Orgasmul din hohote

În încercarea de a-mi injecta doza zilnică de masculinitate, am citit asta în revista Unica. E un fel de articolaş-ghid ce îşi propune instruirea femeilor. Articolul este foarte bine scris, problema este tratată corect, nu se bat câmpii ca în alte articole de genul asta. Dovada clară că la revista Unica mai scriu şi bărbaţi. Degeaba aţi semnat articolul „Sandra S.”, pe noi nu ne păcăliţi! Sfatul genial de a îi lăsa partenerului cât mai mult spaţiu nu putea veni din partea unei femei.

Tot de la Sandra S. (yeah, right) aflăm şi că „mulţi bărbaţi trăiesc după ideea că dacă pot face o femeie să râdă, atunci o pot cuceri.” Da, mulţi bărbaţi trăiesc după idei greşite. Dacă o femeie râde în timpul conversaţiei, o poate face din nşpe mii de motive. Motivul la care te gândeşti tu, acela că eşti foarte amuzant şi achiesează la tipul tău de umor, are numărul de ordine nşpe mii plus unu. Cel mai probabil, o face din politeţe, să nu râzi de unul singur ca prostul. Sau a înţeles complet pe dos gluma, dar totuşi a găsit ceva hazliu. Poate o amuză forma nasului tău, faptul că eşti sâsâit, modul în care ţi-ai asortat cămaşa la pantofi ori pur şi simplu se gândea la altceva, în timp ce tu făceai demonstraţii de amuzament.
Continue reading

Invazia cracilor lungi

„Sticla” e a cracilor lungi, a decolteelor generoase, a sfârcurilor scăpate din greșeală peste bluză, a tot ce înseamnă piele de fufă expusă. Uite-așa, oriunde mă uit, e cu Biance, Daniele, Simone, Monice, smârțe, tâmpe, ieftine cum era margarina odată…

Și nici măcar nu e un accident ci o evoluție normală a televiziunii îndreptată, ca orice lucru care se respectă în capitalismul sălbatic, spre atotputernicul ban. Realizatorii tendrului se ascund, rușinați de ce publicul îi obligă să producă pentru a fi competitivi, în spatele frazei magice care le ridică de pe umeri orice responsabilitate ”asta vrea poporul”.
Continue reading

În legea lor

Noul cod rutier nu a fost făcut pentru alcoolici, aşa cum au trâmbiţat zile în şir cei mai naivi dintre fraţii români. Nu. A fost făcut pentru poliţişti. Atunci când sunt prevăzute amenzi de şapte, opt, nouă mii de lei, îi pupi şi tălpile dumnezeului purtător de cozoroc, numai să îţi primească pomana de două-trei mii şi să îţi ierte păcatele. Şi totuşi, nu toată brigada va culege roadele. Unii au dat-o în diverse:

Vănel Carp, Ioan Marciuc, Lucian Munteanu, Iulian Lazăr, Constantin Manole, Cristian Ciubotaru, Constantin Bulancea, Marius Dănuţ Melniciuc, Cătălin Harnagea, Petrişor Daniel Lupu şi Gelu Captalan. Ei sunt poliţiştii ieşeni (de la Rutieră) care au primit între 3 şi 4 ani de închisoare cu executare. Pentru luare de mită, evident.

 

Rătăciri

Atunci când suntem mici, vedem pământul mult mai clar, mai aproape. Suntem mai stabili în cele patru membre, mai greu de răsturnat. Nimic nu ne poate atinge în împărăţia covorului persan, pufos, împarfumat cu felurite arome de balsam. Avem împrejur un scut impenetrabil şi atotprezent, pogorât din privirea aprigă şi iubitoare a părinţilor protectori. Creştem zâmbitori şi senini, legănaţi de braţe, genunchi şi de vorbe dulcegărite. Suntem în lumea diminutivelor, a botoşeilor din bumbăcel şi a supiţelor prelinse pe obrăjori. Ne dobândim genialitatea atunci când descoperim primele cuvinte si mersul biped. Nimeni nu le-a descoperit atât de rapid şi într-un mod deosebit, ca al nostru. În ochii si pe buzele părinţilor suntem cu toţii ingineri, doctori, fotomodele, oameni de ştiinţă, de afaceri, de succes.
Continue reading

El Clasico

Real Madrid a mai pierdut un meci important în campionat. Al doilea, după înfrângerea de acasă împotriva concitadinilor de la Atletico. Barcelona a câştigat doar cu 2-1, jucând multe minute în 10 oameni. Nu au fost cartonaşe roşii, dar pe Messi l-au uitat probabil la vestiare. A fost cea mai slabă evoluţie a piticului argentinian din istoria recentă a El Clasico. Ocazia perfectă pentru evidenţierea lui Neymar, brazilianul fiind omul meciului. A marcat primul gol şi a dat ultima pasă pentru al doilea.
Continue reading

Românul care mă face să emigrez

Discutam zilele trecute despre sila pe care ți-o provoacă starea țării ăsteia și cum picătura cu Roșia montană a pornit chiar gânduri de emigrare. Nu vă gândiți la o discuție între ecologiști turbați, mâncători de salată care se leagă cu lanțuri de copaci să protesteze, ci la niște oameni normali care sunt scârbiți de episodul ăsta pentru că scoate la iveală și-ți aruncă în față toată mizeria și lipsa de decență cu care este condusă România.

Am înțeles despre ce vorba și cum ajungi să te saturi de statul pe care tu îl ții în spate cu taxele puse pe orice, dar am replicat că pe mine mă deranjează mai mult altceva decât cretinii de sus. De ăștia încerc să mă izolez cât pot de mult, văzându-mi de ale mele și ignorând cât pot de mult știrile cu și despre ei, ce mă distruge însă infinit mai mult sunt cretinii din popor. Continue reading

Vânătorii

Suntem un popor de vânători. Vânăm mistreţi, ştiri senzaţionale, reduceri, like-uri, găleţi, bormaşini şi, mai nou, cutremure. Acum este deschis sezonul de vânat cutremure. Ultima captură este monstrul de 2,6 pe Richter, ţintit cu precizie de profesionist, noaptea trecută, lângă Galaţi. Probabil, mulţi dintre vânători au dezvoltat deja fetişuri cronice pentru această categorie de vânat. Au nopţi tumultuoase cu vise erotice în care apar exemplarele alea mari, adevărate, şocante. În fantasmele lor perverse apar doar “bunăciuni” de la 6 în sus pe Richter. Iar ei, vânătorii, profesioniştii, stau bine ascunşi, aşteptând vânatul să zburde dintre falii.
Continue reading

Dragoste animalică II

Ieri, scandal mare în faţa Casei Presei. Nu erau roş-montanişti, nici biciclişti, şistişti sau băsişti. Nu. Erau „iubitorii de animale” care se îmbrânceau drăgăstos cu jandarmii. Au vrut să prostesteze împotriva (sau pentru, nu am prins exact esenţa) ANSVSA. Fără autorizaţie de protest, evident. Dacă şi iubirea are nevoie de autorizaţie, unde am ajuns?! Am vrut azi să descopăr natura protestului şi i-am căutat pe diverse reţele de socializare. Ştiaţi că „iubitorii de animale” au pagină de facebook cu 134 de mii de like-uri? Se numeşte „Animale iubitoare” şi are la descriere „Comunitate iubitoare de animale”
„Foarte frumos!” mi-am zis în primele două secunde, până să citesc evenimentele postate de comunitatea iubitoare:

„FOTOGRAFII DEOCHEATE ale zeiţei fitnessului, cea care a făcut avere cu fundul său”
“Terifiant ! Si-a aruncat iubita de la etajul 15 ! Camerele montate chiar de criminal au surprins ultimele clipe din viata tinerei ! Atentie,imagini socante”
“Elodia a fost gasita! Vezi aici unde”

Iubitori, iubitori, dar spam-ul e pe bani. La fel sunt şi covrigii din coada câinilor.

Niște adormiți

Henri Bresson tineri in tren

Întotdeauna m-a fascinat cum criticii, specialiștii și snobii reușesc să găsească o mie de nuanțe, un milion de straturi și un miliard de fire complexe în orice bucată de telemea aparține domeniului lor.

Pentru primii e un mod de a-și dovedi pregătirea și expertiza care-i califică pentru pâinea de zi cu zi, iar pentru ultimii, un mod de a arăta tuturor cât de profunzi, înzestrați și inteligenți sunt dumnealor. Pentru niciunul dintre ei nu contează ce a vrut autorul/artistul să spună sau cât de simplă a fost viziunea acestuia, important este numai ce poate el susține că vede în opera respectivă. Continue reading

Rambo, pilot pe submarin

Mă sună cineva seara trecută:
„Auzi, mă, cică vor aia de la M.A.I. să angajeze 10 piloţi pe elicopter!”

În naivitatea mea caracteristică, mă forţez să uit pentru câteva secunde criteriile de angajare în cadrul Ministerului de Interne şi cer detalii suplimentare:
„Vor şi civili?”
„Nu, cică doar ofiţeri”
„Aaa, ok atunci. Deci e tot aşa ca înainte. Merci mult pentru telefon…”

Totuşi, nu mi-am hrănit curiozitatea dintr-un singur telefon şi am căutat noi surse, noi informaţii. Până am ajuns la Ziarul de Iaşi:
Continue reading