Ai ceva de zis?
Una dintre concluziile articolului de aici, care analizează două studii paralele despre modul în care se cheltuie banii casei în România și UK.
Mi se pare lipsită de sens linia –
și un pic malițioasă, din exprimare ieșind triumfătoare ideea românului veșnic interesat de crăpelniță și fără nicio aplecare culturală. Continue reading
De câteva zile fierbe netul de laude și plecăciuni în fața divei mondiale, tone de articole povestind despre ce înseamnă dom’le să ai valoare, curaj și o muzică excepțională.
Toate astea pentru că Beyonce a lansat pe iTunes un album întreg fără nicio promovare, adică nu tu ieși la radio și vorbit despre ce piese țuț sunt acolo, nu tu scos single pe MTV sau TarafTV, nu tu nimic din armele de creare a interesului pentru produs cu care ne-au învățat în ultimul timp marii artiști ai neamului.
Două mari concluzii țin capul de afiș în mai toate editorialele astea de music/trend/icons/alte nișe de genul ăsta: Continue reading
Xiao Wei este un muncitor chinez care şi-a pierdut mâna dreaptă în urma unui accident de lucru. „Pierdut” este impropriu spus, pentru că mâna retezată i-a fost reataşată. După ce a fost în prealabil LIPITĂ DE GLEZNĂ!
Continue reading
Asaltul incredibil de agresiv și de fățiș asupra unui principiu de bază al statului de drept, separarea puterilor în stat, a adus românii în pragul clocotului. Programarea unei ieșiri atât de clare a sferei politicului de sub controlul justiției și propunerea pentru Curtea Constituțională (garantul suprem al respectării legii fundamentale a statului) chiar a unuia dintre artizanii mizeriei ce neagă puterea instanțelor de judecată asupra hienelor politice au făcut din România un vulcan ce stă să erupă.
Din păcate nu o va face pentru că suntem prea ocupați cu viața de zi cu zi, sunt foarte puțini – pe cât de bine intenționați și de lăudabili ca principii și inițiativă – cei care au puterea să iasă în stradă și să încerce să facă vreo diferență așa. Probabil mulți dintre noi, ceilalți, am îngroșa rândurile lor dacă am ști că se rezolvă ceva în modul ăsta, destul de repede cât să nu ne punem în pericol slujba, securitatea financiară a familiei și așa mai departe. Continue reading
Nu sunt un om pretenţios. Am puţine necesităţi, chiar şi mai puţine plăceri. Şi acele puţine plăceri sunt simple, elementare, ieftine.. De exemplu, sunt un mare fan al băutului de apă. Îmi place să admir paharul transpirat, să îl adulmec, să simt răcoarea pe buze şi să mă imaginez la poalele muntelui de unde a izvorât apa din paharul meu. Cele mai bune reclame la apă minerală rulează în mintea mea când mă adăp.
O altă plăcere simplistă este vizionare de filme şi seriale online. Pe site-uri de profil, contra cost, bineînţeles (Spuneţi NU pirateriei). Din păcate, cinematografia contemporană trece printr-o pasă foarte proastă. Pot număra filmele şi serialele bune din ultimii 5 ani pe degetele de la o mână. Zilele trecute am adăugat pe lunga listă a dezamăgirilor “Poveştile de groază americane”. Primele două sezoane au fost captivante, îmbinau în mod plăcut comedia şi suspansul. Dar sezonul trei este sub orice critică. Pare făcut special pentru categoria consumatorilor cu IQ de ficus.
Continue reading
Tippi crede că poate vorbi cu animalele și pozele tind să îi dea dreptate.
”Vorbesc cu el în gânduri ori prin ochi, inimă și suflet și văd cum mă înțeleg și-mi răspund”.
Spuneam în Povestiri de sub papuc:
” Ironie – formă de umor absolut necunoscută femeilor pe care încearcă totuși să o folosească dar le iese atât de jalnic c-ar face să crape de jenă și-o scoică tristă.
– Dragule, crezi că sacoșele ale vin singure din mașină?
– …
– Dragule, nu m-ai auzit? Crezi că sacoșele ale vin singure de la mașină?
– Nu știu, dragă, le-ai zis la ce apartament să urce?
– Hai nu fi, eram ironică!
– Aaaa…
Pac și-a crăpat scoica tristă; ”
Am dat peste un alt exemplu de genul ăsta pe dailymail. O blogeriță a hotărât să ironizeze articolele din revistele de bărbați care prezintă poze cu bunăciuni afișându-se sexy prin casă. Continue reading
Pentru mine sondajul din noiembrie de la INSCOP Research este pur și simplu stupefiant – 44,6 % dintre cei întrebați consideră că regimul comunism a fost un lucru bun pentru România iar 77,7% că înainte se trăia la fel sau mai bine. 77,7 la sută…
Departe de mine să fiu în stare de șoc din cauza procentelor sau a seninătății cu care o mare parte din poporul ăsta declară unul dintre cele mai negre și blestemate sisteme politice ale lumii moderne drept bun.
La urma urmei cum să se gândească nea Dorel, adus de pe brazdă și făcut orășean respectabil de către comuniști sau madame Florica, vânzătoarea la care toți doctorii îi dădeau sărutmâna pentru o pungă de cafea sau Marian, turnătorul din scara blocului, la câți oameni și familii a nenorocit comunismul, la cum a ras de pe fața pământului orice coloană vertebrală avea poporul ăsta înainte și la cum a exterminat și cea mai mică urmă de elitism real și scară a valorilor aveam ca națiune? Continue reading
Astăzi m-a amuzat foarte tare ridicătorul de statui Cristian Geambașu. În profunda-i afinitate profesională de periat funduri nu s-a putut abține în a-l răsfăța o tură și pe Gheorghe Tadici. Evenimentul Tadici. Așa se numește editorialul de înălțare la ceruri scris de Geambașu. Așa să ne-ajute Dumnezeu!
Continue reading
Cineva mi-a zis mai demult “Pune un prost să păzească o poartă şi l-ai făcut Dumnezeu”. Da, avea dreptate. În sinea lui, respectivul prost va fi cel mai important om de pe Pământ. Şi se va comporta ca atare.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a somat Radioul Public deoarece Dan Puric a spus în emisiunea “Maraton de duminică” din 13 octombrie că România este “un cuib mafiotic”.
Mai exact, afirmaţiile considerate intolerabile de CNA au fost astea:
Continue reading