Prostia din televizor III

1376814878handiAjung în cameră puţin după ora 23, oftând în barbă profund necăjit. Mi-au schimbat la masă vinul roşu şi sec cu o poşircă trandafirie şi demidulce.
Şi aş fi adormit zvârcolindu-mă în aşa mare întristare printre perne, ca buşteanul cu inima roasă de cari, rostogolit în apa moartă de şes.

Dar exact înainte să mă fure somnul, mi-a pus Ăl de sus mâna-n cap şi mi-a dat motiv straşnic de înveselire: Băsescu la Turcescu. Şi amândoi la B1, pe la un 23 ş-un pic. Fiţi atenţi ce actori de comedie sunt ăştia doi:
Continue reading

Generatia hibrida

O generatie prinsa intre doua lumi, ca un metis sau alta corcitura cu genetica amestecata, ce ia palme de la plozii din ambele rase pure, pe terenul de fotbal.

Astia nascuti prin ’70, ’80. Astia care se trezeau dimineata, cand parintii mergeau la munca si plecau sa stea la coada la lapte si doamne ajuta, smantana. Care veneau ducand plasa gri, ponosita, dar rezistenta ca un betiv rus, cu un zambet larg pe buze, de parca ar fi salvat familia de la pieire. Cei pentru care era o datorie de onoare sa duca sticla groasa cu litrul de lapte, sa o poarte atent pe scarile blocurilor patratoase, pana la frigiderul standard, greu, urat, dar rezistent… ca un betiv rus. Continue reading

Bucovină, plai cu flori

IMG_7716Locuiesc de ceva timp într-o pensiune „ca-n poveşti”. Adică izolată cu bezea, turtă dulce şi marţipan. Din camera mea se aude tot. Dacă se excită două muşte cu un etaj mai jos, eu le aud gâfâitul. Dacă vecinul a închis televizorul pe Antena3, eu încă mai aud ecourile limbii. Dacă grăsana de la parter visează noaptea o omletă, eu deja aud cum se crapă coaja oului. Dacă…în fine, aţi prins ideea.

Un obicei al locului este ca după ora 9 dimineaţa (sinonim cu noaptea-n cap pentru mine) toată lumea să presupună că sunt deja treaz. Eventual chiar plecat prin pădurile bucovinene după căprioare şi mânătărci. Şi la ora 9:01 fix, mă trezesc în suspine şi chinuri din matca focului când aud aşa vuiet venind din holul pensiunii.

Mopuri pleoşcăind, mături pufăind, unghii şi tălpi de pantof râcâind, ferestre trântite, uşi trosnite şi două voci ba piţigăiate, ba răguşite. Ca de cloşcă înfoiată şi sugrumată. Erau cameristele în acţiune. Se plimbau dintr-o cameră-n alta, băteau la uşi, vârau chei prin broască, cuvântau toate trăsnăile lipsite de sens şi râdeau cu o falcă-n cer şi alta în iad.
Continue reading

Frumoasa adormită şi palatul de cristal

Fan_CryLiverpool nu a mai câştigat campionatul de 24 de ani. Sezonul 2013-2014 a părut până la final conjunctura perfectă pentru The Reds. Cu Man United ucisă şi îngropată pe fundul prăpastiei de cel mai hazliu manager din istorie, cu Arsenal lipsită de vedete şi jucători experimentaţi şi cu Man City banală în joc şi rezultate, echipa din Liverpool părea până acum 3-4 etape marea favorită.

Şi ce faci când te pomeneşti în fruntea clasamentului cu doar două etape înainte de final? Primeşti 3 (TREI) goluri de la Crystal Palace în 9 minute. Exact atunci pe final când nu mai ai timp să reacţionezi. Conduci cu 3-0 până în minutul 79 şi termini meciul la egalitate, 3-3, cu o echipă de mijlocul clasamentului, care joacă fără miză.
Continue reading

Vai cât s-a construit în comunism – o altă tâmpenie nostalgică

Doamne cât au mai construit comuniștii, cum ne-au făcut ei case și drumuri și poduri și căi ferate și câte și mai câte, cum ne-au scos ei din țarnă și glod și, dintr-un neam de țărani ce dormeau cu vacile, ne-au emancipat la oraș.

Și rumegă la placa asta nostalgicii de zici că-s tablele lui Moise. Am și eu o întrebare: mă, voi sunteți tâmpiți?

O pun din două motive mari și late:

1. Pentru că se construia prost, la un standard de o calitate de doi bani, lucru de altfel normal – cine ar fi avut tupeul să comenteze că nu-i convine?

Nu veniți cu Vai, dar cutare baraj, vai dar centrala nucleară – dragilor, astea-s obiective strategice, știți care e diferența între ele și blocul lui bunica? Dacă pe astea nu le făceau bine, rezultatul era bum bum bum sau inundații pe trei județe iar responsabilii și-ar fi pierdut, fără nicio îndoială viața (dușmani ai poporului, trădători, închiși sau chiar mai rău).

Eu vorbesc despre Continue reading

Ronnie se sparge noaptea

productimage-picture-white-ash-and-ebony-snooker-cue-with-silver-inlay-18_jpg_499x1000_q85Mark Selby este noul campion mondial de snooker. Am asteptat pana dupa miezul noptii o victorie a lui Ronnie, desi ratiunea imi acrea de la un joc la altul gustul sperantei. A fost o partida in care psihicul a invins talentul. Ronnie a condus cu 10-5 si a pierdut urmatoarele 6 jocuri, scorul devenind 11-10 pentru Selby. Si din acel moment, echilibrul mental al lui Ronnie (unul sensibil) a inceput sa ma duca cu gandul la Humpty Dumpty.

Incapabil sa stea vertical, Ronnie se clatina in toate partile, pastrandu-se intr-un echilibru norocos si instabil pana la finalul partidei, cand a cazut de pe gard si s-a spart. Si toti spectatorii inflacarati din sala, toti fanii care au strigat incontinuu “come on Ronnie” nu au mai putut sa il lipeasca la loc. Dupa pierderea celor 6 jocuri consecutive devenise nervos si nerabdator.
Continue reading

Imac vs windows

Dintotdeauna am apreciat designul produselor Apple, atenția pentru detaliu (de multe ori exact chestiile mici care ne scot din sărite la alte sisteme la ei sunt făcute cu cap) și sistemele lor de operare elegante și intuitive.

Nu m-a atras însă niciodată ideea de a cumpăra pe linia Apple pentru că robuste cine știe ce nu sunt, raportul performanță preț nu era superior altor mărci pe sistem windows și nu sunt genul care să dea un 30-40% în plus doar pentru brand și imagine.

Ei și totuși… veni vremea DK-ului, un proiect ce necesită o sculă extrem de puternică pentru editare foto/video, iar vechea mea stație de lucru (probabil din cauza vreunui șoc din partea atotstabilei rețele noastre de curent alternativ) își bușise ceva la procesor și după două minute de forjă sărea de suta de grade și se închidea.

Și a început căutarea, moment în care am observat că Continue reading

Naufragiatul: In spatele camerei

IMG_7137Lacul Colibita, poalele muntilor, natura inca amortita. Temperatura apei undeva la 6-7 grade. Luciul ochiului verde se sparge in inele de spuma sub aripioarele unui clean saltaret. Aud ca pe fundul lacului dorm șalăi de peste 7 kg. Fantezia monstrilor din adancuri perpeliti pe gratar si mirosul intepator de rasina imi ridica pulsul si incep sa fierb. Simt ca mi-e sete sa sorb picaturi din apa si valuri din cer.

IMG_7151

Atunci cand stai mai mult de un minut intr-un lac de munte si privesti zapada de pe varf, s-ar putea sa ai o senzatie de racorica. Mai ales daca soarele s-a pitit in spatele unui nor gros si plumburiu.
Continue reading