Secera

Regina viespe lunecă liniar prin aer ca un tramvai înaripat. Sfârtecă sub siluetă aburi sulfuroși, fileuri de gaz dulce, mocirlos. Își privește coloritul feței întins de inelele bălții. Plutește, tremurând aripioarele cu gingășia buzelor unei cântărețe de jazz. Sub vibrația-i unică, putoarea de fund putrezit se preface în parfum.

Stefuț se îndreaptă alene spre grădina cu lăptuci. Cu dreapta ține telefonul, iar cu stânga bălăngăne o seceră, razant cu gamba fragedă și blănoasă.

„Fudulii, nu mai pot, să moară! Deci îmi venea…”

Bătrânul îl privește neîncrezător și varsă un sac de știr în pătulul scroafei.

„Deci îmi venea să-mi zbor singur capul în Bucureștiul ăla!”

Scroafa simte mirosul de mocirlă printre uluci. După o noapte furtunoasă, s-a prăvălit dogoarea și pământul încins își suflă zăpușeala. Știrul de ieri s-a opărit în sac; sfârâie și naște bețive.
Continue reading

Un autre monde

S-a terminat așa cum era lesne de anticipat: francezii păreau din altă clasă, altă lume.
Fac anunțul banalității petrecute pentru majoritatea telespectatorilor părtași: Oameni normali la cap, care în afară de Griezmann, Modric și ăla mic și negru care fuge repede, n-au habar de autorii finalei.

În astfel de momente, urmăresc cu interes fenomenul și oamenii normali. Și, în normalitatea lor, au rămas cu impresia că Croația ar fi meritat mai mult. Posesie, atacuri, pase… peste tot și toate mai buni. Dar parcă a lipsit ceva.
Continue reading

Gambitul Kovesi

Un gambit presupune sacrificarea unui pion în schimbul unui avantaj pozițional. Adică sacrifici un soldat cu gândul câștigului general: Take one for the team! – cum ar spune foștii prieteni ai doamnei Kovesi.
Astăzi, d-l Johannis a jucat șah.

Deloc surprinzător, discuția s-a polarizat, iar cele două teme grave sunt:

1. Iohannis? Impecabil! A făcut întocmai ce trebuia, CCR trebuie respectată, hai să jucăm conform regulilor! Kovesi oricum era decor, nu mai putea să miște în urma deciziei CCR. N-am mișcat un corupt anul ăsta, să vină sângele proaspăt!

2. Werner? Este blat cu PSD. Ne-a trădat rezistența, onoarea, viitorul. Trebuia să moară cu judecătorii CCR de gât (niște PSD-iști), iar noi, poporul, l-am fi scos din flăcările pierii cu brațele noastre neînfricate.
Continue reading

Cărţile, poporul, ambulanţa

Doamna scriitoare Doina Popescu s-a gândit că ar fi o ideea bună să cutreiere ţara într-o ambulanţă inscripţionată “Ambulanţa pentru literatură”. Un fel de turneu prin care fanii doamnei Doina vor avea acces la romanele şi autografele dânsei.

Doamna scriitoare Doina Popescu a fost crunt bătută de locuitorii capitalei în ambulanţa inscripţionată “Ambulanţa pentru literatură”.

Martorii şi agresorii spun că ambulanţa a parcat în cartierul reziduuţial din zona Gării de Nord pentru a le fura copiii. Copii care, în cazul multora, erau deja la al doilea, al treilea proprietar. Buuun…

Eu cred că-i doar o scuză născocită în secţia de poliţie (da, agresorii au fost arestaţi). Adevărata problemă a respectivilor bucureşteni a fost alergia la cărţi.

Mai multe detalii în filmarea postată de stimabila Maryy Edy:
Nu rataţi comentariile aferente postării! Şirurile compuse din maximum 3 vocale şi vreo zece X, Y şi $ sunt numele comentatorilor. Ceva IT-işti, probabil…
Continue reading

Fura-mi-aș căciula!

România: stat din sud-estul Europei Centrale / Populație: îmbătrânită și în scădere / Economie: bazată pe consum, impredictibilă / Infrastructură: ioc / Sănătate: n-avem / Educație: Ngăăăăh… / Regim politic: Corupție!

În acest context, trebuie apreciați politicieni ca d-l Cătălin Ivan. Nu i-aș servi reverențe, din motive ce urmează a fi înșirate, dar merită un aplauz, măcar pentru tăria de a-și delimita propria întinăciune de negura pesedistă.

Indiferent de partid: să te duci, în calitate de europarlamentar român, și să recunoști că noi, românii, suntem cei mai corupți mi se pare dovada supremă de salubrizare politică. D-l Ivan a simțit briza dezrobirii, metamorfoza slugă politică – om.

Nu mi-am propus să laud politicieni, introducerea de față nefiind un panegiric ci un salt în dezolare.
Până și ei, cei buni, sunt tot de-ai noștri…
Cu asta se ocupa d-l europarlamentar Cătălin Ivan, în urmă cu două săptămâni:
Continue reading

Finala Brazilia – Croaţia

Acesta este programul Campionatului Mondial, Rusia 2018. Simt necasar să-l afişez, nu doar pentru a-mi lua avânt în pronosticuri puerile, dar trebuie şterse din memoria colectivă a online-ului finalele “de vis” Franţa – Brazilia, Portugalia – Argentina ori Brazilia – Belgia. Astea sunt culoarele stabilite, doar urmărind schema putem anticipa o finală.

De ce Brazilia – Croaţia?
Continue reading

Rece

Autor – Heautontimoroumenos

Iubita mea are picioare reci
Si buze reci ca piatra de agata.
Iubita mea are manute reci
si ochii-i reci in lacrimi reci inoata.

Iubita mea are sprancene reci
si coate reci si rece pare toata.
Iubita mea are obrajii reci
si, drept sa spun, iubita mea e moarta.

***

Şi

Autor – Heautontimoroumenos

și-am stat un timp tăcuți, cuminți,
și-am suportat biciul și hamul
și am răbdat, și-am strâns din dinți,
și ne-am frățit cu râul, ramul.
Continue reading

Cum fu în Sicilia

Experiența Terrasini:

Cinsi și Terrasini sunt două orășele alungite pe coasta de nord-vest a Siciliei, între Mediterană și munții stâncoși (asemănători Dobrogei, dar mai mari). Localnicii sunt fie pescari, fie proprietari de pensiuni (B&B-uri), iar turismul pare singura speranță pentru exoticul crâmpei sicilian. În timpul verii, populația din Terrasini se triplează:

Măslinii scundaci și îndesați, stângaci în comportament și comunicare, dar zâmbitori și bine intenționați. Bătrâni muți, inexpresivi, smulși din lumea lor inertă, atemporală, și înșiruiți de-a lungul pavajelor înguste. Maidanezi grași, cu blana strălucind a fericire. Turiști îngândurați de faptul că engleza lor valorează cât lătratul maidanezilor. Chiar mai puțin. Bătrânii azvârle ligheanele cu zoaie direct în stradă. Măsliniii arată mândri spre mandarini, spre cactuși, palmieri, ficuși. Pavajul pare să fi strâns gunoiul ultimelor secole. Maidanezii se tăvălesc pe plajă, în mirosul dulce de pescăruș putrezit. Zoaiele mângâie strada, plimbă gunoaiele. Excrementele pot fi de câine sau de om. Turiștii fac poze.

Continue reading

Lacrimi și coaste

Lala e locul unde plânge cerul cu lacrimi niciodată uscate, la care încerc să ajung an de an când înflorește bujorul de munte, să culeg amintiri și poze. În ultima vreme, rucsacul meu de fotografie a adunat praf și pânze de păianjen, scrisul la mondial prea-așteptata mea carte, Regele pribeag și bătrânele umbre, stingându-mi cam orice urmă de energie hoinară din piept.

De înțeles că nu mi-a picat bine când nori grei, furtuni și neguri mânioase s-au adunat peste Bucovina chiar în zilele primei mele ieșiri de anul ăsta pe munți. Ei, nu poate fi mai rău decât gheața venită mișelește în noapte anul trecut, ba poate avem noroc de-un apus sau răsărit pe spart de nori(dramatism fotografic pe pâine cum ar veni).

Cu gândurile astea am urcat în Troncănica Bombonica(așa a fost botezată mașina off-road de împrumut, din motive de sonor vulcanic și dezintegrare aparentă) și-am plecat spre culmi. Ultima prognoză era promițătoare, de seara până a doua zi dimineață urma să avem cer doar parțial acoperit, visam deja stele și șansa de a vedea auriul roșiatic al razelor la capetele zilei.

Speranța ni s-a păstrat intactă până la jumătatea urcușului iar apoi a murit într-un atac brusc de vânt răcoros, burniță și ceață. Nene, când zic ceață păi… era groasă ca fumul de Continue reading