Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.
Continue reading

În sfârșit am și eu nevastă

Stăteam noi așa și vorbeam, eu și doamna P. Despre anul care vine vorbeam și doamna era puțin iritată că-i refuzasem planul unei escapade de weekend prelungit. Refuzul nu venise din cauză că nu mi-aș fi dorit să schimb pentru câteva zile decorul, să uităm un pic de muncă, rutină, cenușiu și planuri constante despre viitorul familiei ci pentru că nu e normal să traversezi munții cu mașina la mijlocul lui ianuarie cu un copil de 2 ani în ea.

Probabil că partenerii mei de aventuri, care au trecut de zeci de ori cu mine prin situații din care nu știau dacă mai ies, prin ghețari, mlaștini, margini de prăpastie, râuri, păduri, torente, s-au crucit citind rândurile de mai sus. Se cheamă responsabilitate, fraților, RESPONSABILITATE și te izbește în moalele capului când devii tată. Continue reading

Fotografia de după weekend

Foarte hotărât să-mi respect punctul 5 alineatul 6 al rezoluției pentru 2014, acela de a nu-mi lăsa sculele de fotografie să adune praf și păianjeni, încerc ca în fiecare weekend să trag câteva cadre, indiferent că e vorba de un macro cu vreo gânganie (încă nu au apărut), vreun peisaj de vis (n-am reușit să ies pe niciun munte iarna asta dar odată și odată…), vreo conceptuală de mare efect sau două poze de familie. Continue reading

Antena3 şi B1 Tv, favorite în finala de curling

curling_fundRomânia are mari şanse să câştige prima medalie de aur din istoria participărilor la Olimpiada de iarnă. Organizatorii probei de curling au trimis green card-uri olimpioţilor de la Antena3 şi B1. Conform comunicatului oficial venit direct de la Soci, cele două echipe au primit invitaţii speciale, fiind considerate zăcăminte neaoşe de talent nativ:

„Am fost impresionaţi de valoarea imensă a celor două echipe care, mai mult ca sigur, vor juca finala. Olimpiada ar fi fost mai săracă fără aceşti monştri sacri ai curlingului.”

Mihai Gâdea, căpitanul echipei Antena3: „Avem mari speranţe pentru medalia de aur. Prezenţa noastră este una salutară, ne-au salutat toţi socii la sosirea în satul olimpic. Ne-am antrenat intens în ultimii ani, am practicat curlingul până am făcut spume la gură. Vom profita de această ocazie şi pentru ajutorarea socilor săraci, oferindu-le educaţie gratuită la Fundaţia Dan Voiculescu. Dacă Dumnezeu nu este băsist, cu siguranţă vom câştiga!”
Continue reading

De ce sunt românii nefericiţi

309205-simona-halepConform mai multor studii, românii sunt printre cei mai nefericiţi europeni.

Astăzi, Simona Halep va juca finala turneului de tenis de la Doha. S-a calificat în finală după două partide fabuloase: 6-2, 6-0 cu numărul 7 mondial, Sara Errani şi 7-5, 6-2 cu numărul 4 mondial, Agneszka Radwanska (după ce a fost condusă 5-2 în primul set).

La finalul unui meci al emoţiei clocotite, cum a fost cel din semifinală, simt uneori plăcerea să citesc comentariul pertinent al unui amator avizat. Undeva, sub văpăile lăuntrice, am un cartof ce vrea să rămână fierbinte mult timp după ora de stingere a meciului-fenomen. Nu pot să mă opresc din tremurat odată cu doza stabilită de cronometrul meciului.
Continue reading

Cadoul perfect de Valentine’s

Sex mental
picioare M-am îmbrăcat migălos. Nu elegant, dar nici sport. Am pantofi albaştri din piele întoarsă, cu talpă subţire, descheiaţi la şireturi. Pantaloni cenuşii, dintr-un material asemănător cu blugii, dar mai eleganţi. Cămaşă gri închis, din mătăsuri fine, sintetice. Şi un fular foarte la modă, indispensabil în orice sezon. Sunt smart casual.

Final checklist: telefon, portofel, ţigări, brichetă. Sunt gata! Peste strada îngustă a semaforului ars, violonistul cu dinţi mari strânge monede în pălărie. În spatele lui e Roxane, cafeneaua unde beau bere şi fumez. Deschid cu greu uşa. De fiecare dată uit că trebuie să trag, nu să împing. Îmi fac loc prin pâcla aromată şi mă aşez la masa mea, pe scaunul meu.

Am emoţii. Îmi comand berea, nu înainte de obişnuitul proces de triere: cel mai mare procent de alcool, la preţul cel mai mic. Beau, fumez, privesc enigmatic în jur. Un decor vechi al anilor ’80. Pereţi acoperiţi cu lemn, posteruri cu Police, tablouri mici şi abstracte, poze îngălbenite şi o chitară atârnând de tavan, prin norul de fum. Beau, fumez şi o aştept pe ea. Ştiu şi care este masa ei, scaunul ei.
Continue reading

Aparatul care detectează PUNCTUL G, inventat de un mecanic român

La salonul de inventică de la Venera, românul Gheorghe Țintă s-a înscris cu prototipul unui aparat care identifică și semnalizează poziția punctului G. Întrebat de unde i-a venit ideea conceperii unui astfel de dispozitiv, domnul Țintă a zis că se săturase de indicațiile nevestei și se simțea în pat ca la poligon.

Ginitorul funcționează pe principiu sonic. Inventatorul ne-a explicat că la fel verifică și carburatoarele mai vechi, cu ciocanul. Continue reading

Feminisme ridicole

Later edit: După discuții cu autoarea recenziei avem așa:

//  Intenția replicii în discuție nu a fost deloc feministă, încercând să găsească o exprimare diplomatică pentru impresia că personajul principal feminin nu este bine construit (aici aș avea de făcut eu o paranteză, personajele sunt complet subordonate acțiunii și intrigii mentale și povestea lor intervine doar și dacă în măsura în care este necesară pentru a le explica reacțiile – nu e, pentru niciunul din personaje masculine/feminine, un roman de aprofundare, iar asta contribuie decisiv la ritmul și curgerea cărții) Andreea Chebac a schimbat o critică legitimă într-o observație generală cu iz feminist.

În loc de personajul feminin nu mi-a plăcut, e gol, e din carton, nu are substanță sau orice altă descriere a impresiei lăsate, autoarea recenziei, ca să fie mai blândă probabil cu o carte care i-a plăcut, a punctat general și nu la obiect. Din păcate asta a schimbat o afirmație care era normal să fie într-o recenzie într-o dojană generală asupra rolului femeii în carte, lăsând impresia încălcării unui standard de importanță pe care femeia trebuie să îl aibă într-o carte, chestie care mie mi-a displăcut enorm.

Nu asta a fost intenția din spatele replicii de unde iese că, vorba lui taică-meu, Mai binele e dușmanul binelui. Ca să mascheze politicos un punct de vedere valabil despre construcția unui personaj a trimis discuția într-o zonă care a stârnit reacții de genul – femeile din Cameleon sunt proaste sau lămpi. //

Știți foarte bine că am o problemă cu manifestările stupide ale feminismului de azi; rămăse fără obiectul muncii (negarea unor drepturi de bun simț) fetițele astea cunosc opresiunea masculină de prin articole și cărți și neavând o busolă reală iau niște lucruri normale, fără nicio conotație sexistă și le transformă ridicol în cine știe ce manifestare discriminatorie.

Că zic asta mă face evident și fără îndoială misogin, la fel cum dacă în America îi spui unui afro-american că e leneș, prost sau slab pregătit e din cauză că ești rasist nu pentru că ăla e submediocru.

Vă dau însă un exemplu. Continue reading

Prostul dacă nu-i fudul…

4sania-pe-ulita990IRENAŞtiaţi că România a câştigat o singură medalie (un bronz) în istoria Jocurilor Olimpice de iarnă? În 1968, la Grenoble, în proba de bob. Jumătate de secol mai târziu, echipa de săniuţă a României a fost eliminată din concurs, înainte de a lua startul. Cum? Exact aşa. Sportivii noştri s-au făcut de râs la antrenamente, oficialii s-au speriat de grozăviile lor şi le-au interzis să participe din motive de siguranţă.

Aştept cu nerăbdare ziua în care vom merge, în sfârşit, la un turneu final de fotbal şi organizatorii ne vor trimite acasă „Bă, voi sunteţi prea proşti. Riscaţi să vă rupeţi picioarele pe teren. Hai, fuguţa acasă!” Cam asta s-a întâmplat la Soci cu echipa de săniuţă.
Continue reading

De ce femeile ar trebui să conducă lumea?

Suntem diferiți și oricât ar juca feminismul cartea egalității, diferențele astea rămân în picioare și dacă nu se întâmplă ceva nemaivăzut vom continua să fim diferiți și mult timp de aici înainte.

Poate unul dintre cele mai sensibile subiecte de pe lista lucrurilor care ne departajează este modul în care creierul funcționează diferit, îndreptat spre analitică, logică și construcție la noi și spre pufoșenii, feți-frumoși, fluturași și curcubee la ele.

Cam în momentul ăsta orice cititoare vrea să mă linșeze… pe bună dreptate, am exagerat puțin, dar ideea rămâne, creierul masculin și cel feminin sunt racordate altfel și deși sunt capabile de aceleași funcții potențialul lor se manifestă în toată splendoarea în arii diferite. Continue reading