Unde au greşit evreii

1864 este anul Reformei agrare: În timpul domniei lui Cuza, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu eliberează țăranii clăcași de sub jugul boierimii şi îi împropietăreşte cu pământ. Se rup legăturile feudale, românii primesc responsabilitatea propriei vieţi. Rezultatul?
La începutul sec. XX, ţăranul român îşi muncea propriul ogor, dar presta şi la “privat”. Existau contracte între săracii muncitori şi bogaţii arendaşi. La fel ca astăzi, dar pe câmp, nu în birouri.

Greu de imaginat astăzi, ţăranul moldovean al începutului sec. XX se zvârcolea sub călcâiul traiului nedrept. Agonia indigenței şi iubirea vinului îi polarizau viaţa. Într-o epocă a industrializării, societatea agrară românească era la coada Europei, puternic ancorată în mâlul Evului Mediu; fără medici, profesori, şcoli… Ştiu, greu de crezut.
Conform statisticilor vremii, în anul 1900, procentul analfabeţilor era de 50% la nivel global şi de 80% în România.
Continue reading

Onoruri şi salve pentru turnători

18 septembrie 2017, ora 14:30: “Înmormântarea s-a încheiat, seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus fiind înhumat cu onoruri militare şi salve de armă.” (Sursa)

Aşa va rămâne în istoria depravatului neam: seniorul liberal! Dacă PNL continuă politica de periere şi răzgâiere a BOR, ne putem aştepta chiar la o canonizare. Nu-i momentul, cât timp mai există prin memorii şi masca drăcească a seniorului liberal. Dar când se va fi şters definitiv veninul de pe oase, să-i facem loc Sfântului Quintus Liberatorul.

Până atunci, să lăsăm aici mărturia adevărului îngropat cu mult înaintea seniorului. Înainte de a fi politician sau militar, Mircea Ionescu Quintus a fost turnător la Securitate. Unul dintre cei mai prolifici, nu pârâcios de ocazie. Putem spune că Quintus a fost de profesie turnător. Din 1954 până în 1989: 35 de ani glorioşi, o carieră de servitor al Securităţii, nu de frica morţii ci pentru numeroasele privilegii.
Continue reading

Fenomenul Paul Hitter

Paul Hitter este un pictor cunoscut, pentru nişa lui îngustă, în vestul Europei şi în State. N-aş putea spune că este un pictor “de renume internaţional”, tocmai din cauza nişei de tip capilar. Dar respectivul mânaci al pensulei şi-a făcut din asta o carieră: arta desenelor sale este o realitate, aprecierile pot fi doar subiective.
Exemplu:

Prin ochiul meu de prim-ageamiu al picturii, opera lui Paul Hitter pare un țigănism suprarealist. Iar în câteva picturi, observ conflictul dintre dadaism şi logica kitschului. Aş putea prelungi ridicolul şi să-mi dau mai departe cu părerea despre un domeniu străin, dar nu mi-am propus divertisment prin auto-ironie.
Paul Hitter însuşi se prezintă un Gipsy Artist – găsiţi AICI mai multe picturi, pe site-ul personal.
Continue reading

Orice dezbatere publică este futilă

După foarte mulţi ani irosiţi, la modul cel mai jenant, am ajuns la o concluzie: Orice dezbatere publică este futilă! Indiferent că discutăm despre politică, sport, vaccin, autostradă, euglena roz sau eugenia cu frişcă. TOTUL este inutil. Ca să nu fiu acuzat de nihilism sau, mai grav, de superficialitate, aduc câteva exemple şi explicaţii.

Exemplu:

Acest material a fost supus dezbaterii. Rezultatul?

Exemplul vaccinului este facil, l-am ales numai datorită degajării nestingherite pe care a dobândit-o prin repetiţie. Toţi suntem “la curent”, avem o părere, suntem familiarizaţi. Dar nu este vorba despre vaccin ci despre o temă recurentă.
Continue reading

Capul lui Motzöch

Sub presiunea opiniei publice, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, l-a decapitat pe neamţul Daum. L-au împins atât rezultatele proaste cât şi guralivii din presă. Până a făcut ditai saltul pe toată lungimea diametrului: din punctul “ne trebuie mentalitate nemţească!” până în “tot românul lucrează mai bine cu ai lui”.

Întrebat dacă poartă şi el din vina rezultatelor, Burleanu s-a fofilal burlesc. În futila-i apărare, a început să arunce căpăţâni şi sânge, până a lovit inadecvarea absolută “Oameni ca Becali au distrus fotbalul românesc!”
Culmea, deşi argumentul Becali are validitatea unei copiuţe scoase din mânecă de elevul leneş, s-au găsit foarte mulţi care să-l aprobe. Da, domne, aşa e… Becali! Becali a distrus.
Continue reading

Dezamăgiri culinare

Fierbe țara de festivaluri culinare, spumegă ratingurile emisiunilor gastronomice, legiuni de foodies se avântă pe facebook și armate de blogeri culinari cuceresc online-ul. Pe lângă astea, în România se fac o grămadă, GRĂMADĂ, de bani din mâncare. Eu recunosc cu mâna pe inimă că, dacă nu aș fi iubit atât de mult scrisul, aș fi condus un locșor bucovinean de spus povești prin bucate și aș fi avut buzunarul doldora.

În condițiile astea, cu râuri de clienți interesați și  ploaie de galbeni, te aștepți la explozii de orgasme culinare prin orice colț de stradă. Din păcate, e fix invers și nicăieri nu vezi mai bine asta decât pe litoral.

La hotel ne-am luat două mese pe zi ca să lăsăm cina liberă pentru gustat bunătățile de prin împrejurimi, de orice fel ori fi fost ele, dar cu speranța unor peștișori de Marea Neagră abia aruncați din barcă în tigaie, poate, MĂICULIȚĂ, niște scoicișoare proaspăt culese.

De vreo câțiva ani m-am obișnuit să nu mai aștept mâncare fabuloasă, indiferent de regiune(dacă acum zece ani puteam spune oricui să mănânce unde vrea în Bucovina, că o să dea de gust autentic și porții colosale, acum nu mai recomand nici măcar un singur restaurant de frica lipsei de consistență a execuției meniului și a gafelor gen coaste arse sau cartofi cruzi) și să mă mulțumesc cu ceva corect gătit. Continue reading

Cel mai frumos joc

La începutul jocului, faci câţiva paşi, câteva salturi, te joci cu săbiuţa prin ţărână, până te înveţi cu tastele. Dacă nu îţi plac cum sunt configurate, le poţi inversa. Pe urmă, îţi alegi ghilda. Jocul este sincer cu tine, îţi oferă toate indiciile ca să faci alegerea cea mai profitabilă: Ghilda Hoţilor. Dar tu eşti la început şi vrei să joci din plăcere, vrei să creşti cinstit, pe brandul şi pe barba ta. Îţi alegi Ghilda Războinicilor, evident. Dacă nici tu nu eşti războinic, atunci cine?

Porneşti de jos, de la periferia regatului. Eşti îmbrăcat în nişte zdrenţe de valoare 0 gold şi culegi prune ca să creşti în experienţă. Imediat ce ai avansat în nivel, te duci spre centrul regatului, îţi cauţi faima la castel. Toate personajele de „high level” fie nu răspund, fie te expediază de unde ai venit. Pentru orice progres ai nevoie de gold.

Noroc că apare eruditul curţii, îmbrăcat tot în zdrenţe ca ale tale, şi îţi luminează calea. Te duci în „training camp”, foarte mulţi ani, iar la final primeşti prea-râvnitul artifact: un magic scroll, tradus pe româneşte prin „diplomă”. Continue reading

Familia tradiţională, motiv de împăcare

În această toamnă, România va organiza referendumul pentru modificarea Constituţiei – să scrie clar, eventual cu majuscule bolduite, că în căsătorie este vorba despre bărbat şi femeie.
Nu de alta, dar a mai arzătoare problemă a noastră este hoarda pederaștilor îmbârligați pe altarul neamului.
În sfârşit, am găsit o problemă care să ne unească. Aşa consens naţional nu a mai existat de când l-am ales cu peste 85% pe democratul revoluţionar Iliescu.

“Voi merge la vot si voi vota, depinde cum va fi formulata intrebarea. Am sustinut public initiativa celor 3 milioane de romani” zise Liviu Dragnea.

“Eu am spus că sunt un susţinător al familiei tradiţionale, consider că fiind un om credincios asta este lăsat de la Dumnezeu, asta e forma în care practic noi, oamenii, suntem chemaţi să ne aşezăm în viaţă” zise Ludovic Orban.

Blat politic? Nu e cazul. Mai bine să apreciem excepționalele momente când gândim la fel, simţim la fel… Continue reading

The Fall – înălţarea cinematografiei

Acest film nu ar trebui să existe, conform normelor hollywoodiene şi rigorilor comerciale. Este un film cu buget exorbitant pentru un “indie” şi, foarte probabil, nu îşi va acoperi vreodată investiţia.
De ce indie? Pentru că se încadrează în categoria “independent film”. Este scris, regizat şi produs de excentricul Tarsem Singh. Un indian.

A fost filmat în peste 20 de ţări (găsiţi AICI lista completă), timp de 4 ani.

În rol principal este românca Untaru Catinca.
Continue reading

De ce am uitat fotbalul

Pentru România, campania de calificare la Campionatul Mondial s-a terminat cu două etape mai devreme. Frustrant, dezolant, ruşinos şi toate etichetele pe care le-ar putea lipi pe borcanele cu supărări jurnaliştii sportivi, aceste gospodine ale fotbalului.
Atunci când eşti uşuit de pe câmpul de luptă, înainte ca războiul să sfârşească, decapitările nu mai servesc spălarea ruşinii ori restabilirea ordinii. Servesc doar inutilul.

Degeaba şi-au pus gospodinele poalele-n cap şi au mâzgălit etichetele furios, de nu mai ştii în care borcan e mai aprigă cucuta. Când s-a suflat ultimul corn, noi eram deja frăgeziți în triajul echipelor de umplutură – să fie a patra sau a cincea urnă valorică?
Au căzut tencuielile de politeţuri, toată lumea (soldaţi, spectatori, gospodine) scuipă furibund spre zidul dezgolit. În presa centrală, strălucesc glumiţele cu Daum & Dumber.

Ciudat amănunt. În urmă cu exact un an, am scris ACEST articol intitulat Daum & Dumber. Am înjurat prea devreme? Da, sunt un ponegritor înaintea vremii.
Continue reading