Vitejii urgiei albe

vitejiDupă cum aţi văzut la tv şi în presa scrisă, în România încă ninge. Avem coduri galbene, portocalii şi roşii, avem nămeţi, drumuri blocate, şcoli închise, viteji de tastatură şi mulţi, deranjant de mulţi isterici.

Spre deosebire de iarna trecută, când în Bucureşti s-au închis şcolile pentru doi fulgi suferinzi de rahitism, anul acesta măsura mi se pare corectă şi necesară. Pe străzile capitalei se circulă greu, foarte multe sunt troienite, iar fulgii mărunţi încă îţi mai zgârie obrajii, mânaţi de viscol.

Nici pentru mine nu este comodă acum o ieşire în aer liber. Darămite pentru un copil de şcoală primară? Iar povestea cu pierdutul irecuperabil al materiei în trei, patru zile este o prostie şi atât. Nimeni nu îşi mai aminteşte ce a învăţat în clasa a patra într-un anume interval de 3 zile. Dar o mână ruptă, un cap spart, o cusătură făcută de medic sunt amintiri ce îţi rămân pentru o viaţă.
Continue reading

Votaţi ştrumfii!

27-01-2014Conform Debating Europe Vote 2014, un sistem de vot online lansat cu un an înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014, social democraţii sunt în fruntea Europei. Conduc cu 22.96% din voturi, la mică diferenţă de liberal democraţii de pe locul doi (22.37%).

Social democraţii au început să crească profitând de criza financiară şi socială instaurată în anumite zone ale Europei. Ascensiunea lor în plan european a influenţat cu siguranţă şi politica românească, PSD-ul redevenind uriaşul îmbuibat de altădată.

Dacă la nivel de Parlament European putem vorbi de doctrine politice, stângi, drepte, portocalii, roşii şi verzi, atunci când discutăm strict de politica internă toate aceste analize nu îşi au rostul. În România nu există doctrine. Sau, mă rog, există doar la nivel conceptual, pentru că, în realitate, atât politicienii cât şi votanţii nu le cunosc sau le ignoră.
Continue reading

Votează cel mai mizerabil om de televiziune

L.E. Câştigătorul este anunţat AICI.

Posturile românești de televiziune au ajuns tomberoane vizuale în care defilează toate formele de mizerie, prostie și mârlănie umană, pentru că asta face rating. Eu unul știu și că nu am cerut așa ceva (veșnica scuză a producătorilor care ar face numai emisiuni de mare prestigiu dacă noi nu le-am cere obligatoriu can-can) și că motivul jegului ca model de audiență nu este refuzul publicului de a se uita la altceva ci faptul că metoda este ieftină și nici nu cere specialiști, creativi sau orice alt gen de profesionist media.

De luptat cu fermentarea asta urât mirositoare nu prea ai cum, cel mult duci frumos televizorul la reciclat și-ți selectezi online conținutul la care te uiți, dar parcă în afară de asta ai vrea să știe și maimuțele de pe sticlă că sunt departe de ce ar trebui să fie.

De asta Reacții.ro inaugurează premiul anual ”Fasolea de aur” care îi va reveni, după un vot popular de trei zile, celui mai mizerabil personaj din televiziunea românească.  Premiul constă într-o diplomă de onoare și un kilogram de fasole maro și va fi trimis recomandat câștigătorului, împreună cu instrucțiunile de folosire a fasolei.

Iată candidații în ordine aleatorie:

Radu Banciu – o creatură cu totul și cu totul deosebită care a împins limitele jegului și prostiei umane peste granițele știute de om. Singurul umanoid de pe planetă care nu poate să lege o propoziție fără să jignească pe cineva sau fără să scoată o enormitate atât de absurdă pe gură încât te miri cum de așa un creier e capabil să folosească alfabetul. Cireașa de pe tortul de cacao e că vorbește rârâit și nazal ca un intelectual francofon cu pretenții. Cine ar putea să îi ia fasolea acestui suprem concurent?

Mircea Badea – pornit la drum ca un băiat spălat, frumușel. cu principii, cu minte, cu dicție și cu umor, s-a transformat rapid într-un isteric spumos, manevrat politic și degrabă aruncător la gunoi a oricărei logici sau principiu când vine vorba de executat rolul trasat de mâna care-l hrănește. Poate cel mai dezamăgitor personaj din media autohtonă, măcar de-ar fi fost urangutan din prima… așa ca Banciu.

Mihai Gâdea – cică analist politic, cred că scurmător de profesie i-aș spune. În ce? În orice trebuie. N-are nici un farmec și pentru mine e mult în urma celor doi, pur și simplu n-are clasa ălora.

Capatos și Măruță – ăștia-s în aceeași categorie, amândoi zâmbesc superior și nonșalant spre hoardele de gunoaie pe care tot ei le aduc în studiu și pe care ”încearcă” să le controleze când vezi-doamne o iau pe arătură. Pe nișa ipocriziei ieftine, cei doi intră cu talent în cursă, parcă totuși Capatos are un ușor avantaj el fiind singurul ce reușește constant să coboare mult sub zero media IQ-ului din platoul emisiunii cu invitații și invitatele sale.

Simona Gherghe – singura grațioasă prezență feminină din plutonul fruntaș, aleargă spre linia de finiș cu nemaipomenita realizare de a conduce prim planuri cu ceara din urechi și mizeria de sub unghii, în cadrul unui talk show monden, ca apoi să se plângă de cruzimea celor care nu o aprobă.

Ăștia mi se par candidații cu șansă. Dacă sunteți de altă părere, soluția e simplă – lăsați un comentariu cu numele candidatului dumneavoastră și dacă se fac zece comentarii cu noua propunere, intră și el în sondaj.

Ne rezumăm la oameni de televiziune, da? Fasolea de aur e numai și numai pentru ei.

Ps. click pe numele individului ”preferat” si apoi pe butonul Votează.

The Musketeers – serial BBC capă și spadă nou 2014

Hai să fim serioși, ce om care-a citit aventurile nemaipomenite ale mușchetarilor în copilărie nu vrea să îi vadă pe ecran?

Când am auzit de noul serial am tresărit plăcut surprins, imediat transportat în cămăruța inundată de soarele amiezii unde îmi pierdeam ore în șir cufundat în cărțile lui Dumas. La fel de repede mi-au coborât colțurile gurii anticipând dezamăgirea…

Problema cu serialele astea croite pe figuri celebre este că-s făcute ca niște desene animate – Hercules, Xena, Robin Hood, Fata lui D’Artagnian toate sunt construite în bășcălie pentru puștani. Se vor ușoare și sunt, iar stupiditatea scenelor e parte din farmecul lor. Continue reading

Ah, bine

Pe vremuri eram un artist al multi-taskingului, împărțindu-mi atenția între 4-5 sarcini diferite fără mari probleme dar situația s-a schimbat dramatic în ultimul timp, mai ales de când a venit pe lume asta mică și mi-a prăjit în primele șase luni aproximativ cinci miliarde de neuroni.

Și uite așa am ajuns să mă forțez îngrozitor să pot urmări niște chestii elementare când lucrez, adică un meci de tenis, un documentar, un serial sau ce vorbește nevastă-mea. Na acuma cu primele nu e mare pericol, că nu se supără dacă le mai pierd firul din când în când dar la ultima e bai mare când se întâmplă.

De aia sunt deosebit de vigilent la cuvintele pline de înțelepciune ale nevestei, exact cum se întâmpla și ieri. Continue reading

Lista lungă a autoacuzării

1352051320rrDe câteva zile am ajuns să mă uit doar la desene animate şi documentare cu animale. Am clacat, iar acum privesc în gol, cu saliva atârnând de colţul buzei. Şi îl aud înfundat, într-un ecou difuz, pe Scooby: „Dooby Doo?”. Îmi mai rostogolesc de câteva ori ochii pe tavan, mângâi telecomanda de parcă ar fi coapsa Afroditei şi schimb postul. Ce drăgălaşi sunt fluturaşii, leuţii, porcuşorii, viermişorii. Cum se hrănesc ei şi cum zboară, râmă, viermuiesc, fac pui, familii, dragoste. Parcă ar fi oameni…

Am ajuns aşa din cauza supradozei de lături informaţionale revărsate de pe net, de la posturile „de ştiri”, din ziare, de oriunde. Revărsate în valuri soioase şi împuţite ce mi-au violat ochii, gâtul, urechile, nările, mi-au inundat măruntaiele, vuind agresiv prin toate orificiile. Am făcut această scurtă descriere a stării de spirit în care mă aflam, pentru a reda corect tresărirea orgastică pe care am avut-o când am citit asta: „PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă”.
Continue reading