Nictalop – partea a II-a

airtraf

…Te speli pe faţă şi duci și din gunoi,

apocalipsa unor biete bacterii care au greşit

doar când ne-au impus să ne cunoaştem cu adevărat pe noi.

Noi, drept răspuns, ne-am şters de noroi, ne-am tuns,

am exfoliat toate reîncarnările şi ne-am pierdut în cel mai virtual mediu,

cel pentru care Moartea e început şi nu remediu

şi pentru care Viaţa e sfârşit şi nu imperiu.

Când ne-am cunoscut iniţial iniţialele,

eram două Zeitgeist-Poltergeist

căutând să intrăm în acelaşi trup,

acum aştept să te speli pe picioare ca să te sărut,

din ce în ce mai mut,

te aştept să îţi dai jos machiajul,

din ce in ce mai surd,

ca să pot să scuip o măsea de minte

către zâna care erai cândva, înainte să te schimbi în cuvinte,

pierdută pe retina unor ochi care au refuzat să mai interpreteze dincolo de tine,

dar Dionis mă bate uşor pe cap şi-mi spune
Continue reading

Zbaterile de pe urmă

programeNu ştiu dacă toată lumea a aflat: duminica trecută au fost alegeri parlamentare. La noi, în România.
S-au desfăşurat civilizat, fără acuzaţii de fraudă şi ţigăneli. Iar poporul român a grăit: Vrem parlament şi guvern PSD! PSD-ul să elaboreze legi şi să le pună în practică. Asta-i pohta ce-am poftit noi, poporul român!

Perfect. Nimic de cârcotit până aici. Poporul a hotărât prin pârghiile puterii sale absolute – democraţia. Iritante pentru mine sunt reacţiile ce au succedat pârghiile púterii. Le-am observat, ştiu unde se ia pulsul societăţii. Pe facebook şi în taxi. Plimbă-te cu două-trei taxiuri şi hoinăreşte pe facebook înainte de alegeri, vei şti dinainte rezultatul.

Cum spuneam – mă irită reacţiile care apar la două zile după spartul târgului. PSD-ul vrea să îl pună pe Dragnea premier şi au anunţat că anulează amână reducerea TVA, plafonarea CASS şi păstrează taxa pe stâlp.
Cum să nu mă enerveze cârâiala plângăcioşilor de pe urmă?

“Păi stai aşa, eu nu am votat PSD-ul pentru Dragnea. I-am votat pentru programe!”
Continue reading

Un happening baroc într-un spaţiu aşijederea

scris de Claudiu T. Ariesan

E tare greu să scrii despre tine şi evenimentele tale de suflet când vocaţia ta cotidiană pare a fi evocarea celorlalţi şi a înfăptuirilor corespunzătoare acestora. Totuşi ce am păţit vineri la Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara a fost mirabil şi nu pot lăsa neevocate bucuriile momentului înainte de a se estompa. Continue reading

Nu te mai fărma, fraiere!

În timp ce PSD-ul urla electoral că austriecii lui Iohannis ne fură pădurile (austrieci pe care ei i-au adus și crescut până la poziția de exploatator gigant al masei lemnoase dacice), guvernul lui Cioloș a pus pe masă câteva măsuri care au dat peste cap mafia lemnului.

O aplicație publică, în care poți să introduci numărul unui tir pe care tocmai l-ai văzut pe șosea cu remorca plină și sistemul să-ți spună dacă e autorizat sau furăcios, un telefon la poliție și-n câțiva km îl ia la întrebări. Știți cât de tare s-au rărit transporturile din zona mea (una dintre puținele zone în care încă mai e ce scoate de pe munte)? Cu vreo 80%.

Un soft care suprapune imaginile din satelit cu harta exploatărilor autorizate. Până acum băieții lăsau pădurea neatinsă pe margine și rădeau tot din zonele mai puțin accesibile… că cine naiba să ia munții la pas? Acum controlul se duce la fix.

Se plânge lumea iarna asta că e greu cu lemnu de foc. Da, e mai greu și mai scump să cumperi lemn care nu-i furat și da, e o lovitură groaznică pentru vilele în producție ale pădurarilor/inginerilor… ce să-i faci, e greu numai cu salariu, nu?

Două chestii practice, cu rezultat imediat, împotriva unei probleme la care toată țara urlă și mai ales generația asta tânără-ecologistă care nu a ieșit la vot. Două chestii seci, executate în câteva luni, după 26 de ani în care s-a tăiat și s-a furat cât s-a putut, 18 ani sub PSD și restul sub magnifica noastră dreaptă (CD, PDL).

 

Copia legalizată, pentru care trebuia să te duci la notar, să plătești omul ca să pună o ștampilă fără nicio legătură cu pregătirea lui. Da, nu-ți trebuie nicio pregătire juridică să Continue reading

Incompetenta doamnă Gorghiu

A cântat grăsana? Nu, sunt doar porcii. În loc să zboare, au început să cânte. Măcar acum, după ce ultimul cui a fost bătut în coşciugul dreptei, ne scoatem minţile din sleep mode?
gorghiu

Rezultatele erau limpezi ca ochii de căprioară liberală. De-asta mi-am şi permis să lansez felicitările în avans, pe data de 24 noiembrie:
“Felicitări, Alinuţa! Sper să rămâi în istorie hipsteriţa care a bătut ultimul cui în dreapta românească.” (link)

Limpezimea nu a venit din sondaje. Nici n-ar fi putut; ştim bine cât de relevante au fost la prezidenţialele din 2014. A fost ceva pur, ingenuu, fără cifre. Doar simţire. Am simţit prostia pură.
Continue reading

Nictalop – partea I

NICTALÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Om, animal) care vede mai bine noaptea decât ziua.

[< fr. nyctalope, cf. gr. nyktalops < nyx – noapte, ops – vedere]

1

Nictalop ascuns prin desişurile tăioase ale unui

suflet smuls din cuţitele albuminoase ale unui zeu cărunt

picurând din coapse câte-un timp nebun cu limbile scoase

la tot ce-i în jur;

 

Viaţa cu perucă de materie neagră tunsă scurt de moarte cu coase,

sărutând cu fosfor luciferic glanda pineală învelită-n oase,

ca un porţelan fragil sau farfurie cu dezastre,

plutind cosmic către un zeu care a dat comanda acum un Univers

ca noi să suferim de blestemul unui imposibil inexistent de existent,

imposibil de înţeles în Secolul Vitezei şi al muzicii dance,

căutând prezentul pentru a înţelege trecutul în viitor

şi întrebându-ne a ce miroase atunci când pământul se surpă în gol

şi potopul poartă înspre mări de petrol cadavre umflate, vâscoase,

înecând prin patru călăreţi miliarde de oase, matematica

iubirii sângerând pe tăişul aceleiaşi coase născute

din tablete de legi pe care se aruncă zaruri și coaste,
Continue reading

Ruptura românilor

Am vrut să scriu postul ăsta de pe un țol moale, din fața unui șemineu adânc de piatră, cu trei cioate de corn mâncate de flăcări înăuntru și pojghiță de jar aprins până în buză, c-un pahar de tămâioasă aurie din 2007 în mâna stângă și doar cu dreapta liberă să alerge pe taste.

Acolo mi-aș fi găsit liniștea trebuincioasă unei scrieri despre ruptură violentă și agresiune nefiltrată. Dar n-am șemineu, n-am nici țol, la dracu! n-am nici măcar tămâioasă.

A fost Cioloș la Gâdea. Cioloș e partea mea din Românie, Gâdea e partea lor. Între ele e o prăpastie cumplită, săpată c-un entuziasm cretin de ambele tabere, c-un spor atipic pentru români, venit din ură și dispreț.

N-am cum să nu vă urăsc.

Vă uitați cum vă fură pâinea de pe masă și vă aruncă firimituri, vă uitați cum ne fură viitorul și ne schimbă trecutul, vă uitați cum dau vina pe alții deși au fost la putere de două ori mai mult decât toți ceilalți împreună, vă uitați cum își clădesc averi și diplome la fel cum vouă vă clădesc sărăcie, vă uitați cum mint, înșeală și omoară, Da! Omoară.

Vă agățați de-un kil de ulei sau de niște minciuni atât de Continue reading

Taximetristul, etalon social

taxi

Nu că aş avea ceva cu taximetriştii…

A trecut mai mult de un an de la tragedia Colectiv. Am înţeles atunci, în efervescenţa emoţională, aproape orice părere despre subiect. Nu am fost de acord cu ele, dar le-am tolerat, gândindu-mă că psihicul nostru anchilozat în banalitatea cotidiană nu poate răspunde corect unui şoc. Nu putem funcţiona, fără antrenament dăm rateuri.

Aşa mi-am explicat la acea vreme toate teoriile imunde care au împânzit societatea, agăţând într-însele atenţia şi chiar aprobarea conaționalilor. Dar a trecut mai mult de un an, efervescenţele s-au stins, nivelul emoţiei a scăzut suficient cât să lase loc raţiunii. Am avut timp să legăm elementele într-un fir logic. Şi totuşi, s-a întâmplat noaptea trecută. Deja am pierdut numărul taximetriştilor convinşi de următoarea teorie:

– Fac ei ceva şi la alegerile astea, fac ei. Păi cum au înscenat atunci cu Colectivul.
Am mai trecut prin asta în alte n taxiuri, nu aveam chef, am încercat să extirpez partea bolnăvicioasă a dialogului.
Continue reading

Cine latră mai tare

olguta

Seara trecută, ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu, în direct la televizor:
– Am oţinut de la Uniunea Europeană 150 de milioane de euro, fonduri nerambursabile, pentru construirea a trei spitale.

Moderator: Şi care este costul total al celor trei spitale?
Vlad Voiculescu: Nu ştim în acest moment suma totală exactă, dar 150 de milioane sunt fonduri U.E. nerambursabile.

În platoul tv se aşterne o tăcere tulbure, după rafale de acuze, insinuări şi reproşuri direcţionate de moderator şi invitaţi spre ministrul tehnocrat al sănătăţii. Liniştea îi chinuie, scrâșnesc în întunecimea fălcilor untoase, pufăie nervoşi. Rafala trebuie să continue – prezent la datorie, soldat Lia Olguţa, călare pe bascula cu muniţie nouă:

– Habar n-ai, domne! Habar n-ai!
Continue reading