Hannibal nu e un serial pentru toată lumea. Îl are ca personaj pe celebrul Hannibal din Tăcerea mieilor, atât de memorabil jucat atunci de Anthony Hopkins, iar când focusul e pus nu numai pe un psihopat canibal ci și pe investigația altor criminali sadici și săriți de pe fix, e clar că imaginile vor fi într-o zonă întunecată. Continue reading
Pinguinii infractori
Video recomandat pentru un somn liniștit în pufoșenia așternuturilor, lângă un lapte cald.
Dovada irefutabilă că pinguinii sunt originari din spațiul carpato-danubiano-pontic.
România este exact acolo unde merită
Am scris într-un articol recent că pupatul moaștelor este marca unui popor primitiv. Poate nu am fost suficient de explicit și am dat impresia că arunc vina primitivismului românesc doar în cârca bisericii ortodoxe române. Pupatul moaștelor nu este o cauză, ci un efect. Care se alătură altor efecte, cum ar fi audiențele imense ale emisiunilor de manipulare și incultură, afinitatea maselor pentru morbid, cancan și sentimentalisme prostești, tendința de vot și alegerea reperelor. Iar acest cumul de efecte reprezintă într-un final imaginea României de astăzi.
Efectele sunt evidente atunci când reușim să ne rupem pentru câteva momente de stereotipul motoriu cotidian; ne eliberăm de emoții și privim România în mod rațional; nu ca pe o doină, ci ca pe o ecuație.
Continue reading
Copilăria mea comunistă
Eram, ca și restul de plozi cu care umblam în gașcă, un copil ars de soare vara și îmbujorat iarna, cu semne de purtare peste tot, ochi de drac împielițat tot timpul în căutare de ceva, fără nicio grijă pe lume și iubit fără măsură.
Băteam mingea, săream coarda, trăgeam cu cornete pac-pac, furam cireșe, pescuiam în ape în care mai era pește, începusem să citesc și deja când era vorba de bătălii cu săbii de lemn știam că-s D’Artagnan și nu altul, mâncam pe repezite roșii dulci și zemoase și dormeam buștean în pat cu arcuri.
Nu-mi lipsea nimic sau poate că țin minte greșit dar oricum sunt sigur că-mi lipseau mult mai puține decât le lipsesc copiilor de azi. Și asta nu pentru că aveam de toate ci pentru că, în afară de timpul de joacă, singura undiță pe care o văzusem într-un magazin și brifcor nu prea aveai ce să îți dorești… Continue reading
Ghidul moaștelor: Marca unui popor primitiv
Știți cât a costat sfințirea catedralei din Negrești Oaș? 50 de mii de euro. Da, pare un mizilic ținând cont de posibilitățile financiare nelimitate ale Bisericii Ortodoxe Române. Doar că banii nu au venit de sub sutanele preafericite, nici nu a prefăcut Dumnezeu frunzele din Țara Oașului în bancnote cu Blaga și Caragiale.
Suma respectiva a fost asigurată de Primăria Negrești Oaș și a fost folosită pentru transportul Patriarhului Daniel șI a celor 17 capete înalte ce l-au însoțit pentru sfânta paranghelie de inaugurare. La transport s-au adăugat și costurile cazării, plus mâncare și băutură?!? aranjamente florale, mape, icoane, păpuși îmbrăcate în straie oșenești și alte mici atenții.
Au trecut doi ani de la sfințirea catedralei și informațiile au fost făcute publice acum, în urma unui raport al Curții de Conturi. Stați liniștiți, nu se va face vreo anchetă, nu se va atinge cineva de preasfințenia preafericiților. Biserica Ortodoxă Română are imunitate absolută în justiție și politic. Nici o autoritate a statului nu aduce în discuție problema evaziunii fiscale grosolane în care băltește BOR-ul.
Continue reading
Primăvara lui crap-prăjit
Exact când a început primăvara au venit și planurile pentru un proiect incredibil de fain (carte, fotografie, video), dar despre asta vorbim un pic mai târziu, deocamdată punctăm doar că există și că deja ar trebui să fiu pe el, că deadline-ul e de-a dreptul criminal.
Stați să vedeți cum merge. Mă întorc de la Timișoara, unde dădusem practic startul proiectului de care vorbeam și, pentru că soția mai avea două zile de concediu, hotărăște să facem o aprovizionare puternică imediatamente. Continue reading
MM Stoica și sufletul de artist
Deși a fost lovit prin surprindere, luat pe sus și jilăvit sub dușurile reci și aglomerate, Mihai Stoica e încă glumeț. Bravo lui! Prins la înghesuială, dă dovada unui om puternic, stăpân pe ordinea sa interioară, care cu greu se apleacă în fața cucii.
Nu a uitat nici de marea sa dragoste, facebook-ul. Nu are telefon ori laptop cu internet, dar un petic de hârtie și un pix tot a găsit. MM este într-adevăr un om al slovelor frumos arcuite; de apreciat caligrafia, rândurile drepte și curățenia scrisului. Toate astea sunt dovada faptului că a umplut câteva caiete cu foaie velină și în școală. Nu a deslușit taina scrisului odată cu apariția Hi5-ului.
Remarcabilă este și sensibilitatea atipică unui bărbat trecut de prima tinerețe. Doar o fire delicată s-ar apuca să deseneze din condei zâmbilici și inimioare după fiecare paragraf, mai ceva ca o școlăriță îndrăgostită. L-am descoperit astfel pe adevăratul Mihai, condamnatul la austeritate, puternic ca un gorun și totuși delicat ca o narcisă.
Continue reading
De ce-s femeile curfe și bărbații macho?
Am auzit de mii de ori întrebarea asta pusă de valuri și valuri de mulțimi de gagici extrem de iritate de această necruțătoare realitate – dacă o femeie se culcă cu vreo douăzeci de flăcăi e curvă dacă un bărbat se culcă cu vreo douăzeci de domnișoare de pension e mare macho și toată lumea îi dă bere, sau tequila că eu nu beau bere de exemplu.
Așa că al vostru Gaiță Traian s-a gândit să vă răspundă vouă, hoardelor de amazoane bâjbâind prin întunericul necunoașterii, clar și limpede ca să înțelegeți:
NU E ACELAȘI LUCRU! Continue reading
Secretul succesului în afaceri
Constantin Budescu, Alexandru Mățel și Denis Alibec au fost excluși din lotul Astrei pentru că au parodiat un filmuleț de pe youtube, vechi de 7 ani. Este același filmuleț din care și-a tras seva inspirației Mihai Bendeac: “Ieși acas!”
În caz că nu sunteți familiarizați cu numele celor 3 fotbaliști de mai sus, este vorba despre al doilea golgheter al campionatului, titularul postului de fundaș dreapta în echipa națională și un tânăr venit recent în echipă de la tineretul lui Inter Milano.
Continue reading
În pat cu o japoneză
Într-o rochie scurtă, neagră, picior peste picior, stătea sprijinită de bar fantezia oricărui bărbat care s-a uitat vreodată la vreo animație japoneză. De la gleznele fine, înfășurate în bretelele complicate ale sandalelor la pulpele dezvelite până aproape de curbura feselor la sânii rotunzi și tari ce ieșeau în evidență ca doi pepeni într-o ladă de ridichi până la buzele delicate și ochii neobișnuit de mari și pătrunzători, totul era amețitor la femeia aia.
Eram de șase zile în Japonia și îmi terminasem deja treaba așa că mai aveam 3 zile plătite de corporație și cine să le folosească mai bine decât mine?
M-am îndreptat din spate, mi-am lipit zâmbetul irezistibil și m-am îndreptat lejer spre bar. I-am aruncat o privire japonezei de-a crezut că se topește scaunul sub ea și mi-am comandat o vodkă șerpească, cu aromă de cobră, s-o impresionez. Continue reading