Hardcore românesc

Ne așezăm ceremonios la masă, gazda ține un toast scurt și ne poftește să servim.  În fața mea tronează un platou foarte apetisant de care nu se atinge nimeni.

Eram de vreo  trei săptămâni în Anglia și-n timpul ăsta construisem așa un brand românesc de până și Bram Stoker ar fi fost mândru de mine – toți suntem deștepți foc, educați, descurcăreți și inventivi, femeile-s frumoase ca Atena și bărbații… ce să mai vorbim de bărbați…unu și unu, rupți din Hercule și neatinși de modernismul efeminat al lumii occidentale.

Printre detaliile pe care le reținuseră englezii despre masculii feroce români e că mâncăm mult-gras-carne-PORC și că nu ne dăm înapoi de la bucate tradiționale. Cum restul de multiple calități pe care le enumerasem până atunci se vedeau și cu ochiul liber, la asta s-au gândit ei să mă testeze. Continue reading

Cum se iese la bere

drunk28După asfinţit, bineînţeles. Trebuie să laşi impresia că în timpul zilei ai alte treburi şi responsabilităţi. Nu ai vrea să atragi privirile înţepătoare ale clientelei înţepate, atunci când comanzi trei Silva Dark la ora 14. La bere se iese seara. Până atunci, bei unu, doi litri de vin acasă (în funcţie de antrenamentul fiecăruia).
Te îmbraci comod, în haine mai de tăvăleală, te asiguri că ai cel puţin un pachet de ţigări la tine. Nu ştii prin ce crâşmă blestemată ajungi şi nu au ţigări de vânzare. Ce faci? Te ridici de la masă? Niciodată.

Începi lejer. Prima bere o bei să astâmperi setea de după vin. Preferabil blondă cu alcool de până în 5. Urmează seria de bere brună. Dacă nu eşti obişnuit cu gustul dulceag de caramel, o poţi oricând înlocui cu Stejar. Chiar se recomandă alternanţa, în special între Stejar şi Silva Dark.
Continue reading

Limba de la Goethe

Ştiaţi că nemţii au nevoie de NOUĂ litere pentru cuvântul bisilabilc „nice”? Simplu: ni-ce, două silabe. Nu, nene. Nemţii îl scriu aşa: NIETZSCHE. Am făcut germană în şcoală, mulţi ani. Am vrut să o învăţ, să îmi placă, să îmi dau aere de Führer pe lângă bloc. Când jucam diverse şi toţi recitau replici din filme americane. Printre atâtea „Hasta la vista baby” şi „Die, motherfucker!”, cum ar fi sunat un „Wir müssen die Juden ausrotten”? Ar fi fost toţi pe jos, praf, maxim impresionaţi.
Continue reading

Cu ochii pe Ghiţă

baraj-2014-grecia-vs-romania-echipe-probabile-piturca-a-pregatit-surprize-mari-107854-1În lipsa unei oferte serioase din partea celor de la Mynele TV, meciul Grecia-România va fi transmis de România TV, postul lui Sebastian Ghiţă. Da, e postul ăla unde ţipă buzatele la tine: “ŞOC!”, “GROAZĂ!”, “EXCLUSIV ŞI DOAR AICI!” “VĂLEU, MUICĂ!”, postul unde se inventează ştiri, se inventează citate din diverşi, se filmează morţii cu vată în nas, România adică. România TV. Acum, dacă nici Ghiţă nu e patriot…

Şi cum a venit vorba de meci şi de patriotism, mărturisesc că şi pe mine m-a luat de jos aşa un fior de dragoste de neam. Am investit şi ceva bănuţi în partida asta, un pariu plasat după lungi analize; pe Grecia, evident. Victorie pentru gazde, adică Grecia, cotă 2.10. Între timp, cota a mai scăzut, eu am avut inspiraţia de a paria în urmă cu 3 zile.
Continue reading

O clipă de prostie absolută


The green gate by Vlad Popa on 500px.com

Vreo trei ani de zile a trebuit domnul P să suporte privirile fierbinți ca lava, ascuțite ca un vârf de burghiu și tandre ca un atac de taur ale nevestei până și-a luat nebunia de aparat pe care și-l dorise atâta vreme.

Da, domnul P e însurat, săturându-se la un moment dat de milioanele de cuceriri care-i cădeau la picioare când se ducea să ducă gunoiul (cei care îl cunosc bine pe domnul P ar avea ceva de comentat aici, nu despre milioanele de cuceriri ci despre celălalt lucru…). Continue reading

Volvo și soldatul universal

Din seria clasic instant. Combinație excelentă de minimalism, personalitate ușor de recunoscut, atmosferă elegantă, gest care a făcut istorie în copilăriile noastre marcându-i pe unii pe viață ( a se vedea Mircea Badea) și … camioane.

Și textul excelent, cu paralela între greutățile drumului vieții / corpul adaptat perfect pentru asta și drumurile propriu-zise / direcția perfectă a camioanele volvo.

Bună, bună de tot.

Cartea e brăţară de lemn

_MG_9535x900În inteligenţa nemărginită ce mă caracterizează, v-am prezentat o superbă poză cu “Povestiri de la Olanu”, cartea scrisă de mine şi publicată de Editura Datagroup. Dar nu v-am dat detalii în legătură cu achiziţionarea dânsei.

Mesaj primit astăzi pe facebook de la A.C.

“salut, sunt un cititor la arhi si zoso, ti-am observat comment-urile interesante, am inceput sa citesc reactii.ro, si am vazut ca ai scos si o carte. Ma intereseaza la ce pret este si cum o pot procura. Mersi!”

Cartea se poate comanda aici: http://www.clinicadebere.ro/shop/33-povestiri-de-la-olanu.html

Probabil va apărea şi în câteva băcănii din Bucureşti şi Timişoara, librării… Hary ştie detaliile astea. Tot de la el auzisem şi ceva de e-book mai demult. Hary, de unde îşi cumpără lumea cărţi? Livrăm şi în Spania? Vrea Sgt. Pepper şi nu poate 🙂

Doi prieteni

title

– Ce faci, fudulii?
-Bine, fudulii. La o sămânţă şi eu. Citeam Dilema. Tu?
-Pretenaş, să-ţi zic ce-am păţit ieri. Deci aşa ceva numai în filmele cu proşti ai mai văzut.
-Mh…
-Băi, deci eram cu prietenu’ ăla al meu, Coacă. Îl ştii. Coacă, mă! Ăla de-a fost cu noi atunci, acolo. Îl stii pe Coacă, ce dreacu?
-Da, mă. Aşa, şi?

-Da, fudulii. Şi mă duc cu Coacă ăsta al meu în faţa blocului să ne luam nişte pateuri. La mine în Pajura, şţii tu. Lângă bloc, la mine. Hai că şţii, ce dreacu. Că ne cam luase cu foame. Băi, frate, şi ne punem noi la coadă la pateuri. În faţa noastră, erau doi puradei din ăştia. Îi ştiam aşa din vedere. Mai veneau să-mi vândă ştergătoare de parbriz.
-Ăşa, mă. Şi?
Continue reading