Doamna educatoare, Gigel m-a pișcat!

Am reușit să ajung la frizerie când eram pe cale să devin atracție turistică – chewbacca montană de Bucovina,.  În timp ce meditam eu cum merg la tuns numai când trebuie să plec undeva și mi-e jenă să apar ca sălbaticul pădurilor – regele babuin, încep știrile pe televizorul micuț suspendat aproape de tavan.

Câteva minute pe ecran se plimbă replici și poziții asupra bugetului României venite de la președinte, premier și câțiva parlamentari. Incredibil cu câtă seninătate putea să pună cuvinte fiecare în gura celuilalt sau să scoată amenințări ridicole – mă uitam gândindu-mă cât de aproape e spectacolul de o scenă de la grădiniță unde puștii au fost prinși cu mâța în sac și dau vina unul pe altul, caraghios de stângace. Continue reading

A murit presa scrisă pe hârtie (II)

Melancolicul

Valentines-Day-newspaper-heart-garlandÎn al doilea rând, a murit presa scrisă pe hârtie din cauza celor care au activat în domeniu. Jurnaliştii ar fi putut insista pe o anumită nisă, nu foarte numeroasă, dar calitativă. O nişă care preferă decenţa şi seriozitatea unui ziar printat şi refuză spam-ul din online. Dar a fost mult mai la îndemână să aprinzi o căpiţă de paie decât un cărbune. Mult mai uşor să publici articole pentru „gloata cea mare” şi să o momeşti cu ţâţe, nunţi, parastase, Băseşti şi Muţi. A fost bine? Cine se lăuda cu sute de mii de cititori în fiecare zi? Paiele au făcut ditamai văpaia, dar ce să vezi…au ars repede. Ştiri şi articole de calitate îndoielnică găseşti acum pe tot www-ul. De ce ai cumpăra un ziar pentru aceleaşi servicii?
Continue reading

Romania putrezita

Romania mi se stinge din suflet câte puțin în fiecare zi, ca o candelă care își consumă uleiul undeva pe colțul frigiderului.

Cât de mic eram, am trăit revoluția cu însuflețire, ascuns în lada de studio a bunicilor să nu mă prindă teroriștii. Cumva miracolul schimbării își făcuse loc în mintea mea de copil și înțelegeam – nu știu de unde și cum, poate din vorbele bunicului care suspina greu din adâncul inimii că tatăl său nu a trăit să prindă din nou libertatea – înțelegeam că va fi altfel, mai bine, pentru fiecare dintre noi.

Apoi, încet-încet, am priceput mecanismele comunismului și cât de crunt și ucigaș a fost regimul unei jumătăți de veac. Am înțeles că toți munceau fără o finalitate reală a muncii, fără o testare a calității în mediul concurențial și poate cel mai grav pentru viitor – fără necesitatea și simțul lucrului bine-făcut. Continue reading

Cât de corupţi sunt bulgarii!

Nu simţiţi aşa un fior cald de beatitudine atunci când descoperiţi clasamente şi statistici în care nu suntem ultimii europeni? Cel mai recent motiv de bucurie şi, bineînţeles, mândrie vine din partea celor de la Transparency International. Aceştia au calculat indicele de percepţie al corupţiei pentru anul 2013. Mai exact, clasează 177 de țări și teritorii din întreaga lume, pe baza nivelului perceput al corupției din sectorul public. Tabelul din poză este prezentat pe o scară de la 0 la 100, unde 0 înseamnă cel mai corupt.
tabel coruptie1
Continue reading

Marvel’s Agents of Shield – serial sf nou

Serial de spălat creierașii, făcut bine, jucat bine dar fără să ridice ștacheta la un nivel peste medie.

Uitându-mă la ultimul episod, am știut pentru a mia oară care e ”șpilul” episodului cu o eternitate înainte de a fi dezvăluit de regizor. Mi se întâmplă din ce în ce mai des și nu are nici o legătură cu fantasticele mele capacități intelectuale, pur și simplu și să vrei n-ai cum să nu vezi. Continue reading

Ceai nu apă

Nu mai știu când mi s-a servit paharul cu apă și pliculețul de ceai lângă prima dată, dar știu că de atunci mi s-a părut culmea tâmpeniei. Mai ales că era o modă nouă și-ți serveau ”ceaiul” așa de ziceai că-ți fac cine știe ce favor și ca dovadă supremă că locul ăla e în avangarda serviciilor de ospitalitate de pe planetă.

Nici până acum nu am reușit să mă obișnuiesc și tot strâmb din nas când se întâmplă. Nu pot să înțeleg care ar fi ideea? Continue reading

E revoluţie!

Ukrainian protestersÎn timp ce noi sărbătoream „cum se cuvine”, adică mâncam şi beam până cocoşam salvările, alţii aveau treabă. La vecinii din Ucraina e revoluţie. Ieri, 1 decembrie, au ieşti 100 de mii pe străzile Kievului şi „au cucerit” sediul primăriei. Astăzi sunt alte sute de mii în toată ţara. Protestele de ieri au fost violente, peste 100 de poliţişti şi militari ajungând la spital.
Continue reading

Hunger Games 2 – Jocurile Foamei Sfidarea

Surprinzător de bun, la modul serios. La prima parte m-am uitat cu îngăduință, așa de relaxare adormită… un fel de copiii lui Rambo prin pădure, pac-țac, alea alea, happy final poetic, gata filmul.

Partea a doua în schimb duce personajele la un total alt nivel, intriga e pe mai multe planuri, atmosfera e construită perfect, tensiunea chiar se simte, filmările sunt foarte bune, decorul la fel – bun, dom’le. Continue reading

Steagul Romaniei, doar o cârpă?

Nu vreau să vorbesc despre patriotism sau simțul apartenenței la țara și poporul ăsta (ne sunt de-ajuns testate în fiecare zi ca să mai deschid și eu subiectul) ci numai despre steag, că tot am fost asaltat ieri de steaguri din toate părțile și pe toate canalele.

Fiind copil în comunism nu fac parte din generațiile României de căcat,  adică dintre cei născuți și crescuți în atmosfera, presa și trendul de ”trăim într-o țară bananieră”, așa că mi-a luat foarte mult timp, vreun sfert de veac, să mă obișnuiesc cu ideea de a vorbi despre noi ca despre un neam mizer.

Totuși, chiar când încă pe oriunde mergeam ridicam în slăvi țara de unde vin și poporul din care mă trag, ideea de steag nu-mi zicea mai nimic. Mda, o textilă colorată, ba c-o stemă ba cu alta, de atârnat pe toate gardurile și fluturat pe oriunde de către oricine vrea să arate indubitabil cât e de patriot. Continue reading