Deathbook – un nou concept de publicatie

Ar fi multe de zis si de scris despre acest nou concept initiat de editura Rowohlt.

Pentru inceput, doar atat vreau sa spun: Deathbook. Publicatia este un thriller interactiv, scris de autorul Andreas Winkelmann,  prezentat in format epub, conectat la internet, telefon si retele sociale. Cititorul este in mijlocul actiunii si are posibilitatea de a decide cat de mult suspans doreste sa experimenteze.

Daca te inregistrezi cu nume, telefon, etc.. in reteaua Deathbook, poti sa ai surpriza, de a fi sunat de Killer in miezul noptii.

Uite trailerul serialului aici:
http://www.deathbook-der-thriller.de/index.html

Revin cu informatii, dupa ce ma intorc de la sport..:-))

Credibilitatea in online

Il citesc pe Arhi in fiecare zi, exista o vreme cand chiar comentam in fiecare zi la el, spre deliciul unora si disperarea altora…

Ieri Arhi a scris din nou unul dintre acele articole razbunatoare, pe care eu nu le-am inteles niciodata. Un articol jenant, bazat pe dezvaluiri cancaniste, in care el se ia de cineva din online pentru a sterge cu el pe jos. Ca sa-l invete minte pe idiot cu cine are de a face.

De ce? Pentru ca asa stie Arhi, senior al internetului, sa-si arate solidaritatea fata de prietenii lui din online. Daca un prieten a fost piscat de fund, el prompt ii sare in aparare si-l ataca pe agresor.

Ceea ce la prima vedere lasa impresia unei prietenii adevarate, cu un Arhi in rolul de mare sufletist, inzestrat cu un sentiment al dreptatii iesit din comun, la o privire mai atenta, se dovedeste a fi ca si stil, mai degraba un comportament ce seamana cu bataile si agresiunile acelea de cartier, declansate de faptul ca cineva din gasca dusmana a zis ceva deplasat despre altcineva din gasca prietena. Continue reading

Giganţii social media

sabina_kloutAm citit de curând un articol postat de Sabina Cornovac. Fată simpatică de altfel. Ţin să o felicit pe această cale pentru performanţa lăudabilă. Numai unu-i locul doişpe! Aşa am aflat şi eu, trogloditul online-ului, cine e cea mai influentă persoană din România, pe reţele. Probabil v-aţi fi aşteptat la Nadia, Sorana Cîrstea, Lucian Mîndruţă sau măcar un Gîdea, un Badea, un Bendeac. Nu! Nici pe aproape. Cel putin, primii trei apar în clasament.
Continue reading

Ray Donovan, Blacklist, The originals – trei seriale noi

Ray Donovan este unul din serialele apărute anul ăsta și este extrem de bine făcut. Are o atmosferă gen Sopranos, poate chiar un pic mai tensionată ca medie dar cu mai puține planuri secundare. Nu e chiar cu mafie dar nici departe de lumea asta nu e.

Ray, personajul pe care se concentrează seria, este un fixer dur și fără scrupule pe care ieșirea tatălui său din închisoare  îl aruncă într–un vârtej de resentimente și amintiri dureroase. De-aici totul denaturează într-o luptă surdă în care fiecare își folosește abilitățile interlope pentru a-și atinge scopul. De remarcat șarmul diferit al cuplului tată/fiu. Continue reading

Freigedank.ro

Freigedank, stiu ca (nu) ne citesti, stiu ca (nu) ne iubesti.

Vreau doar sa-ti spun ca esti deja al nostru. Ca si semn de maxima apreciere, ti-am facut un domeniu propriu, pe care deja l-am asociat cu al nostru.

Astept, asa cum am mai vorbit pe arhiblog, sa-mi trimiti opera ta, la adresa manuscris@datagroup.ro.

PS: Invitatia este valabila pentru toti Freigedankii acestei tari, adica pentru cei care au ceva de zis, au talent la scris si viseaza sa fie publicati.

 

 

Cel mai plicticos poet

18440720Atunci când chintesenţa pulsaţiilor lirice s-a lovit de culmi exhaustive, iar privighetoarea slovelor a amuţit, când îngerii sihaştri pupau frunţi de nălucă, apăru Tucă. Marius Tucă. Şi îşi lansă prima carte de poezie: „Am să te iubesc până la sfârşitul lumii”.

Jurnalistul Tucă l-a prezentat pe poetul Tucă: „Cauţi prin tine şi dacă găseşti suficiente emoţii care să se transforme în poezie şi apoi într-o carte este ok, nu este nimic programat”. Clar. Atunci când simţi urletul de geniu bolborocindu-ţi printre măruntaie, trebuie să-l scuipi afară. Şi continuă la fel de modest: “Eu sunt poezie şi mă transform în carte. Tot de poezie.” Dacă nici Tucă nu e poezie, atunci cine? Sunt răutăcios şi habar nu am despre ce vorbesc, stiu. Hai să vă prezint totuşi un foarte scurt fragment din opera tucăiană.
Continue reading

Jos cenzura!

Termenul „cenzură” a căpătat un sens peiorativ în audiovizualul românesc. Automat, în subconştientul multora, este atribuit abuzului, comunismului, îngrădirii libertăţilor. Vă anunţ că în orice stat civilizat din lume, inclusiv în al nostru, există un consiliu naţional al audiovizualului (C.N.A.) plătit din bani publici pentru? Pentru aplicarea cenzurii, exact! Dacă o vedetă pitorească vrea să îşi expună sfincterul în prime-time, intervine C.N.A.-ul şi o cenzurează. Un lucru firesc şi deja am stabilit un al doilea sens al termenului „cenzură”: sensul pozitiv.
Continue reading

Cum evadezi în România


Sunset in Bucovina by Vlad Popa on 500px.com

Pornind de la articolul ăsta – Românul care mă face să emigrez – și de la consensul general al comentariilor că mă consum prea mult încercând să lupt cu mentalitățile și personajele de care mă izbesc la tot pasul în țară, am ajuns să mă gândesc ce mi-ar trebui mie ca să mă liniștesc.

E greu să fii liniștit în România de azi, poate cel mai greu… sunt atâtea lucruri de care trebuie să te rupi ca să nu simți nevoia să urli încât pare aproape imposibil. Și dacă nu ești dintre cei pe care calmul interior îi face să treacă ușor peste mizerii atunci trebuie pur și simplu să te ferești de ele.

0. Să accept că nu au nici un rost conflictele sau interacțiunea de orice fel cu românii care nu mă reprezinta, să-i ignor total și să nu-mi pierd o secundă cu ei. Asta chiar ține doar de mine și de-acum încolo o să încerc să fac asta mai tare decât am încercat vreodată. Eu cu prietenii mei și cu oamenii de calitate pe care îi întâlnesc din când în când. Continue reading

Orgasmul din hohote

În încercarea de a-mi injecta doza zilnică de masculinitate, am citit asta în revista Unica. E un fel de articolaş-ghid ce îşi propune instruirea femeilor. Articolul este foarte bine scris, problema este tratată corect, nu se bat câmpii ca în alte articole de genul asta. Dovada clară că la revista Unica mai scriu şi bărbaţi. Degeaba aţi semnat articolul „Sandra S.”, pe noi nu ne păcăliţi! Sfatul genial de a îi lăsa partenerului cât mai mult spaţiu nu putea veni din partea unei femei.

Tot de la Sandra S. (yeah, right) aflăm şi că „mulţi bărbaţi trăiesc după ideea că dacă pot face o femeie să râdă, atunci o pot cuceri.” Da, mulţi bărbaţi trăiesc după idei greşite. Dacă o femeie râde în timpul conversaţiei, o poate face din nşpe mii de motive. Motivul la care te gândeşti tu, acela că eşti foarte amuzant şi achiesează la tipul tău de umor, are numărul de ordine nşpe mii plus unu. Cel mai probabil, o face din politeţe, să nu râzi de unul singur ca prostul. Sau a înţeles complet pe dos gluma, dar totuşi a găsit ceva hazliu. Poate o amuză forma nasului tău, faptul că eşti sâsâit, modul în care ţi-ai asortat cămaşa la pantofi ori pur şi simplu se gândea la altceva, în timp ce tu făceai demonstraţii de amuzament.
Continue reading