Să integrăm romii în 10 pași simpli

1. Se taie orice fel de alocație/subvenție pentru copilul rom care nu merge la școală. Se taie și pentru frații lui mai mici care nu au încă vârsta de mers la școală. Dacă unul din ei crește și merge la școală acela primește alocația și din urmă, minus cât a primit fratele mai mare aiurea.

2. Orice mamă rom este prinsă la cerșit cu sugarul în brațe (de multe ori adormit cu alcool) rămâne fără el, bebelul intră în sistemul de stat ca orfan și ea în pușcărie. Fără discuții.

3. Orice copil rom sub 16 ani este prins la cerșit de mai mult de două ori este preluat de sistemul de stat. Fără discuții. Continue reading

Cadoul perfect pentru prietenul tău – prima carte de beretristică din lume

Povestiri de sub papuc” se poate comanda aici.

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească;

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista pe bune tot ar fi tot imposibil de găsit – să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de la lopată;

Poşetuţă – ditamai tolba de cinci kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

”Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile”

În respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele, medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusă completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de serviciu, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.

Lactaţie – cruntă ironie a sorţii, tocmai ţi s-a îndeplinit visul şi sânii nevestei s-au mărit spectaculos peste noapte dar vezi tu… nu-s pentru tine. Continue reading

La cină – Povestiri de sub papuc

Mă uitasem la Raymond Blanc două zile şi două nopţi non-stop, aveam ochii crăpaţi şi ieşiţi din orbite de la atâta informaţie, dar mă simţeam pregătit. Cu atitudinea asta am ieşit triumfător din casă, când abia se crăpase de ziuă şi am luat-o spre piaţă, în căutare de ingrediente de cea mai bună calitate pentru prima cină pe care o pregăteam vreodată. Romantică, bineînţeles.

Peste două ore m-am întors trăgând doi saci imenşi după mine, plini cu toate buruienile pe care gospodinele mi le băgaseră pe gât, cu vreo doi peştalani mari cât braţul şi mai mulţi mici, c-un picior de viţel şi juma de pulpă de porc, trei găini jumulite şi două tone de legume, plus două sacoşe cu fineţuri. Mi-am zis să am de rezervă în caz că nu nimeresc perfecţiunea din prima.

Când am intrat în bucătărie, mai mult mort decât viu, târâind sacii ăia infernali cu ultimele puteri, mi-am spus că peste câţiva zeci de ani gastronomia mondială se va uita înapoi cu adâncă recunoştinţă spre ziua în care eu am început să gătesc. Continue reading

Radu Paraschivescu la Booktopia

ParaschivAbsolut conjunctural am ajuns pe lista invitaţilor la petrecerea Booktopia. Nu ştiţi ce e Booktopia? Nici o problemă. Nici eu. Dar am auzit că în deschiderea evenimentului/petrecerii va ţine un discurs Radu Paraschivescu. Pentru mine a fost suficient, mi-am tras bocancii de cursă lungă, jerseul din melană, căciula cu ciucuri smart-casual şi-am plecat în misiune.
Continue reading

Când oaia spune STOP?

De ieri urlă în mine o revoltă atât de dureroasă că-mi aduce aminte de momentele în care, sleit de puteri și cu vânătăi pe brațe de la îmbrățișat porțelanul tronului, îți spui cu o voce plângăreață nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau… când stomacul deja gol se contractă în continuare în spasme groaznice după violul bahic pe care i l-ai tras cu câteva ore înainte.

Așa mă simt de când Parlamentul României a hotărât să ucidă orice urmă de etică mai supraviețuia prin vreun colț stingher al urnelor legislative. Patru mutări au vrut să treacă, le-a ieșit doar una iar pe restul le-au amânat puțin, bazându-se probabil pe veșnica noastră toleranță ca popor – dacă ne dai două zile între palme întoarcem creștinește și celălalt obraz fără să zicem nici mâc. Continue reading

Guvernul României, asta-i pofta ce-am poftit!

526e27ef95f9cffc7e000003Guvernul României ne-a învăţat cu binele. Să nu treacă vreo zi fără să ne impresioneze cu o excentricitate, cu o nouă găselniţă de-ale bravilor conducători aleşi pe sprânceană, indirect, de noi.
Ultimul superstar este ministrul culturii, Daniel Barbu. Istoricul, doctorul, muzeograful, politologul şi omul de cultură Daniel Barbu, recunoscut peste hotare ca om de cultură, nu a văzut absolut nici o problemă în a declara asta:
Continue reading

Esențialul din cutia de pantofi

De vreo 2 săptămâni tot ne moșmonim la cutia de pantofi pentru o fetiță. Ideea din spatele shoebox-ului e simplă, pui într-o cutie de pantofi cadouri de Crăciun pentru un copil.

E un gest simbolic și nu va schimba mare lucru dar aduce bucurie o clipă așa că de ceva vreme încoace tot facem permutări cu jucării și dulciuri prin cutie, sigur să îi placă, să încapă cât mai multe și cât mai bine. Ba am hotărât ca spațiile goale să le umplem cu bomboane…

Ritual ăsta se petrece pe seară, când mai prindem și noi o clipă de respiro împreună și asta mică e bineînțeles lipită de noi – dacă tot suntem amândoi în același metru pătrat.

Maică-sa, ca și mine de altfel, e pe sistemul tot ce facem explicăm copilului c-așa îi dezvoltăm creierașul așa că i-a povestit, de când ne chinuim cu cutia respectivă, despre cum unii copii nu mai au părinți, despre inegalitatea șanselor, despre cât de norocoși suntem noi, despre greutățile vieții și așa mai departe. Continue reading