Frații noștri polonezi

*Poate nu de la ultima vizită a lui Sobieski, dar măcar frați de suferință

The Telegraph ne-a înștiințat astăzi că și polonezii au Duda lor, ba chiar l-au ales președinte. Iar Andrzej Duda va semna legea (trecută deja prin Parlament!) care interzice folosirea sintagmelor “lagăr de concentrare polonez”, “tabere poloneze ale morții” și orice ar putea insinua o eventuală vină poloneză în problema Holocaustului.

Pedeapsa este rezonabilă: amendă sau închisoare până la trei ani pentru oricine scapă porumbelul (cetățean polonez sau turist).
Ce vină au avut polonezii în perioada nazistă, în afară de aceea că pe pământul lor s-a ridicat Auschwitzul? O problemă pentru istorici, nu abordez subtilități peste rafinamentul nasului din dotare.
Dar de la chichițe istorice și până la cuvântări care te aruncă în pușcărie este un drum întunecat și slinos. Continue reading

Un an de guvernare, bilanț personal

”Toți sunt la fel”, ”nu mă interesează politica”, ”m-am săturat să votez răul cel mai mic” și alte emanații la fel de idioate mi-au făcut cadou următoarea experiență personală:

  1. Materială

Deși economia duduie, mândria Europei nu alta, că așa zic clar și răspicat toate declarațiile guvernanților în fruntea cu El Dragnea, statul român se împrumută în neștire(că doar nota de plată nu vine acum ci peste câțiva ani, fix când PSD-ul o să urle că cine-o fi atunci la guvernare a sărăcit țara) iar cetățenii lui…

Ratele mi-au crescut cu peste 10% și peste 3 luni o să-mi crească din nou; e ca o rată Făt-frumos, crește în 3 luni cât altele în 10 ani. Coșul de cumpărături al familiei a crescut și el, cum crește cozonacul bucovinean în cuptor, cu 25-30%(familie cu copil mic, nu ne putem restrânge doar la salam cu pâine și hrană spirituală de la antene).

Benzina, aia de zicea Tudose c-a vorbit el cu Continue reading

Drumul lung al nepăsării

Cum am anticipat săptămâna trecută, Cristian Tudor Popescu şi Cosmin Prelipceanu au fost amendaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

“Asocierea creată de către domnul Cristian Tudor Popescu, la emisiunea Jurnalul de seară din data de 16.01.2018, pe postul de televiziune Digi 24, între doamna Viorica Dăncilă şi pavianul cu mantie, reprezintă hărţuire şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2, alin. 5 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Comportamentul moderatorului emisiunii, Cosmin Prelipceanu, precum şi lipsa de reacţie a acestuia, reprezintă discriminare conform art. 2 alin 4 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Faptele celor doi jurnalişti exced libertăţii de exprimare în conformitate cu legislaţia din România şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”
Continue reading

Organizarea fiscală, analiză la rece

Găsesc liniștitoare lacurile înghețate, stufurile pieptănate de vântul primenirilor moarte. Îmi place stratul albicios, cu gheață tulbure, poroasă. Îmi amintește de grăsimea care se ridică la suprafața piftiilor din porc. Răcituri, cum le zic concetățenii din provinciile nealiniate la limba română literară.
Este un tratament, o călire neuropsihică recomandată tuturor concetățenilor care urmează să interacționeze cu autoritățile statului.

Învață să iubești lacul, stuful, construiește-ți adăposturi imaginare și refugii în străfundurile minții. Vei avea nevoie de buncăre pentru iminentul dezastru nuclear, intracranian.
Când ești pregătit, așază-te la birou și încearcă să asimilezi, prin învăluire, cât mai multe informații despre noile pofte ale înalților legiuitori. Continue reading

Jurnalul unui PSD-ist în devenire

Guest post: Nicu Andronic

15 Februarie

M-am trezit cu greu azi dimineață. Am fost la protest. 70 000 de oameni în București, zice Hotnews. Cred că am răcit un pic. Dar a meritat! Am protestat pentru țara mea, pentru oamenii buni din ea. Am protestat împotriva corupției și grupurilor de interese care vor să profite de pe urma muncii oamenilor cinstiți. Cred că am dat un semnal important că suntem aici și nu suntem dispuși să ne lăsăm călcați în picioare.

Sunt mândru de oamenii mei. Oameni dârji, care urmăresc zi de zi toate știrile și dezbaterile, care își răpesc din timpul petrecut cu familia pentru a merge în Piață, a protesta și a se lupta pentru un viitor mai bun pentru copiii lor.

Vlad e unul dintre oamenii mei. Apreciez că de aproape o lună merge la fiecare protest. S-a împrietenit cu organizatorii neoficiali și a devenit o parte din ei. A protestat pe ploaie, zăpadă, frig, zi, noapte, uneori nevăzându-și băiețelul treaz cu zilele. Continue reading

Mici observații despre mușchii lui Iohannis

În ultimul an, pus față în față cu oricare din gunoaiele scoase la rampă de PSD, probabil nu aș fi reușit să-mi păstrez calmul, ba poate că nici nu aș fi încercat. O stare de vomă, de revoltă, de ură și de rușine mă apucă de fiecare dată când văd încă o mizerie ambalată drept măsură de guvernare.

Efervescența asta negativă, pe care o simțim mulți dintre noi, dă naștere unor speranțe, soluții și idei fantasmagorice, bazate mai mult pe dorință decât pe ceva real. Arunc, cu mare tristețe, c-un pic de apă rece peste ce astfel de gânduri am văzut în ultimele luni:

  1. Să-l facem pe Iohannis împărat.

Cel mai eficient și mai bun regim din universul ăsta este o dictatură luminată. Un om bun ca pâinea caldă, deștept până la lună și înapoi, corect până în măduva oaselor, să aibă toată puterea în stat. Un astfel de om poate remodela o țară, chiar și pe a noastră, în timp record.

Din păcate, dacă te uiți puțin prin istorie, dictatura luminată e puțin mai rară decât o bășină de Continue reading

Iminentul pumn în gură

Acesta este viitorul prim-ministru al României. Deși mulți o consideră încălțătorul lui Dragnea, optimistul din mine vede mai mult. Dincolo de condiția plebeului împins spre tribuna agorei, dincolo de “Vasilica” a cărei rezonanță te îmbie la o ciorbă de fasole, dincolo de provincialism și parvenitism, mai văd ceva: Psihopatie!

Să îți coafezi benevol părul ca un babuin, tu fiind viitorul prim-ministru al României, reprezintă un gest salutar. Nutrește speranța că, în spatele “Încălțătorului”, se ascunde un excentric. Cineva capabil să dea foc căruței cu paiațe. Continue reading

Laşitatea celor ce înjură votanţii PSD

La fiecare acţiune sfidătoare a coaliţiei ce domneşte în Parlament, se activează discursul veninos împotriva celor care au votat PSD. L-am înţeles anul trecut, pe fondul furiei şi al disperării de a ţinti un vinovat. Dar persistenţa începe să-mi provoace jenă.

În egală măsură, retorica “Bre, nu știu cum a câștigat PSD-ul. Eu nu cunosc pe nimeni care să-i fi votat!” În paradigma asta, emitentul inepției se plasează (de unul singur) pe o pătură superioară: Vezi, domne, ăia care au votat PSD sunt pleava, scursurile. De unde vin eu, emitentul, așa ceva nu există. Eu mă învârt într-un țarc salubru, fără PSD.

Breaking News: PSD a câștigat parlamentarele cu 18% din voturile românilor cu drept de vot. Atâtica, 18%. Au absentat 61% dintre românii cu drept de vot.

Asă că, emitentule superior, stai liniștit! Te cred că nu cunoști pe nimeni care a votat PSD, dar cu siguranță cunoști pe cineva din ăia 61%. Poate ești chiar tu.
Continue reading

Anomaliile în care ne scăldăm

Prima este o bizarerie matematică, convenția națională de a stinge lumina atunci când violăm logica.
În proaspătul an avem:

– Iohannis Klaus, Președintele României ales cu 6.288.769 de voturi.
– Parlamentul României în care alianța PSD+ALDE este majoritară. Atât în Senat cât și în Camera Deputaților, majoritatea PSD+ALDE însumează mai puțin de 4 milioane de voturi.

Partidul suprem, care lasă impresia că a moștenit România de la ghilda malahiștilor, a obținut 3,2 milioane de voturi. Atât! Acestea sunt cifrele care le permit să behăie “Românii, româniii, noi suntem voința lor, a românilor!”

De ce?
Pentru că asta le permite Constituția noastră de struțo-cămilă zburătoare prin ocean. Suntem o republică semi-prezidențială, cu echivocuri în loc de legi, gândită clar în avantajul celor mai nesimțiți și tari în cioc. Continue reading

Consilierul statului mafiot

Ultima anomalie observată în rândul electoratului anti-PSD este simpatia față de prim-ministrul Tudose. Doar pentru opoziția făcută lui Dragnea în interiorul propriului partid, Tudose începe să strălucească în halouri neobișnuite pesedismului cadaveric. Comportament asemănător reformatului și resetatului VV Ponta, doar că Tudose n-are efect ilariant Walt Disney.

Mi se pare o idee foarte proastă. Pentru orice înseamnă opoziție și alternativă la majoritatea parlamentară de acum, fraternizarea cu Tudose înseamnă autoflagelare. Individul n-are motive să se prezinte mai nealterat decât Dragnea. Sunt făcuți din același aluat de șmecheraș combinator, de mâini lungi și coate ascuțite; flecari de maidan, remarcați prin oportunisme și lingușeli. Continue reading