Despre showbiz și showcreep

În ciuda vârstei fragede, mă consider complet depășit de tot ce înseamnă showbiz contemporan (vedete, hituri, concerte, reality shows cu protagoniști mai tineri decât mine). Nu le înțeleg, nu le simt. Privesc ca vițelul la poarta nouă niște zdrăngăneli postate pe Youtube, cu sute de milioane de accesări.

Nu înțeleg de ce o banalitate vopsită ca Delia este vedetă, de ce vocea lăutăresc-răgușită a Andrei prevestește Crăciunul, de ce există Horia Brenciu, iar Inna a devenit star planetar cântând despre Coca Cola. Nu e vorba de aroganță, de mofturi sau încercarea de a-mi pune singur moț. Este neputință sinceră; sistemul meu de operare obsolet, incomutabilitatea sinapselor.

Sunt în pielea prostănacului depășit de context, cel care ajunge să respingă tot ceea ce nu înțelege. Respingere și repugnă. În necunoașterea mea, consider showbizul contemporan la cel mai ridicat nivel al fățărniciei. O disimulare extinsă până la înșelăciune și nesimțire crasă. Continue reading

Mircea Badea și materialul genetic stricat

Mircea. Badea Mircea:

Probabil cea mai insalubră persoană publică din România.
Pentru că ea, persoana Mircea, și-a folosit întregul bagaj genetic (unul generos) întru prostirea și batjocorirea celor mai puțin înzestrați. Ea, insalubra, le-a lins cățelărește tălpile celor responsabili pentru asta:

“135 de talhari, 47 de violatori si 33 de criminali eliberati din inchisoare in prima zi a Recursului compensatoriu.” (LINK)
Tot ea, lingătoarea, schelălăie în spațiul public de grija presupusului pedofil neprins. Presupușii sunt marele pericol, nu condamnații.
Continue reading

Borș de zărgan

Belone Belone în buletin, ne-a atras atenția grație ciocului lung și ascuțit, ca de barză.

Pentru borș s-au folosit:
Un pui de păstrăv muntenesc, o șiră de crap dunărean și un zărgan marin: borș carpato-danubiano-pontic, gustul patriei, stors în albia ce-o crestează din creștet în călcâie.

Continue reading

2017, Anul idiotului

Nu a fost an în istoria omenirii mai bun pentru vocea idiotului decât 2017, cam peste tot în lume. S-a ajuns aici, previzibil și absolut democratic, după ce economic, cultural și politic piața s-a întors spre cei mulți da’ proști. Când zic proști nu vorbesc neapărat despre o lipsă a inteligenței native ci despre o lipsă a punerii ei în funcțiune, a educației, a unui minim de cultură și raționament.

O singură privire peste gradul de tâmpenie al reclamelor de pe sticlă și-ți dai seama cum economic categoriei i se dă prim-planul. Nu e nimic anormal, vânzarea de volum e cea mai des întâlnită strategie de marketing.

O singură privire peste condițiile de acordare a creditelor, mai ales a celor personale și-ți dai seama cum, strâns legat de ce-i mai sus, categoriei i se dă libertatea să se întindă mult peste Continue reading

Începem de la nivelul zero

Una dintre dulcețurile sărbătorilor de iarnă este trândăvia generală. O stare națională de hibernare, oportunitatea să ne resetăm. Indiferent de ardoare, de energia investită într-un proiect ori într-o idee, când apăsăm “Reset”, ne ascundem capul într-un nimic statornic. Îl lăsăm liniștit în nimicnicia lui, la maturat.

Suficient un an de împletit idei (fie inutile, fie tardive) – prea multe frunze rupte de vânt, prea multe crengi crescute strâmb. La final, ne căutăm rădăcinile. Și o luăm de la început, de la nivelul zero:

Continue reading

Viaţa lui Nero

Cum trăieşte un ciobănesc german la cei cinci anişori irosiţi în puful coteţului oltenesc:

Uşor supraponderal şi ieşit din formă, “lupul” Nero gâfâie ancorat în limbă, după sprinturi de maximum 50 de metri. Atunci când oboseşti mai rapid decât stăpânul, ar fi bine să treci pe oase bio, fără zgârci.


Rex, cotarla galben-roşiatică, îşi ascunde şubrezirea fizică în spatele unui psihic de mâţă biciuită. Se sperie de la tunete, petarde, ţipete, sticle sparte, oale – şi nu mai iese din coteţ cu zilele. Se sperie când calcă pe o baltă îngheţată şi pârâie gheaţa sub propria labă. Continue reading

PSD Limitele jocului

Tot ce face PSD-ul acum, de la mutilarea justiției până la dezastrul bugetar provocat de mituirea categoriilor sociale care-i susțin, era previzibil.

Ce poți să te aștepți de la o gașcă de condamnați/inculpați/anchetați ajunși la putere – să intre în pușcărie când au pus mâna pe pârghiile care să-i scape? Ce poți să te aștepți de la niște oameni la care singurele unelte de dezvoltare personală sunt furtul, șpaga, pilele și falsurile – să știe cum să guverneze după alte valori?

Nu numai că era previzibil dar a fost semnalizat chiar de ei în campania electorală, adică fix perioada în care trebuie să te dai sfânt pentru cei ce votează. Nici măcar acolo nu s-au putut abține să nu-și arate colții spre justiție, iar asta a fost un semnal de alarmă extrem de puternic(din păcate pentru mult prea puțini) care vorbea nu numai despre ținta lor ci și despre  tupeul cu care și-o vor atinge.

În timpul manifestațiilor din iarna trecută, pornite de primul atac asupra justiției, am scris două chestii extrem de neplăcute: Continue reading

Votul liber nu e pentru toți

A devenit dificil pentru actualitatea românească să-ți mai provoace indignări și grețuri noi. Nici măcar ultima încercare de nesimțire îngălată, marca PSD: Libidinoasa îmbrățișare a monarhiei, după moartea acesteia. O dragoste cu înfruptări post-mortem practicată până acum doar de viermii necrofagi.
Nici măcar asta nu ne activează sirene noi. Pentru că parazitarea, molfăitul viermănos au devenit normalitate; o stare continuă în care ne-am adaptat.

Da, ne-am adaptat forțat, dar asta nu înseamnă că iertăm și uităm. Atunci când realitatea morbidă se ridică pe minciuni, trebuie punctat. Dacă nu din speranța că se mai poate schimba ceva, măcar din orgoliul învinsului. “Am fost aleși prin vot liber, reprezentăm voința poporului. Cine este împotriva noastră este împotriva poporului” – Acesta este raționamentul prin care partidul stăpânitor, indiferent de nume, își justifică orice.
Raționamentul, oricum greșit, pornește de la o premisă falsă. În România, votul este liber doar în teorie. Continue reading

Cabana din pădure (fragment)

“Atunci mi-a sărit cu fesele în poală, agăţându-şi călcâiele în spatele genunchilor mei – m-am înmuiat ca un vrej ofilit. Îmi apăsa tâmplele cu podul palmelor, îşi rostogolea limba peste buzele mele înlemnite.

S-a arcuit de două ori, aruncându-şi în spate părul vâlvoi; simţeam căldura inundându-mi abdomenul la fiecare arcuire, îmi încolăcise mijlocul între picioare şi strângea, strângea cu asalturi spasmatice şi explozii de aburi fierbinţi.

Locul arăta pregătit din timp, probabil folosit şi cu alte ocazii. Eram în mijlocul camerei fosforeşcente, lungit pe spate, într-o blană închisă, groasă, cu peri lungi şi cornoşi. Păreau din ceva coamă de cal sau din cozile unor tauri, dar miroseau a câine ud. Continue reading

Pentru mine, nu pentru #rezist

Observ o prejudecată păguboasá care s-a înrădăcinat în mentalul colectiv. Fie natural, fie stimulat în mod interesat, s-a ajuns la echivalarea #rezist cu orice înseamnă protest împotriva sistemului. Mă refer la sistemul real, neîndoios, nu la paralelisme și alte geometrii ale tenebrelor.
Dacă eu, Dani Corban, doresc să protestez împotriva Guvernului sau a Parlamentului, automat mă transform într-un cărător de pancartă #rezist.
Ceea ce este nedrept, periculos și stupid. Trei rele într-un singur haștag.

Nedrept pentru că nu #rezist au fost cei care au scos sutele de mii de protestatari în stradă, iarna trecută. Am fost acolo și vă garantez că rezistenții au apărut după câteva zile (destul de multe), când protestul era deja copt. Au venit la cules, nu la sădit. Continue reading