Cum iubim femeia în special

Nu iubim femeia în general. Nici un bărbat nu iubește femeia în general.

Femeia în general e cea care ne ține prietenii acasă, care ne încurcă în trafic, care ne scoate din sărite cu exagerările, bârfele și reacțiile hormonale, care aruncă banii pe pantofi pe care nu-i poartă și țoale în care arată ca o sperietoare de ciori, care nu mai știe să gătească că e desuet și care se dă greu de cucerit  când ar trebui să zică mersi c-o băgăm în seamă.

Iubim însă femeia în special. Fiecare bărbat iubește femeia în special.

Femeia în special e cea cu care vrem să stăm acasă și să Continue reading

Taximetrist alb, taximetrist negru

taxi_02_86f14bcf5b_2db74165b9Cobor ieri din tren, după un drum de 10 ore. Rostogolesc geamantanul pe scări, strâng pleoapele să-mi spăl pânza de păianjen de la ochi și trag aer în piept: Haaaa, miros proaspăt de București. Nici nu fac bine doi pași, că mă ia pe sus un domn mai bătătorit la pomeți, dar mustind a cuviință: “Domnu, domnu, vă ajut cu bagaju? Hai domnu cu bagaju la taxi, taxi ieftin!”

Băi, ce minune. Am plecat trei zile la pozat și deja m-am întors vedetă. Mă așteaptă șoferul la peronul trenului. Câțiva metri mai departe, altul, la fel de politicos. Ridic privirea din pavajul cleios al Gării de Nord și observ că întreaga traiectorie spre ieșire era strategic străjuită de politicoși.

Cu ochii bulbucați și mandibula puțin cufundată între umeri, gata să lanseze atacul asupra prăzii de provincie. Ca niște pisici cu ochii lucind după pui căscați. Am grăbit cât am putut pasul, nu care cumva să-mi taie vreunul calea. Am auzit că ghinionul de pisică neagră nici potcoava nu-l mai lecuie.
Continue reading

Cum sa culegi urzici ca un cunoscător

– Uite pe-aici e verde, tre să fie.

Coborâm din mașină după vreo cinșpe kilometri și alte câteva zeci de opriri pentru a găsi urzici într-un decor cât de cât filmabil (adică fără modernisme sau gunoaie), ne depărtăm un pic de șosea și voila! URZICI.

Eu îmi setez camera, aleg încadrarea și tufa de urzici mici, plăpânde, numa-bune de gătit și Dani își începe treaba. Îl văd cum pune mâna blând pe o urzică și cum o trage mult mult mult mai violent înapoi.

Mă gândesc la ce mâini de păpușică are tânărul meu personaj dar nu zic nimic. A doua încercare decurge fix la fel nici n-apucă să pună bine mâna c-o și trage înapoi, strâmbându-se de durere.

– Ia baby urzică, ia din cele mai mici că alea cică Continue reading

Le Flocon Pierre

danizap3 webVreme superbă pe Rarău. După ce m-am făcut ciuciulete cu o zi în urmă la Moara Dracului, Mama Natură a vrut să ducem relația la un nivel superior.

Să nu aveți impresia că am stat îmbrăcat în cămășuța înflorată câteva secunde, după care am luat o sobă fierbinte în brațe. Ședința foto-video de prin nămeți a durat 20-25 de minute (după aproximarea mea), timp în care s-au tras mai multe duble, am fost poziționat și repoziționat în diferite ipostaze.

Noroc că a nins viscolit și s-a mai uscat cămășuța pe mine de la vânt. Era udă de la ședința foto-video anterioară “Lacrima de mesteacăn”. Ce s-a întâmplat la mesteacăn vă povestesc cu altă ocazie. În principiu, a trebuit să torn un bidon cu apă rece pe mine. Și să îl torn cu mare stil și talent, nu așa ca haplea…
Continue reading

Moara dracului

daniploaie5 webDupă ce am adulmecat firimiturile cu iscusința unor copoi bucovineni, astăzi ne-am făcut curaj și ne-am aruncat în pâine: Primele ședințe foto și video în ăle mai ale dracului cotloane câinești țintite de mintea lui Vlad. Primul obiectiv, Moara dracului. Un portal a cărui siluetă s-a modelat pe două stânci ridicate din abisul Tartarului.

Pe cât de mare și înțănțoșită ți-e inima de voinic după primele pietre escaladate de-a bușilea, pe atât de pipernicită și bleagă o vei avea la capătul drumului, captiv între pereții glaciali și negricioși ai muntelui.

Și așa arată Moara dracului pe vreme bună. Noi am fost pe furtună, evident. Și cu cât turna mai cu patos din spărtura cerului, cu atât se aprindea mai steloasă văpaia din ochii lui Vlad. Aprig la minte cum îmi place să mă cred, m-am dumerit repejor: „Băi, când te prinde furtuna rece de munte cocoțat pe stânci nu se numește pneumonie, ci artă!
Continue reading

O scârbă de bondar

Tocmai ce îi spuneam lui Dani plin de năduf că am găsit degeaba brândușele, nu e în tot luminișul ăla nicio încadrare mai de Doamne-ajută și că n-am chef să fac nicio poză că nu merită, că îl aud pe el.

Un bâzâit de ziceai că vin 13 blackhawkuri toate odată cu boxele la maxim, zic un ăsta-i și mă reped în direcția sunetului să-l reperez. Îl văd. E mare, colosal de mare și gras, colosal de gras. Nici nu prea înțeleg cum poate să zboare la ce fund de butoi are, mai ales cu aripioarele alea mici mici care păreau de împrumut.

Îmi zic, pfuai umflatul ăsta e țintă sigură… cât de repede poate să Continue reading

Mașina timpului pentru români

dark-portal-with-light-580Ați auzit vreodată de Cronovizor? Este o mașină a timpului descrisă amănunțit în cartea lui Francois Brune, “Noul mister de la Vatican”. Pe scurt, este o mașină a timpului trecut, un ochi vigilent care poate proiecta în prezent secretele istoriei. Conform folclorului fabuliștilor visători, cronovizorul a existat în realitate și a fost construit de călugărul Pellegrino Ernetti pe la 1950. A fost ulterior dezmembrat și ascuns de public pentru a ne proteja de puterile suprafirești ce puteau fi dezlănțuite prin răscolirea trecutului…

Stau o leacă strâmb, dar gândesc drept: Dacă Pellegrino ăsta călugăritu’ a reușit așa invenție trăsnet în urmă cu mai bine de jumătate de secol, eu, Dani Corban, laicul mileniului trei, să nu fiu în stare de mai bine? Tocmai mi-am făcut legământ cu eul ambițios ce zace în mine și sunt hotărât să inventez Prostovizorul, mașina timpului prezent.

Inițial va fi distribuit doar pentru piața românească (publicul țintă), dar am speranțe să Continue reading

Totul e marketing iar naivii sunt ținte sigure

În fiecare săptămână maică-mea îmi mai povestește despre o nouă minune, despre un nou descoperit efect extrem de distructiv, despre o nouă apariție politică valoroasă sau despre cine știe ce job bine plătit pe care, nu-i așa, un tânăr inteligent și pregătit l-ar lua imediat prin concurs.

Minunile sunt variate, de la semințe de balaur pitic la iarbă magică de brad la germinate de fasole filipineză până la stuchiuchi care te face mai tânăr. Dacă le-aș lua pe rând cred c-aș putea face un atlas botanic iar dacă ar fi să le enumăr efectele benefice asupra corpului uman, maică-mea ar trebui să arate și să se simtă ca un bebe abia născut.

Astea distructive sunt și ele la fel de variate și cumva legate strict de ce consum sau fac eu, dacă le-aș pune și pe astea cap la cap atunci ar trebui să arăt ca o mumie egipteană. Ea ca un bebe mic mic eu ca o mumie de 2000 de ani. Continue reading

I give you zăpadă!

dani2Ce a fost mai greu a trecut. Am scăpat integru (fizic și moral) după, probabil, cea mai provocatoare noapte salvată în memoria de lungă durată a procesorului din dotare. Zece ore într-un compartimen întunecat și legănat, în compania unei dame necunoscute. Trecută binișor de al 60-lea Crăciun, ce-i drept, dar totuși…

Bezna nopții haine îți penetrează virginitatea sufletească mai ceva ca un jet cald săgetat în puritatea zăpezii. Ajungi să îți simți spiritul pervertindu-se în buciumul ritmului tribal de sub cușetă “ciucu-ciaca-ciucu-ciaca-ciucu-ciaca-ciuuu! ciuuu!”
Continue reading