Ai ceva de zis?
Am văzut primul episod și încă nu-mi dau seama ce e de capul lui. Destul de încărcat pentru un episod pilot, se întâmplă de toate și cu multe personaje, colorat și alert, firul poveștii este bine definit de la început, actori și cunoscuți și mai puțin (personal eroul pozitiv principal mi se pare extrem de șters).
Urmărim și ne facem o părere după alte câteva episoade, pare ceva de spălat creierașii cu succes.
Aşa arată electoratul din România:
Comentariile au fost postate pe pagina de facebook, la articolul în care ceream demisia preşedintelui Băsescu.
Au fost în total peste 100 de comentarii, dar cele selectate sunt reprezentative. Aceştia sunt cetăţenii vocali, cei care vor să îşi exprime o părere despre societate, despre justiţie, despre politică, despre orice. Aceştia sunt cetăţenii care merg la vot.
Continue reading
“Vedem in jur ceea ce rezoneaza in noi. Nu as putea vedea rautate in jur, daca intr-o anumita masura nu ar fi si in mine”.
Initial am vrut sa-i raspund lui Ciprian, care a comentat la articolul lui Vlad cu sfinti, dar in final raspunsul meu a ajuns sa fie atat de offtopic, încât m-am decis sa scriu un articol separat..:))
Percepem “raul” din jur, pentru ca avem reprezentarea lui ca si model (valoare), in mintea noastra. In acelasi mod vedem si obiectele din jurul nostru, scaunul de exemplu.
A doua zi din nou caniculă, din nou muște, din nou șerpi, din nou țânțari, din nou niciun peste. Deja din populația indigenă a locului, câteva exemplare ne priveau suspicios ca pe niște scăpați de la azil. Ce căutam noi, pe canalul ăla puturos, în plin soare, când Mureșul și pădurea era atât de aproape?
Spre seară vitejia ne este recompensată cu o caracudă de toată frumusețea, primul pește prins. Nu mai pot de bucurie și de acum mă concentrez pe lin, el fiind adevărata țintă. Continue reading
Declaraţia plângăcioasă prin care Traian Băsescu alege consolidarea justiţiei în locul instinctului de a-şi proteja fratele este o nouă injurie adusă „românlor”. Ce altceva ar fi putut declara pentru a nu părea complet ţicnit? Declaraţia nu are legătură cu demnitatea, cu sacrificiul sau cu onestitatea preşedintelui. Sunt doar vorbe goale şuşotite într-un salon de surzi. Încă o fumigenă fâsâită pentru a ne ascunde declaraţia potrivită situaţiei: „Eu, Traian Băsescu, îmi dau demisia din funcţia de Preşedinte al României.”
Când fratele tău se foloseşte de funcţia ta de preşedinte pentru negocieri cu clanuri mafiote, singura soluţie este DEMISIA. Fără lacrimi, fără consolidarea justiţiei, fără prosteli şi fără injurii. Nu ne-ai hulit suficient în ultimii 10 ani? Îţi baţi chelia de noi cu fiecare ocazie şi tot tu plângi?
Măcar atunci când te-ai cufundat în rahat până la gât, dă-ţi seama că pute. Aruncă-ţi la gunoi batistuţa umezită şi fii bărbat. Ia-ţi mâna de pe banii murdari, ia-ţi mâna de pe servicii, de pe Codruţa, de pe gazetăria scatofilă, tragi aer în piept şi strigă odată cu mine: „Pfaaa, ce tare pute!”
Continue reading
La umbra stufului se bălăceau trei boboci. Rânjiţi, zglobii, cu puful mângâiat de Mama şi Tata Lebădă. Tatăl, ciolănos, cu pana grasă, gâtul viguros, privirea aprigă de străjer al purităţii. Mama avea o mlădiere aparte şi îşi arcuia corpul zvelt în legănări de vals.
Eleganţa-i îmbietoare se oglindea din stropi de val în grinzi de cer, în ochi bulbucaţi de răcănel, până sub gâtul înmărmurit al unui lebădel adolescentin. Şi s-a apropiat tinerelul de cuib, hipnotizat de fantezii şi mirosuri carnale.
Tata Lebădă îl simte pe tânărul amorezat. Îşi încordează gâtul, îşi zbârleşte penele şi taie luciul apei cu vârful ciocului. Îl fixează pe iubăreţ între ochii lucind a furie. Porneşte atacul, despicând balta şi zvârlind stropii fierbinţi dincolo de mal. Lebăduţul bate în retragere. Se opreşte mai departe de cuib, cam la un minut de zbor lebădesc. Şi aşteaptă.
Continue reading
Un tânăr își vede sfărâmate visele de masterchef, prins sclav pe-o corabie de pirați, până când o furtună colosală îl aruncă pe țărmurile Valahiei. Continue reading
Pe o insulă pustie păşteau nişte măgari. Ceva fire de buruiană flocăită de vânt, printre nisip împuţit de scoici putrezite. Măgăruşii sunt pe insulă de anul trecut. Acolo au iernat, s-au hrănit, s-au iubit şi au făcut puiuţi cu blana creaţă şi bălegoasă. Puiuţi care vor creşte si se vor iubi între ei, fraţi cu surori, şi vor făta la rândul lor noi generaţii de urecheaţi vânjoşi.
Poate îi va adopta totuşi o familie de săteni inimoşi. Şi le vor tăia copitele care au crescut lungi şi încovoiate ca opincile de spiriduş irlandez. Măgăruşii sunt dornici să plece. Atunci când aud o barcă în apropiere, vin la mal şi te privesc cu ochii mari şi duioşi: “Salvează-ne, ia-ne de aici. Ne-am săturat de ciulini uscaţi şi de incest!”
