Despre moartea inorogului si invierea filozofiei sau de ce lumea nu exista!

poza haryCu cateva luni bune in urma, mai exact prin septembrie 2013, am citit o carte cu titlul sugestiv “Warum es die Welt nicht gibt” (de ce lumea nu exista), scrisa de un tanar filozof german. Autorul se numeste Prof Dr Markus Gabriel si este considerat marea revelatie in domeniu, in tara lui, fiind cel mai tanar profesor universitar de filozofie din istoria disciplinei. El a primit catedra de epistemologie (gnoseologie, teoria cunoasterii stiintifice) si filozofie moderna si contemporana, in anul 2009, la varsta de doar 29 de ani!

Dupa aparitia cartii sale “Warum es die Welt nicht gibt”, in primavara anului 2013, autorul a fost aplaudat si venerat de publicul larg (nespecialist), ca un superstar. Cartea a ajuns rapid in top 10 cele mai vandute carti non fiction din Germania. In sfarsit, poporul german avea un nou filozof de geniu cu care sa se poata mandri…

Am citit cartea lui si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. Pur si simplu mi-a dat o noua perspectiva asupra lumii.
Continue reading

Prostia din televizor II

badeatvDe aproape trei zile mi-am făcut culcuș într-un cochet penthouse de la poalele Dornei. Având acces limitat la internet (cum aveau părinții la desenele cu Mihaela), mi-am înecat amarul plictiselii în canalele de la tv. Inițial două la număr: Pro Tv și Est Tv (un fel de cenaclu moldoviniesc), astăzi s-au înmulțit mai ceva ca un cătun chinezesc scăpat în putina cu Viagra. Și am ajuns să mă lăfăi în fericita seară de vineri în nu mai puțin de 20 de canale. Uaaa, destrăbălare, nenică!

Flămând de cultura televizionistică, am trecut ca fulgerul prin toate, le-am adulmecat, le-am gustat și le-am pătruns tainele cu degetul înfipt în telecomandă. Subiectul orei era despre un moșuleț cocârjat, care la vârsta celor 92 de anișori și-a tranșat vecinul (39 de ani) cu un cuțit, l-a transportat noaptea într-un căruț și l-a aruncat în fântână. Imediat după, imagini și reportaje de la „Agheasma mică”, puhoiul de credincioși spulberând jandarmii ca pe popice și Victor Ponta rânjit ca hiena în spatele soborului de popi.
Continue reading

Laba inițierii

laba1Podișul Moldovei se încrețește în mușuroaie tot mai îndrăznețe de verzăciune. Foioasele vârfurilor și-au agățat brațele în cer, într-o strădanie nădușită spre tălpile sfinților. Gâdilați de crengile stejarilor, au auzit rugile de sub Împărăție și au ridicat trepte de granit spre dumnezeire. Aici încep Carpații Răsăritului, străjerii tărâmului bucovinean.

Vei știi că ai ajuns la destinație atunci când laba ursului bucovinean îți va deschide pofta de aventură și vei uita toate nuanțele fricii. Singura dorință rămasă va fi cea a exploratorului veșnic însetat de adrenalina revelației. Și dorința te va sorbi spre inima munților pe drumul nesfârșit al inițierii.

laba2

PS: În a doua fotografie, laba din zăpadă nu sare în ochi într-un mod satisfăcător, motiv pentru care am renunțat le titlul inițial al articolului: „O, ce labă minunată!”

Cine merită ajutor de la stat?

Trăim într-o țară unde aproape toată lumea așteaptă ceva de la stat și când zic ceva nu mă refer la lucrurile normale pe care să le pretinzi de la o guvernare ( justiție, protecție, legislație corectă, servit interesul statului și așa mai departe) ci la cadouri materiale, indiferent sub ce formă vin ele.

Mi-a căzut podul de șubred ce era de ce nu face primarul nimic? Mi-a nins în curte unde-s jandarmii să dea zăpada? Mi-a stricat inundația casa neasigurată obligatoriu de ce nu-mi face statul alta la loc? Continue reading

Introspecţia pre Pierre

Din fuiorul fiinţei mele ţi-am dat mamă-n gir precept. Să mă naşti din nou asemeni, să mă creşti şi să mă-nveţi. Când la rându-ţi te vei naşte dintr-un pântec preacurat. Într-o lume viitoare ce demult ne-o fi uitat.

COD ROSU - INUNDATII - TELEORMAN

Da, se întâmplă uneori să privesc în jur şi să am perfida senzaţie că „jurul” nu mă merită. M-am născut în timpuri nepotrivite. Sau să fie de vină doar locul?

Neo, de vină sunt eu. Idiotul care se supraapreciază, bazându-se pe argumente lipsite de valoare la scara istoriei. Privesc lumea cu aroganţa nemuritorului, omiţând faptul că fac parte din elementele consumabile ale peisajului.

Viaţa nu are un grad al urâţeniei sau al frumuseţii. E doar o proiecţie a fiinţei mele limitate. Am ajuns în Bucovina şi mă pregătesc să mă joc de-a Pierre …