Eu părintesc, tu părintești…

Eu părintesc

Tu părintești

El părintește

Noi părintim

Voi părintiți

Ei părintesc

Nu știu de ce nu are loc verbul ăsta în dicționar, că activitatea respectivă îți mănâncă și îți vrăjește zilele o porțiune consistentă din viață. Declar solemn că-i deschisă revoluția lingvistică pentru ”a părinti” și că voi lupta cu toate puterile pentru folosirea lui în masă și în dicționar.

-Ce faci azi, coane, ieși la o bilă?

-Nu pot, jupâne, că părintesc până diseară.

 

PS. Păi dacă scriitorii nu îmbogățesc limba, cine să o facă?

Votat!

A fost zi de sărbătoare, cu petreceri, vinuri, flori. Mi-au ieşit din case fraţii, să-şi aleagă boii noi.
Şi le simt dorinţa clucă să viseze la mai bine, când se-ncing într-o polcuţă, istovind ulcele pline.
I-au mănat în zi de tihnă muşte verzi de prin cutii, să culeagă din cucută un trifoi cu patru foi.
Să-şi aleagă şi să pupe boii buni şi boii răi, ce strivesc în sfincter muşte şi se balegă-n trifoi.

sondaj-bun
(sondaj realizat de KANTAR pentru USR)

Dacă vă întrebaţi cum arată ingeniozitatea şi prospeţimea noului val liberal, minunaţi-vă la poza asta. Am subliniat cu roşu batonul gălbejit şi scundac al PNL-ului, să nu-l confundaţi cu Partidul Mămăligilor sau cu vreo pată de muştar întârită pe monitor.
Continue reading

Diferenţa dintre feminism şi prostie

042021b67b178e6f77123fcccfd28936Americanii îi zic “political correctness”. Tradus literal nu are sens; sintagma nu se referă doar la corectitudinea politică. O adaptare pentru limba şi ţara noastră n-am găsit. E ceva între conciliere şi fățărnicie.

O ramură a PC-ului (political correctness) este feminismul. Mişcare socială care, dirijată inteligent, poate fi un bun medicament. Există societăţi încă sufocate de primitivism (a noastră, de exemplu) în care femeia este acaretul de unde ies moştenitorii. În rest, ceva vieţuitoare pe copită de egalitate cu oaia, porcul şi alte horcăitoare de mare preţ la curtea bărbatului neaoş.

Feminismul ar fi salutar în acele medii insalubre. În satul românesc, în ograda pădureților stafidiţi de alcool, în viaţa ălora care-şi frăgezesc nevestele sub pumni sau le trimit la cratiţă când au tupeul să cuvânte.
Oare cu asta se ocupă mişcarea feministă din România?
Continue reading

Imigranți, perspective

  1. N-o să mai aibă cine să-i șteargă la fund…

Am auzit de multe ori vorba asta spusă cu năduf când vine în discuție vreo politică anti-imigrare. E o prostie, prostie care pleacă de la un adevăr vizibil dar se oprește aiurea doar la momentul inițial.

Da, pentru un proaspăt aterizat într-o altă țară, fără rezerve financiare, fără calificări recunoscute, fără cursivitate în limbă, fără recomandări și fără experiență verificată, plaja de slujbe se rezumă la cele de jos, alea pe care le poate face oricine dacă vrea. E un lucru normal, valabil oriunde în lume, chiar și la noi.

Asta nu înseamnă că scenariul ăsta e obligatoriu și permanent pentru tot imigrantul. Specialiștii sunt curtați și aduși peste mări și țări în condiții extrem de bune, iar omul ce pleacă de la cel mai jos nivel poate urca prin muncă și seriozitate câteva trepte bune.

Să prezinți lucrurile ca și cum ștersul la fund ar fi singura aspirație posibilă pentru cei ajunși acolo e o imbecilitate și un neadevăr.

2. De ce se uită de sus la noi? Continue reading

Căruţa cu proşti

Nu s-a răsturnat în Caracal ci în Bucureşti, la Universitate.

bucharest-romania-june-july-2015-35
caruta-cu-paiate

După ce au trimis-o pe Alinuţa la vânătoare de copii şi i-au scris replicile infantile cu sandviciul şi temele, neobosiţii consilieri de campanie penelişti au trecut la alt nivel. Probabil ultimul. Mai grăitor de atât cu greu îmi pot imagina penibilul.

Poate doar penelistul Falcă, la mitingul PNL, urlând cu salivă şi lacrimi ambrozice cum ne-am născut într-un stat ortodox şi vom birui cu Dumnezeu înainte.
Continue reading

Oboseala românului minoritate

Am obosit să fiu eu schimbarea pe care o vreau de la societate.

Nu c-aș vrea să devin mârlanus mioriticus, nu de-acolo vine lehamitea, ci din așteptarea veșnic înșelată ca puterea exemplului să funcționeze.

Nu, faptul că eu nu arunc pe jos, nu parchez aiurea, nu intru în față nimănui, nu folosesc pile, nu încerc niciodată să obțin mai mult decât face, nu mă concentrez pe cum să pară că muncesc ci pe cum să muncesc, nu răspândesc mizerii fără bază, nu arunc vina aiurea și că mă gândesc de fiecare dată cum afectează comportamentul meu străinul din jur, nu schimbă pe nimeni.

De ce? Pentru că e mai ușor să arunci pe jos decât să ții gunoiul până la un coș, e mai ușor să parchezi unde încurci decât să mergi 20 metri cu piciorul, e mai ușor să te strecori peste rând decât să stai o oră la coadă, e mai ușor să ai pile decât valoare, e mai rentabil să păcălești decît să fii corect, e mai ușor să împroști cu tâmpenii decât să taci când nu ai nimic de spus, e mai ușor să dai vina pe altul decât să zici că ai greșit, e mai ușor să te gândești numai la tine.

De asta. Pentru că ce, într-o societate civilizată, ar fi mai greu sau chiar imposibil la noi e mai ușor. Nu e românesc să alegi calea mai ușoară, e uman, de asta e atât de important sistemul din spatele unei societăți educate.

La noi sistemul nu merge, sistemul lasă mârlanul să fie mârlan și, mai mult, să-i fie mai bine decât dacă nu ar fi. Din păcate, soluția nu e Continue reading

Lampă Finală I – Cursa pentru Timişoara

Schiţă cu dusîntors.

img_20161111_061605519

PERSONAJE:

Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală

M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.

Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:

Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading

Las Vegas, un miraj cu termen de valabilitate doar noaptea

poza5Las Vegas nu are cum să nu te frapeze. Unii spun că ar fi Disnayland-ul adulților. Nu au cum să nu te minuneze hotelurile cu mii de camere. Fiecare hotel e un oraș în sine. Și asta pentru că fiecare hotel are zeci de restaurante, de baruri, dar și magazine pentru shopping, săli de teatru ori cinema, saloane de înfrumusețare, spa, golf și piscine. Și asta fără a se pune în discuție sutele de metri pătrați destinați casinoului. Ca să ajungi de la cameră la piscină îți poate lua lejer 30-45 minute.

Spre seară, în cazul în care nu alegi să rămâi în hotel pentru un spectacol cu Cirque du Soleil, David Coperfield ori Seinfeld, poți să alegi să o iei pe Strip ca să admiri luminile, opulența și spectacolul străzii. Asta e de recomandat să faci spre seară. Vegasul noaptea este un adevărat un carnaval.

Un amalgam de culturi. Carnavalul este creat atât de diversitatea turiștilor, cât și al spectacolului de lumini oferit. Dacă nu ai apucat să vizitezi Parisul poți face o poză de aici cu Tour Eiffel și să admiți că ești chiar în orașul iubirii. Dar sentimentul că ești cu adevărat în Las Vegas îl ai atunci când ai în față fântâna Bellagio.
Continue reading

România şi condiţia de est-european

3855993Am scris aici săptămâna trecută despre importanţa zilei de 13 noiembrie. Inevitabilul a lovit, România este înconjurată de state pro-ruse. Bulgarii şi moldovenii şi-au ales preşedinţi socialişti, iar înfrăţirea dintre Viktor Orbán al Ungariei şi Putin este evidentă.

Am ascultat discursul lui Igor Dodon, imediat după ce victoria a prins contur. Singurul impediment dintre el şi alipirea la sânul mamei sovietice este maidanul ucrainean, încă nevrozat după cotropirea rusească. Dar timpul vindecă.

Vedeţi cât de elegant se aşază toate, de parcă am fi piesele unor veritabili şahişti? Trump câştigă alegerile aproape simultan cu reorientarea Europei de Est spre braţele lui Putin. Coincidenţă, soartă, voia Domnului.
Continue reading