Open. O Autobiografie – Andre Agassi

Niciodată nu m-au atras biografiile, majoritatea sunt scrise mediocru picând ori în extrema unui stil rece, de contabilitate a datelor, ori în cea a unui stil trâmbițător, exagerat, extra somputos și numai fascinația pentru numele subiectului ajută cititorul să treacă peste gustul de cretă al textului.

Majoritatea, nu și Open. Nararea la persoana I și ruperile dese de ritm și de idee te duc parcă în fața unui Agassi care îți povestește atunci, pe loc, nerepetat, ce simte și ce gândește. Așa reușește cartea să te transporte lângă Andre pe terenul de tenis sau în afara lui, fără să explice sportul și fără să facă o cronică detaliată a meciurilor. Continue reading

Noi, fratii mari si gazosi

poza bunaFratii nostri mai impiedicati de peste Prut fac primii pasi spre prospetimea democratiei. Probabil in vreo 10-15 ani de tranzitie ajung si ei la bunastarea in care se lafaie in prezent Romania. Dar pana vor prinde ziua in care isi ridica fuduli capul, e loc si de putin “Da si mie nene!”

Da si mie nene locuri moca in facultatile romanesti (fara examen), da si mie nene cetatenie dupa 6 luni, da si mie nene gaze.
Ministrul moldovean al economiei, Valeriu Lazar, a declarat ca se bazeaza pe zacamintele de gaze din Ucraina si Romania, in caz ca rusii nu mai livreaza.

Foarte bine. Pentru fratii nostri, oricand. Noi oricum suntem niste mari gazosi, independenti energetic, ne descurcam perfect si fara gazele rusilor. Mai mult, avem si pentru vecini.
Continue reading

Dumnezeu e bucurie, nu îngenunchere

Son-of-God-Happy-JesusMinunată dimineață de duminică, haideți la sfânta slujbă! Aș spune “haidem”, dar eu m-am lăsat de sportul ăsta după ultima vizită. Dureri de spate, nu tu scaune, băncuțe, dar hai să ne tăvălim pe genunchi și să facem schimb de salivă pe cruci și lingurițe cu tot satul.
Mi-ar plăcea totuși ca în ACEA ZI specială să îmi cânte ăsta:

Dumnezeul meu nu se supără dacă aplauzi și fluieri în biserică, nu te trăsnește dacă mănânci “de dulce” și nu bați cruci în dreptul fiecărei troițe. Nu are nevoie de translatori care să îmi transmită mesajul. E atotputernic și vorbește cu mine prin mine și prin tot ce mă înconjoară. Nu e mărginit de la baliga de pe călcâi până la fruntea bombardată violent cu trei degete.

Dumnezeul meu vrea fericire, nu patimă.
Florii fericite!

Cum iubim femeia în special

Nu iubim femeia în general. Nici un bărbat nu iubește femeia în general.

Femeia în general e cea care ne ține prietenii acasă, care ne încurcă în trafic, care ne scoate din sărite cu exagerările, bârfele și reacțiile hormonale, care aruncă banii pe pantofi pe care nu-i poartă și țoale în care arată ca o sperietoare de ciori, care nu mai știe să gătească că e desuet și care se dă greu de cucerit  când ar trebui să zică mersi c-o băgăm în seamă.

Iubim însă femeia în special. Fiecare bărbat iubește femeia în special.

Femeia în special e cea cu care vrem să stăm acasă și să Continue reading

Taximetrist alb, taximetrist negru

taxi_02_86f14bcf5b_2db74165b9Cobor ieri din tren, după un drum de 10 ore. Rostogolesc geamantanul pe scări, strâng pleoapele să-mi spăl pânza de păianjen de la ochi și trag aer în piept: Haaaa, miros proaspăt de București. Nici nu fac bine doi pași, că mă ia pe sus un domn mai bătătorit la pomeți, dar mustind a cuviință: “Domnu, domnu, vă ajut cu bagaju? Hai domnu cu bagaju la taxi, taxi ieftin!”

Băi, ce minune. Am plecat trei zile la pozat și deja m-am întors vedetă. Mă așteaptă șoferul la peronul trenului. Câțiva metri mai departe, altul, la fel de politicos. Ridic privirea din pavajul cleios al Gării de Nord și observ că întreaga traiectorie spre ieșire era strategic străjuită de politicoși.

Cu ochii bulbucați și mandibula puțin cufundată între umeri, gata să lanseze atacul asupra prăzii de provincie. Ca niște pisici cu ochii lucind după pui căscați. Am grăbit cât am putut pasul, nu care cumva să-mi taie vreunul calea. Am auzit că ghinionul de pisică neagră nici potcoava nu-l mai lecuie.
Continue reading

Cum sa culegi urzici ca un cunoscător

– Uite pe-aici e verde, tre să fie.

Coborâm din mașină după vreo cinșpe kilometri și alte câteva zeci de opriri pentru a găsi urzici într-un decor cât de cât filmabil (adică fără modernisme sau gunoaie), ne depărtăm un pic de șosea și voila! URZICI.

Eu îmi setez camera, aleg încadrarea și tufa de urzici mici, plăpânde, numa-bune de gătit și Dani își începe treaba. Îl văd cum pune mâna blând pe o urzică și cum o trage mult mult mult mai violent înapoi.

Mă gândesc la ce mâini de păpușică are tânărul meu personaj dar nu zic nimic. A doua încercare decurge fix la fel nici n-apucă să pună bine mâna c-o și trage înapoi, strâmbându-se de durere.

– Ia baby urzică, ia din cele mai mici că alea cică Continue reading

Le Flocon Pierre

danizap3 webVreme superbă pe Rarău. După ce m-am făcut ciuciulete cu o zi în urmă la Moara Dracului, Mama Natură a vrut să ducem relația la un nivel superior.

Să nu aveți impresia că am stat îmbrăcat în cămășuța înflorată câteva secunde, după care am luat o sobă fierbinte în brațe. Ședința foto-video de prin nămeți a durat 20-25 de minute (după aproximarea mea), timp în care s-au tras mai multe duble, am fost poziționat și repoziționat în diferite ipostaze.

Noroc că a nins viscolit și s-a mai uscat cămășuța pe mine de la vânt. Era udă de la ședința foto-video anterioară “Lacrima de mesteacăn”. Ce s-a întâmplat la mesteacăn vă povestesc cu altă ocazie. În principiu, a trebuit să torn un bidon cu apă rece pe mine. Și să îl torn cu mare stil și talent, nu așa ca haplea…
Continue reading

Moara dracului

daniploaie5 webDupă ce am adulmecat firimiturile cu iscusința unor copoi bucovineni, astăzi ne-am făcut curaj și ne-am aruncat în pâine: Primele ședințe foto și video în ăle mai ale dracului cotloane câinești țintite de mintea lui Vlad. Primul obiectiv, Moara dracului. Un portal a cărui siluetă s-a modelat pe două stânci ridicate din abisul Tartarului.

Pe cât de mare și înțănțoșită ți-e inima de voinic după primele pietre escaladate de-a bușilea, pe atât de pipernicită și bleagă o vei avea la capătul drumului, captiv între pereții glaciali și negricioși ai muntelui.

Și așa arată Moara dracului pe vreme bună. Noi am fost pe furtună, evident. Și cu cât turna mai cu patos din spărtura cerului, cu atât se aprindea mai steloasă văpaia din ochii lui Vlad. Aprig la minte cum îmi place să mă cred, m-am dumerit repejor: „Băi, când te prinde furtuna rece de munte cocoțat pe stânci nu se numește pneumonie, ci artă!
Continue reading

O scârbă de bondar

Tocmai ce îi spuneam lui Dani plin de năduf că am găsit degeaba brândușele, nu e în tot luminișul ăla nicio încadrare mai de Doamne-ajută și că n-am chef să fac nicio poză că nu merită, că îl aud pe el.

Un bâzâit de ziceai că vin 13 blackhawkuri toate odată cu boxele la maxim, zic un ăsta-i și mă reped în direcția sunetului să-l reperez. Îl văd. E mare, colosal de mare și gras, colosal de gras. Nici nu prea înțeleg cum poate să zboare la ce fund de butoi are, mai ales cu aripioarele alea mici mici care păreau de împrumut.

Îmi zic, pfuai umflatul ăsta e țintă sigură… cât de repede poate să Continue reading