Lua-v-ar dracu de oameni buni!

La așa un titlu porțile iadului se deschid fulgerător, de să sară din balamale… însă chiar m-am săturat de oamenii ăștia buni până în gât și nu pentru că aș fi alergic la omenie ci pentru că, de parcă n-ar fi de-ajuns de distrusă, au stricat încă un lucru la țara asta.

Vorbesc de sfinții ce merg printre noi, ăștia de aruncă cu gologani spre mâinile întinse, hrănindu-se cu privirea de recunoștință falsă a cerșetorului și umflându-și pieptul când simt admirația celor din jur pentru așa om adevărat. Să le pun zgărzi sub tensiune și de fiecare dată când dau la cerșetori vreun ban să le sară smalțul de pe dinți de la șocuri electrice , atunci da, ar merita admirați. Continue reading

Căpşunarul

caspunaBadea Ion își ascuţea cu îndârjire coasa, când ochii îi prinseră ceva în zare. Dintre dealurile bătute de soarele amiezii se ridica un nor de praf care, deși vântul abia adia, gonea nebunește spre sat.
– Văleu, Doamne! Zici că vin turcii – spuse el cu naduf și își scuipă zdravăn în sân, atât de zdravăn că-și pierdu și ultimul dinte din gură, chit că voinicul canin supraviețuise 80 de ani spălăturilor intense cu țuică fiartă și alte feluri de trotil.
În mjilocul norului de praf, Gheorghe al nostru n-avea nicio remușcare pentru paguba pricinuită danturii moșului și călca în continuare accelerația bmw-ului negru cu trei de X pe numărul de înmatriculare.
Continue reading

Esenţa vieţii

Cei de la Adevărul s-au gândit să ne mai dea o doză de cultură prin publicarea acestui articol. Este un articol teribil. Teribil de prost scris. Vă dau un singur exemplu: „Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia putea să plătească poetul un om care să îl îngrijească şi să îi ofere tratamentul necesar. Rămasă fără bani, Harieta nu mai îl mai poate plăti nici pe argat, “
Trecând peste stilul lacrimogeno-greţos ce nu are treabă cu tema articolului, ne fierbem nervii printre greşeli gramaticale. Dacă persoana care a scris asemenea caraghioslâcuri s-a ocupat şi de cercetare şi strângere de informaţii, daţi-mi voie să nu dau un păduche de broască pe “informaţiile” voastre. Mai încercaţi. Poate data viitoare, pentru genul ăsta de articol nu mai folosiţi acelaşi “jurnalist” care se ocupă de rubrica “Chiloţăreli, silicoane, vată în nas”. Măcar de lăsaţi senzaţia de amatorism solitar, de chiflă accidentală a unui june răzvrătit prin redacţie. Dar nu. Vreţi sa fie treaba completă şi scrieţi asta la final:
Continue reading

Big Brother

this“Mana cerească” nine eleven a fost bumul, declicul, motivul perfid de care Statele Unite au profitat pentru a trece la un nivel superior de agresivitate. Politică, informaţională, militară, sub toate formele şi în toate modurile. Acţiunile ulterioare de intruziune în bucătăria internă a altor state au fost justificate sec: “Nine eleven!”

Aaaa, deci nine eleven. De ce nu aţi zis aşa? Pai dacă e nine eleven, liber! Instauraţi democraţia! Până astăzi. Da, astăzi s-a cam închis uşa în casa Big Brother.
Continue reading

Confuzii hormonale

Şi a mai trecut un Halloween. Ne-am mai prostit încă un an cu vrăjitoare, mături, supermani şi femei mâţă. Încă o generaţie de Ghiţă şi-a văzut mâncarea scobită, cu ochi diformi, gură strâmbă, cocoţată în vârf de gard şi luminând. Şi apoi şi-a văzut stăpânii jubilând şî hlizindu-se în jurul pocitaniei aprinse. Faptul că stăpânii venerează o ciudăţenie pe care el a mâncat-o cu poftă ar fi trebuit să ii dea de gândit. Ghiţăăă, ai păcătuit, Ghiţă! Ai mâncat de dulce. Peste o lună te aşteaptă judecata de apoi…
Continue reading

Ultima generație de stat la coadă

Un pic după ora șase, când lumina zilei bătea încă spre albastru, ieșeam din scara blocului ținând strâns în mână veșnica plasă verde închis din fâș indestructibil și porneam fuga spre trei străzi mai încolo.

Înainte de a da colțul după librărie îmi bătea inima de să-mi sară din piept și mi se ascuțeau simțurile brusc, c-un singur gând în minte – azi e ziua când o să fiu primul la rând.

Nu, nu eram. Niciodată nu ajungeam primul. Mă rugam să mă lase mama să ies mai devreme, m-aș fi trezit și la patru doar să câștig odată locul unu la coadă. Îmi și imaginam cum m-aș fi simțit, primul din fața ușii, invidiat de toată lumea, ars de priviri ciudoase din spate și fără nici o grijă că s-ar putea termina smântâna înainte s-ajung la vânzătoarea grasă. Continue reading

Nopți albe la Castel…

Un articol de CRISTINA I. ARBA:

Prima seară a faimoasei sărbători alungătoare de spirite malefice s-a petrecut ieri la Complex Castel Moșnița. Invitații noștri au fost „răpiți” din lumea reală, banală… normală și „aruncați” în cea a tenebrelor. Berăria Castelului, gazda petrecerii, a suferit o transformare radicală, în ton cu atmosfera sărbătorii celtice, astfel că vrăjitoare, dovleci arzânzi și sperietori de ciori i-au întâmpinat la trecerea pragului.
Continue reading

Deathbook – un nou concept de publicatie

Ar fi multe de zis si de scris despre acest nou concept initiat de editura Rowohlt.

Pentru inceput, doar atat vreau sa spun: Deathbook. Publicatia este un thriller interactiv, scris de autorul Andreas Winkelmann,  prezentat in format epub, conectat la internet, telefon si retele sociale. Cititorul este in mijlocul actiunii si are posibilitatea de a decide cat de mult suspans doreste sa experimenteze.

Daca te inregistrezi cu nume, telefon, etc.. in reteaua Deathbook, poti sa ai surpriza, de a fi sunat de Killer in miezul noptii.

Uite trailerul serialului aici:
http://www.deathbook-der-thriller.de/index.html

Revin cu informatii, dupa ce ma intorc de la sport..:-))