Există o serie de documentare foarte interesante pe postul National Geographic Channel. Seria se numeşte “Air crash investigation”. Aş vrea să fie inclus şi accidentul din Apuseni în materialul celor de la National Geografic. Nu pentru accidentul în sine ci pentru ce a urmat. Cu siguranţă documentarul despre cum funcţionează statul român al anului 2014 ar face înconjurul lumii. Ce poate fi mai pitoresc şi mai spectaculos decât o ceată de săteni care transportă epava avionului în căruţă? S-ar minuna până şi pinguinii de la Polul Sud. După care şi-ar ascunde căpăţânile adânc în zăpadă, de ruşine că sunt contemporani cu noi.
Continue reading
Scrisoarea unei actrițe porno către guvernul Ponta
Cincisprezece ani am muncit pe rupte și credeți-mă nu mi-a fost deloc ușor. A trebuit să fac o grămadă de sacrificii, n-am avut tinerețe, n-am avut timp deloc de mine, douăzeci și patru din douăzeci și patru trebuia să fiu gata de muncă.
Și nu e nicio glumă să faci sex zece-doisprezece ore pe zi, nu e ca-n Parlament să dormi în scaun, trebuie să ai o pregătire fizică de excepție, de maratonistă. Făceam sală, saună și piscină o dată la două zile, dietă strictă și pe alcool nici nu puneam gura, ba și yoga de trei ori pe săptămână să fiu flexibilă pentru scene de mare dificultate. Continue reading
The tomorrow people – serial sf nou 2014
Din nou cu super-oameni. Abilități speciale teleportare-telekinezie-telepatie si imposibilitatea de a ucide (mi-a plăcut găselnița asta că-n rest… șabloane peste șabloane). Clasica organizație care-i vânează, clasicul grup underground care îi protejează și așa mai departe.
Destul de spalat serialul dar cred ca nișa lui Tomorrow people e un pic mai tânără decât mine, serial deci pentru liceeni, nu că eu nu am să mă uit la el dar e la limită.. adica trebuie să fac și alte trei lucruri simultan cu vizionarea ca să nu mă deranjeze că e prea tineresc.
Pădurea cu dobitoace
În mai puțin de 24 de ore s-au ascuns în grote leii și au apărut hienele. Regii animalelor fug de responsabilități, își aruncă pisica moarta peste gard și sacrifică un iepure în poiana din pădure. Poate, poate se satură dobitoacele din iepuroiul sacrificat, uită pentru ce-au venit și se întorc în vizuină.
Să iei o decizie în câteva ore, fără a ține cont de o anchetă care nici nu a început bine, nu se numeste sancțiune ci execuție. Belești în poiană iepurele neajutorat și astâmperi setea de sânge a dobitoacelor.
Continue reading
Stop!
Şi ce dacă era ceaţă, domne? N-au şi ei nişte amărâte de camere din alea cu termolocaţie? /Jos Ponta şi guvernul! Tot la baschet erai şi acum, nu? /Eu nu înţeleg de ce nu au folosit paraşutele. Cum să nu ai paraşute? /Dacă nu era nesimţitul de Boc să-i taie pensia, nu mai zbura acum. S-a mai dus un erou/Cum este posibil aşa ceva…Cum să dureze 7 ore? Cum să ajungă primii localnicii şi pădurarii? /Vina pilotului, evident. Păi dacă e ceaţă, urci, să te duci peste ea. De ce a coborât? Păi vedeţi…/Aţi dat toţi banii pe biserici şi avem avioane vechi de 40 de ani. Ruşine să vă fie! /Băsescu nici măcar nu era în ţară! /Vedeţi că l-a bătut Dumnezeu până la urmă? L-a împuşcat pe săracu’ băiat /Hai, domne, fugi de-aici! Cum să mori de frig în pădure? Mai ai şi benzină în rezervor /Romaniţa, da’ Romaniţa ce-a zis? /Sigur e ceva necurat la mijloc. Să te duci tu pe vremea aia rea până la Oradea după un ficat? Sigur era pentru un bogătan. Doar nu pentru noi, ăştia de rând /STOP!
Un orgasm de-am băgat-o în spital
O spintecam cum desface prova unui spărgător gheața, o pistonam ca o locomotivă cu abur tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm de se mișca patul ca pe șine, îi dădeam la rame ca fiul lui Poseidon, împingeam în ea ca un titan al munților de mi-era teamă c-o rup în două, în trei, c-o să pocnească bum ca un pepene roșu scăpat pe beton.
Era udă ca o piscină olimpică și fierbinte ca un fier de călcat, se zvârcolea săraca de ziceai c-o exorcizez, nici nu mai știa ce e cu ea, nu știa dacă să vină sau să plece, dacă să stea sau să fugă, dacă să leșine sau să crape. Valuri și valuri de plăcere o izbeau din toate părțile ca niște tsunamuri orgasmice, țipa încontinuu nu mai pot, nu mai pot, mai vreau, mai vreau, vai mor și Dumnezeule, Dumnezeule Mare. Continue reading
Cum m-am făcut instalator pentru s.e.x
Eram pe la mijlocul anul întâi de facultate și tropăiau hormonii în mine ca o turmă de bondari într-o cutie de ness. Nu se uita nici naiba la mine, singurul din grupă fără bani gârlă de la tăticu, nici nu eram vreo combinație de Pitt cu Clooney, nici printre primii la învățătură, ce mai – n-aveam nimic să mă ridice în ochii fetelor.
Ba mint, se uita una la mine destul de insistent așa, dar când se foia tipa în bancă se mișca toată clădirea universității și cum eu eram slab ca un pai, nu-mi puteam imagina c-ar fi putut să mă folosească balerina decât poate pe post de scobitoare…
Și cum ne uitam noi în camera de cămin, cinci flăcăi de nădejde, mai în fiecare seară la filme de festival franțuzești găsesc dintr-o dată rezolvarea la toate probleme mele.
– Băăăăăă, mă fac instalator! – urlu din senin, acoperind gemetele culturale ce veneau din boxele prăfuite ale unicului calculator din cameră.
– Ce-ți veni mă, nebunule?
– Taci băi, trompalăule, că-s genial să-ți moară șosetele dacă nu…
Nici n-am putut dormi ca lumea în noaptea aia așa eram de fericit, găsisem rețeta sigură și mă miram că nu mi-a venit în cap mai devreme, la urma urmei serveam filme din alea de câteva luni bune. Aveau instalatorii un succes la femei nemaipomenit, cum îi vedeau cu trusa cu scule cum săreau pe ei… și niște bunăciuni numa una și una… și la urmă îi și plăteau. Continue reading
Românii nu trebuie să aibă bani
Românii nu trebuie să aibă bani pentru că nu au cultura banilor. Cea mai vizibilă dovadă stă în mastodonţii multietajaţi, construiţi în zone fără utilităţi. Ne-am rupt cârca foarte mulţi ani prin diferite ţări căpşunăreşti şi am strâns o sumă de bani insuficientă pentru a ne ridica palat pe Bulevardul Aviatorilor (evident).
Dar cu banii respectivi putem ridica o casă cu două, trei camere, la periferie, într-o zonă decentă. Sau putem alege o viloacă de 12-13 camere, de la trei etaje în sus, pe cel mai ieftin teren posibil şi să ne săpăm veceul între păpuşoi, lângă fântână. Care variantă credeţi că a fost preferată în ultimii 20 de ani?
Continue reading
Vă dau ceață, bă!
Gata, v-am dat. Eu v-am zis…
O familie capitalistă
– Tati, închide, închide eptopu! Tati, jos, joacă Ioana!
– Ioana, tati lucrează.
– Aaaaaa, închide, închide, joacă, joacă!
– Ioana, termină. Tati are de lucru, ne jucăm când termină.
Își ia poziția de fatality. Picioarele crăcanate, mâinile făcute pumni și ținute strâns la piept, privire în sus și capul puțin pe spate, ochii în lacrimi și colțurile buzelor plonjate spre podea.
– Hai, mă Ioana… hai să-ți explice tata cum stă treaba. Continue reading