație publicul antenelor, anti-băsiștii, fan clubul voiculescu) două reacții majore și diametral opuse în rândul publicului neafiliat politic sau mediatic:

  • simpla intervenție a președintelui într-o procedură ANAF este o palmă dată atât celor executați fără scandal cât și ordinii de drept în general.
  • faptul că președintele a avut o poziție de mediere nu de linșaj (deși oportunitatea era excelentă) față de cel mai scârbos adversar al său e lăudabil și demonstrează, ca la carte, cum ar trebui să arate un președinte apolitic (da, Băsescu a șters din mentalitatea colectivă faptul că președintele trebuie să renunțe la orice tabără politică după numirea în funcție) și obiectiv.

Și sunt amândouă corecte, chiar dacă se bat cap în cap, pentru că se mișcă în planuri diferite. Continue reading