Corniţă albă

happy_lamb_by_friendfrog-d6e0ycgŢop, ţop, corniţă albă, bucălaiule!
Îţi joacă ş-acum puful în iesle, în vânt, în hore de gâze, cu iz de pământ. Reavăn de laptele supt. Vărsat printre buze, din sfârcul călduţ.

Ţop, ţop, corniţă albă, zurbagiule!
Te plânge grinda când picură tăciunii în paiele seci. De-ar fi ştiut că te duci, te întreba unde pleci.

Să-ţi împrumute scoarţa de stejar. Să-ţi copere cu ea inima dulce, ferită de amar.
Amarul lacrimilor din ochi stinşi picurate; prelinse pe seul coastelor sfârtecate.

Ţop, ţop, corniţă albă, atârnatule!
Pari mai lung cu gâtul căscat din nările mucioase până la piept. Te leagănă grinda în funie ca pe haiduc în şiret. Copitele slobodă sângele fiert. Miroşi a lapte crud, sub blana de lamă crestată, smucită dement.

Se uită mă-ta la tine mirată. Nu ştie dihania cea roz ce-şi leagănă inima spartă.

Ce naiba a gândit Coca-cola?

Când îți construiești o campanie cu nume e la mintea cocoșului că numele pe care le alegi trebuie să-ți aducă un plus de imagine și e la fel de evident că pe lângă asta, cei selectați trebuie să reprezinte, să sugereze spiritul din spatele mesajului, să se potrivească cu textul, conceptul și contextul reclamei.

Mă uit la campania Coca-cola și-l văd pe Chiriță și culmea, culmilor pe nimeni altul decât marele Dodel. Cum să-i pui pe ăștia să joace rolul de modele, de sportivi legendari și împliniți, de lideri, de atleți cu performanțe extraordinare?

Nici palmares, nici imagine, nici simpatie din partea publicului, nici nimic. De unde și Continue reading

Șeful de la filaj ne-a înjurat

mobile-spy-tracking-software-low“Oamenii o să se ducă şi o să cumpere 100 de cartele şi o să le vândă în piaţă la Vitan, pentru că nu ai cum să pui o interdicţie la cumpărarea cartelelor. Sigur se va dezvolta o piaţă de achiziţie a mai multor cartele pentru a fi revândute. După părerea mea, legea aceasta vizează în primul rând teroriştii.
Un om de afaceri sau un politician poate să trimită oricând pe cineva să ia o cartelă şi să se oprească pe stradă să-i zică unui amărât să cumpere cartele”
(Mihai Belu, Director General – Anchete și filaj)

Traducere: Stați liniștiți, dacă nu vreți să fiți ascultați, e simplu, domne! Păi găsiți cartele la negru, din alea fără cenepeuri. O să duduie piața subterană de cartele, suficiente pentru toată lumea. În Vitan la piață, câte vreți!
Și nici oameni de afaceri nu spionăm. Păi ce, ăia nu au o secretară, un cofetar, un amărât care să ia cartela pe numele lor? Doar teroriștii n-au. Ăia sunt retardații pământului. Nu-i duce capul să își cumpere din Vitan și nici secretare n-au.

La fel de bine d-l Belu ar fi putut să ne ureze ceva buruienos de Paște și să ne ungă un mir bucal în frunte. Eșența mesajului ar fi aceeași, dar exprimată laconic.

Open. O Autobiografie – Andre Agassi

Niciodată nu m-au atras biografiile, majoritatea sunt scrise mediocru picând ori în extrema unui stil rece, de contabilitate a datelor, ori în cea a unui stil trâmbițător, exagerat, extra somputos și numai fascinația pentru numele subiectului ajută cititorul să treacă peste gustul de cretă al textului.

Majoritatea, nu și Open. Nararea la persoana I și ruperile dese de ritm și de idee te duc parcă în fața unui Agassi care îți povestește atunci, pe loc, nerepetat, ce simte și ce gândește. Așa reușește cartea să te transporte lângă Andre pe terenul de tenis sau în afara lui, fără să explice sportul și fără să facă o cronică detaliată a meciurilor. Continue reading

Noi, fratii mari si gazosi

poza bunaFratii nostri mai impiedicati de peste Prut fac primii pasi spre prospetimea democratiei. Probabil in vreo 10-15 ani de tranzitie ajung si ei la bunastarea in care se lafaie in prezent Romania. Dar pana vor prinde ziua in care isi ridica fuduli capul, e loc si de putin “Da si mie nene!”

Da si mie nene locuri moca in facultatile romanesti (fara examen), da si mie nene cetatenie dupa 6 luni, da si mie nene gaze.
Ministrul moldovean al economiei, Valeriu Lazar, a declarat ca se bazeaza pe zacamintele de gaze din Ucraina si Romania, in caz ca rusii nu mai livreaza.

Foarte bine. Pentru fratii nostri, oricand. Noi oricum suntem niste mari gazosi, independenti energetic, ne descurcam perfect si fara gazele rusilor. Mai mult, avem si pentru vecini.
Continue reading

Dumnezeu e bucurie, nu îngenunchere

Son-of-God-Happy-JesusMinunată dimineață de duminică, haideți la sfânta slujbă! Aș spune “haidem”, dar eu m-am lăsat de sportul ăsta după ultima vizită. Dureri de spate, nu tu scaune, băncuțe, dar hai să ne tăvălim pe genunchi și să facem schimb de salivă pe cruci și lingurițe cu tot satul.
Mi-ar plăcea totuși ca în ACEA ZI specială să îmi cânte ăsta:

Dumnezeul meu nu se supără dacă aplauzi și fluieri în biserică, nu te trăsnește dacă mănânci “de dulce” și nu bați cruci în dreptul fiecărei troițe. Nu are nevoie de translatori care să îmi transmită mesajul. E atotputernic și vorbește cu mine prin mine și prin tot ce mă înconjoară. Nu e mărginit de la baliga de pe călcâi până la fruntea bombardată violent cu trei degete.

Dumnezeul meu vrea fericire, nu patimă.
Florii fericite!

Cum iubim femeia în special

Nu iubim femeia în general. Nici un bărbat nu iubește femeia în general.

Femeia în general e cea care ne ține prietenii acasă, care ne încurcă în trafic, care ne scoate din sărite cu exagerările, bârfele și reacțiile hormonale, care aruncă banii pe pantofi pe care nu-i poartă și țoale în care arată ca o sperietoare de ciori, care nu mai știe să gătească că e desuet și care se dă greu de cucerit  când ar trebui să zică mersi c-o băgăm în seamă.

Iubim însă femeia în special. Fiecare bărbat iubește femeia în special.

Femeia în special e cea cu care vrem să stăm acasă și să Continue reading

Taximetrist alb, taximetrist negru

taxi_02_86f14bcf5b_2db74165b9Cobor ieri din tren, după un drum de 10 ore. Rostogolesc geamantanul pe scări, strâng pleoapele să-mi spăl pânza de păianjen de la ochi și trag aer în piept: Haaaa, miros proaspăt de București. Nici nu fac bine doi pași, că mă ia pe sus un domn mai bătătorit la pomeți, dar mustind a cuviință: “Domnu, domnu, vă ajut cu bagaju? Hai domnu cu bagaju la taxi, taxi ieftin!”

Băi, ce minune. Am plecat trei zile la pozat și deja m-am întors vedetă. Mă așteaptă șoferul la peronul trenului. Câțiva metri mai departe, altul, la fel de politicos. Ridic privirea din pavajul cleios al Gării de Nord și observ că întreaga traiectorie spre ieșire era strategic străjuită de politicoși.

Cu ochii bulbucați și mandibula puțin cufundată între umeri, gata să lanseze atacul asupra prăzii de provincie. Ca niște pisici cu ochii lucind după pui căscați. Am grăbit cât am putut pasul, nu care cumva să-mi taie vreunul calea. Am auzit că ghinionul de pisică neagră nici potcoava nu-l mai lecuie.
Continue reading

Cum sa culegi urzici ca un cunoscător

– Uite pe-aici e verde, tre să fie.

Coborâm din mașină după vreo cinșpe kilometri și alte câteva zeci de opriri pentru a găsi urzici într-un decor cât de cât filmabil (adică fără modernisme sau gunoaie), ne depărtăm un pic de șosea și voila! URZICI.

Eu îmi setez camera, aleg încadrarea și tufa de urzici mici, plăpânde, numa-bune de gătit și Dani își începe treaba. Îl văd cum pune mâna blând pe o urzică și cum o trage mult mult mult mai violent înapoi.

Mă gândesc la ce mâini de păpușică are tânărul meu personaj dar nu zic nimic. A doua încercare decurge fix la fel nici n-apucă să pună bine mâna c-o și trage înapoi, strâmbându-se de durere.

– Ia baby urzică, ia din cele mai mici că alea cică Continue reading

Le Flocon Pierre

danizap3 webVreme superbă pe Rarău. După ce m-am făcut ciuciulete cu o zi în urmă la Moara Dracului, Mama Natură a vrut să ducem relația la un nivel superior.

Să nu aveți impresia că am stat îmbrăcat în cămășuța înflorată câteva secunde, după care am luat o sobă fierbinte în brațe. Ședința foto-video de prin nămeți a durat 20-25 de minute (după aproximarea mea), timp în care s-au tras mai multe duble, am fost poziționat și repoziționat în diferite ipostaze.

Noroc că a nins viscolit și s-a mai uscat cămășuța pe mine de la vânt. Era udă de la ședința foto-video anterioară “Lacrima de mesteacăn”. Ce s-a întâmplat la mesteacăn vă povestesc cu altă ocazie. În principiu, a trebuit să torn un bidon cu apă rece pe mine. Și să îl torn cu mare stil și talent, nu așa ca haplea…
Continue reading