Ai ceva de zis?
– Abia aștept să-i cumpăr set de cănițe și ceainic, să le dea la păpuși să bea. Mă topesc numai când mă gândesc…
– Ce prostie, niciodată n-am suportat chestia asta. Pentru ce s-o-nveți să bea ceai imaginar? Încă să mai dea și la alții… bleah, n-ai decât să-i iei, da pe mine să nu mă frecați la cap cu din astea.
* 6 luni mai târziu
– Tati, tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
– Da, gâzu!
– Nu vrei niște ceai? Continue reading
Impresionați de potențialul pe care cutremurele le-ar putea avea în industria de lapte, cercetătorii britanici de la Institutul Masonic de Lactație au testat douăzeci și unu de subiecți, jumătate brune de Austria, jumătate bălțate de Cârlibaba, într-o fermă secretă din Vâlcea.
Rezultatele au fost următoarele, clasificate după perioada de mulgere:
– în timpul cutremurului: trei cercetători cu traume craniene, o asistentă lovită în buca dreaptă. Aparent vacile răspund negativ la mulgerea seismică.
– la 15 minute după: producție impresionantă de lapte bătut și materie bălegoasă. Vacile s-au … pe ele de frică. Cinci asistente leșinate, nu erau învățate cu mirosul de lapte bătut.
– la 30 de minute după: vacile de Austria au început să dea lapte simplu, vacile de Cârlibaba au ieșit la o pauză mică. Continue reading
La Ioana a venit iepurașul.
Sărbători fericite cu iepurași și vouă!
La noapte evlavia va pogorî peste satul Olanu. Iar eu voi merge cu mamaia în vârful dealului, la giugiuc de biserică, acolo unde-i evlavia mai densă și mai curată.
Anul trecut a fost foarte fain, cu luminițe și cruci lucioase, cu credincioși de toate vârstele. În special fete tinere, care pe motiv de închinăciune la Înviere au rupt discoteca-n două până dimineața.
Au bătut clopotele, ne-a cântat și ne-a vorbit dom’ părinte. Inițial despre Hristos și la final despre Dan Diaconescu. Cel ce ne-a adus lumină proaspătă cu elicopterul; și din aia originală, direct de la Ierusalim.
Continue reading
Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.
Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.
Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă Continue reading
Că tot v-am asasinat cu reclame de dorei uite și un spot finuț, siropos până la Dumnezeu dar finuț, foarte finuț. Continue reading
ROM – Ciocolată cu lapte, TVC from andrei amarfoaie on Vimeo.
Ce frumos bifează reclama asta tot ce trebuie ca să ungă pe suflet poporul…
Muncesc romanii pentru străini? Muncesc.
E drept? Păi nu prea, ce românii-s slugi?
Ia să mai muncească și ei pentru noi.
E romanul isteț? E.
Viral? Pariez că Continue reading
De vreo șapte ani am renunțat la serviciul de televiziune prin cablu. Nu a fost o ambiție prostească, ci un rezultat al hazardului. Mai am momente când mă apucă puțin melancolia perioadei de telespectator. Amintirea stării de vegetare clocită, în care îmi goleam mintea de orice idee și butonam privind în gol, cu saliva atârnând în colțul gurii.
Ieri am rămas singur într-o cameră cu dragostea tinereții timpurii, televizorul. Am vrut să reaprind amoruri stinse de vreme și am băgat degetul, am împins butonul roșu. Am împins cu tremur și emoție până când minunea s-a luminat și a prins grai:
“M-a adus o mămăiță aicea, să văd aicea ce focar de infecție este”. Era Sorin Oprescu, cel mai luminat dintre bucureșteni, alesul minților moderniste și cultivate ale capitalei. Discuta ceva despre un complex de servicii sociale…neinteresant. Simțind cum mi se urcă depresia în creștet, am schimbat rapid pe alt “post de știri”.
Continue reading
A murit autorul cărții mele preferate și omul datorită căruia mi-am zis, copil fiind, că odată am să scriu o carte la fel de puternică, magică și fermecătoare în stil ca cea pe care tocmai o terminasem de citit.
Da, o sută de ani se singurătate.
Daaa, moarte Fie ca! După un răzbel biblic cu puturoșenia imaginației omului modern, monstrul Fie ca a capitulat.
Trăiască presa high-quality de la gandul.info și breasla corectorilor AutoCorect!
