Cu nasu-n smartphone

Ultima campanie Vodafone, exact dinainte de revelion m-a făcut să dau din cap cu tristețe…

În Londra urma să aibă loc primul spectacol de artificii multi-senzorial, cu arome-sunete și alte alea, de să te îmbete cu atâta frumos. N-ai ce să zici, până și pentru mine care nu-s ușor de stârnit părea de văzut/simțit.

Însă campania… în noaptea de revelion poți să vezi focurile de artificii din Londra pe telefonul mobil… cu alte cuvinte al trecerea dintre ani poți să te chiorăști într-un ecran de câțiva centimetri la niște focuri de artificii, eventual să-și dai și tu niște Raid în jur să te bucuri și de experiența multi-senzorială… Continue reading

1984 – George Orwell – recenzie carte

Cartea asta e pe toate listele și-n toate topurile posibile. Cărți care îți schimbă viața, cele mai bune cărți, cele mai bune cărți sf, cele mai influente cărți și așa mai departe.

Pentru mine prezența lui 1984 în topurile astea este legată exclusiv de substratul politico-filozofic al cărții, mai precis de fascinația lumii față de totalitarism. Cartea nu are nimic extraordinar pentru cineva care a putut vedea comunismul pe viu, e o radiografie excelentă a unui regim totalitar dus la extrem, cu o construcție extrem de solidă logic al fiecărui aspect social – de la masa de manevră la membrii simpli ai partidului unic la cercul intim al guvernării la metodele de programare a indivizilor la mecanismele de menținere a stării de subjugare și până la teama viscerală care însoțește orice gând împotriva sistemului.

Puținele personaje ale cărții sunt definite tot din unghiul relației cu regimul iar cel principal nu are, intenționat, nimic special ci este reprezentativ pentru orice individ supus presiunii colosale pe care orice furnică din interiorul mecanismului totalitar o simte când nu crede în sistem. Continue reading

Cum era să strâng de gât doi colindători

Acum un an, de Crăciun. Boc-boc-cioc-cioc la ușă, că închisesem soneria pe motiv de somnul sfânt al bebelului că dacă se scoală ne mănâncă icrele și alea două ore de liniște pe care le așteptam disperați zilnic.

Boc-boc-cioc-cioc din nou, de data asta și mai tare. Deja s-a întâmplat ca niște cerșetori să coboare de mare urgență scările după ce au făcut imprudența să-mi bată insistent la ușă dar ăștia erau sigur colindători, așa că fac o cruce cu limba în gură să nu se fi trezit asta mică și aștept răbdător.

Când colo BOC-BOC-CIOC-CIOC și mai tare, aproape să scoată ușa din țâțâni. Am pornit spre ușă cu părul ridicat de nervi nu alta, pufăind ca un taur furios; în același timp a plecat și nevasta, sprintenă ca o căprioară și fără părul ridicat – că n-ai cum să ridici așa pleată falnică nici cu șocuri de 220 – spre patul copilului, de unde se auzeau deja primele scântece.

– Vă omor, vă omor, nenorociților! Continue reading

Cum sa te faci auzit?

In timp ce presa din Anglia (Daily Mail) a creat panica si neliniste in randul cetatenilor prevestind o migratiune a saraciei de proportii odata cu caderea restrictiilor pe piata de munca din UK, cea din Germania (SZ – Süddeutsche Zeitung) publica in mod “agresiv” (prima pagina) articole anti-panica, sustinand ca deschiderea pietei de munca pentru romani si bulgari nu afecteaza ci dimpotriva este chiar benefica pentru sistemul social din Germania.

In articolul publicat ieri in SZ “Mythos Armutsmigration” autorii (Jannis Brühl si Kathrin Haimerl) incearca sa darame mitul migratiunii saracilor Europei in paradisul social german argumentand cu cifre statistice din anul trecut – adica cu cifre care reflectau realitatea de dinainte de caderea ultimei bariere pe piata de munca – ca romanii si bulgarii sunt buni contribuabili la serviciul de asigurari sociale si pensii din Germania. Continue reading

Unde-s colindătorii de altădată?

Mă trezesc cu două iepe cât mine de înalte la ușă.

– Primiți cu colinda?

– Mda.

Și-ncep să ragă dubios, ca un fel rar de măgari tuberculoși. Nici n-apuc bine să-nchid gura, că-mi picase mandibula pe genunchi auzind răgetele infernului, că donșoarele termină.

O strofă. Atât, frate, O STROFĂ. Mi-era mie jenă de rușinea lor. Cum măi? Nu c-aș fi fost nemulțumit c-au terminat, mai aveam puțin și mi se lipeau urechile de sprâncene să scape de vocile alea îngrozitoare, dar patru versuri??? Patru??? Continue reading

Coada sus şi nasul în ţărână

31qig6Noul an a început la fel de româneşte ca şi predecesorii săi recenţi. Nici nu au trecut 48 de ore din 2014 că am şi început să ne batem cărămizile de piept în toată presa: „Haaa, vedeţi băi, englezoilor, că n-aţi avut dreptate?! N-aţi avut! Unde sunt hoardele de români şi de bulgari, a??” La fel ca atunci când eşti copil, vrei să faci echilibristică pe un gard şi după o secundă deja te crezi cocoş. După două eşti cu nasul în ţărână.
Continue reading

Am nevoie de mister

tom cruise funny style (3)De ceva timp caut un mystery bun. Sunt fanul enigmelor pe stil vechi. După pe am crescut cu Hitchcock şi Agatha, cam strâmb din nas la Joseph Kosinski. Din primii s-au născut fenomenul psycho şi Hercule Poirot, iar din ultimul banalitatea numită Oblivion. Drăguţel aşa ca mystery-sci-fi, dar rămâne un film de duzină, în ciuda efortului de a îl lungi pe mai mult de două ore.
Continue reading

Dragă 2014,

feet-by-the-fireTe rog să fii bun şi milos cu sărmanul popor britanic care dintr-o naivitate fantasmagorică încă mai crede în miracolul românesc. Două treimi dintre englezi consideră o idee bună deschiderea porţilor pentru români şi bulgari. Cunosc destui români, chiar prieteni şi foşti colegi, plecaţi la muncă în generosul Albion. Români decenţi, muncitori, oneşti, oameni curaţi şi cultivaţi. Dar sărman popor britanic, crede-mă că românii nu sunt aşa. Până acum v-aţi răsfăţat cu spuma, dar aţi înlăturat strecurătoarea şi urmează drojdia cea multă şi înecăcioasă.
Continue reading

Rezoluția obligatorie pentru anul viitor

La anu o să fac și-o să dreg, așa spunem aproape toți…nu, de data asta nu o să înfierez mânios curentul majoritar din simplul motiv că așa fac și eu, ete că am spus-o – sunt exact din ăla care o să mute munții la anu’.

Să trecem la subiect pe puncte clare și concise că asta e rezoluție serioasă nu joacă:

1. Personal:

Dacă tot veni vorba de familie (nu veni? păi personal ce înseamnă?), să-mi fie și să ne fie la fel de bine cu noi cum a fost anul ăsta și la anul. Ioana și Cristina, ele-s oricum pe primul plan după cum se înțelege extrem de clar din poză. Continue reading