Ai ceva de zis?
Mai ţineţi minte articolul “Să ne batem joc de Bucovina”, postat de Vlad pe 10 februarie? Cel despre groapa de gunoi construită între Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc. Acesta este.
Astăzi, 6 august, aflăm de la doamna Mihaela Stoica acelaşi lucru. Este ştirea de primă pagină. În EXCLUSIVITATE, BOMBĂ!
Poate principala calitate a românului de rând este multifuncţionalitatea. Indiferent de problema întâmpinată, indiferent de domeniu, el se pricepe şi se descurcă. Românul descurcăreţ este la tot pasul. De la prim-ministrul Ponta şi celebra-i replică de luna trecută „Domnule preşedinte, ne descurcăm noi” până la recentele păţanii trăite de mine „pe viu”:
Ai nevoie de o trupă de dansatori talentaţi, care să impresioneze prin alură şi energie? Nici o problemă, se găseşte un Nea Romulus al Bucovinei, băiat săritor şi simpatic, omul care rezolvă chestiuni. Indiferent ce. Şi, bineînţeles, insistă să te anunţe de vreo cinci ori că lucrează cu profesionişti. Iar la final, după ce s-a văzut de pe Marte marfa lăudată şi supraevaluată, omul are grijă să îşi păstreze blazonul curat: „Aţi văzut? V-am zis eu că lucrăm cu profesionişti!”
Continue reading
Ne trebuia pentru mărețul nostru proiect gastronomic o poza c-un păstrăv și cum eu sunt, acolo unde se poate, pentru chestiile originale și pe bune (ceea ce Dani a văzut și când a fost vorba de lacrima de mesteacăn și când am încercat să prind păstrăv în apă înghețată și când ne-am dus la raci de două ori fără succes) am hotărât că vreau un pistruiat indigen nu de la piață.
Pus aparatul pe gât, borseta cu năluci la șold, lanseta în mână și-am purces pe un pârâu dumnezeiesc de frumos pentru orice pescar de clasă. L-am luat și pe Dani că tocmai l-am făcut pescar legitimat și de câteva săptămâni se tot lăuda ca e neîntrecut în arta asta. Acuma mie mi se pare raiul pe pământ să reușești să prinzi pe un curs de apă atât de dificil, unde trebuie să-ți folosești toată tehnica din dotare și pe care simți că l-ai biruit într-o luptă titanică nu purtată din scaun la umbreluță. Continue reading
Astăzi am citit declaraţia dată pentru Mediafax de Gavril Kozma, antrenorul campioanelor mondiale de handbal:
“Dacă vă interesează, eu am făcut totul din pasiune. Nu sunt şi nu am fost remunerat pentru munca asta pe care am făcut-o cu fetele. Am făcut-o din pasiune, nu vă vine să credeţi? Luaţi-o ca pe o provocare. Important este că am demonstrat că se poate”
A venit şi răspunsul Gabrielei Szabo, ministrul Tineretului şi Sportului:
“Sunt foarte multe probleme în sportul românesc, nu este un caz singular. Vom găsi o soluţie să rezolvăm aceste probleme. Din acest moment mă va preocupa situaţia acestor fete, sper să găsim soluţiile care să le satisfacă pe ele şi pe antrenorii lor. Foarte multe probleme din sportul românesc nu ţin de minister, ci de federaţiile naţionale”
În concluzie, “ai noştri” au devenit campioni mondiali, alimentaţi doar cu pasiune. “Nu este un caz singular” a spus Szabo. Doamna ministru, cred totuşi că este un caz singular la nivel mondial. Mai daţi exemplu de un antrenor, care după câştigarea campionatului mondial declară senin “Nu sunt şi nu am fost remunerat pentru munca asta”. Ăsta e subiect de film fantasy, în niciun caz normalitate.
Continue reading
Se-ntâmplă să trăiesc visând, alerg pierdut prin gânduri pline. Tot rătăcind, tot tremurând; trăiesc un vis mai vechi ca mine.
M-am trezit, din nou, acoperit de picuri săraţi şi reci. Pe salteaua de sub mine mi-am imortalizat amprenta corpului. Şi respiram adânc, allegro, de parcă în timpul somnului sufletul mi-a plecat haihui şi a intrat într-un cal de curse.
La starea respectivă probabil a contribuit şi un obicei pe care l-am căpătat în urmă cu trei ani. În fiecare vară, atunci când afară sunt 35 de grade şi la mine în apartament aproape 40, răcesc. Cu strănutat vijelios de saltă lustra şi palpită inimile vecinilor. Cu fluide vâscoase ce-mi inundă gâtul, nările şi ochii.
Şi mi-a revenit visul de care speram că am scăpat. Acţiunea nu este impresionantă, şi nici de fiecare dată aceeaşi. Importantă este însă senzaţia pe care mi-o imprimă până în cele mai protejate locaşuri ale minţii. Este gustul amar al timpului trecut, ars şi pulverizat în nefiinţă. Sunt palmele tremurânde care îmi cuprind inima şi mi-o zdruncină, aproape să o rupă din piept.
Continue reading
Echipa naţională de handbal feminin sub 18 ani a câştigat Campionatul Mondial!
În finala competiţiei, România a învins Germania cu scorul de 32-21. Până la meciul din finală, handbalistele românce au învins echipele naţionale din Argentina, Uzbekistan, Macedonia, Germania (în grupe cu scorul de 27-25), Croaţia, Olanda şi Muntenegru. Singura partidă în care româncele nu au învins s-a disputat în faza grupelor: 30-30 cu Danemarca.
Dataliul care mă încântă în mod deosebit este legat de oraşul natal, Rm. Vâlcea. Majoritatea junioarelor vin de la Centrul Naţional de Excelenţă din Rm. Vâlcea. Nu îmi place să folosesc limba de lemn emailată kitschos, dar sunt momente când vorbele goale capătă sens.
Continue reading
V-am povestit acum ceva vreme despre groapa de gunoi plasata în munte chiar pe europeana ce străbate Bucovina și o unește de Ardeal, adică exact pe drumul pe care circulă turiștii.
Nu exagerez – groapa de gunoi este exact în europeană și-o poți admira când te duci la Vatra Dornei dinspre Câmpulung Moldovenesc. Mai jos ministrul delegat Florin Nicolae Jianu (printre altele și pe turism) e întrebat ce părere are dumnealui despre plasarea unei imense gropi de gunoi chiar în inima turismului din nordul țării. Continue reading
Cum se fac poalele-n brâu
Se fură câţiva snopi de grâu de la vecini. Din ce am înţeles, moldovenii sunt oameni rezonabili, nu sar cu parul la atac. În cel mai rău caz te vor întreba “Ueeei, şe faş uei la mini-n grâu?” Eu am fost la seceriş la răsărit, pe la un 6 dimineaţa, deci am evitat întrebările.
Nu am găsit chiar holda aurie pe care o visam, în zona respectivă toată lumea planta porumb. Mămăligă să fie, restul vedem la urmă. Ne-am mulţumit cu un petic de pământ mai buruienos şi câteva fire de grâu rătăcite prin pălămidă. Arată mai realist aşa, oricum.
Nu doar jurnaliştii de la Daily Mail alocă spaţii impresionante românilor. Există şi alte publicaţii mari din Europa care scriu despre români. Şi o fac laudativ! Vă prezint povestea lui Costică Acsinte, pilot militar şi fotograf de război. Despre el şi despre activitatea lui au scris jurnaliştii germani de la Spiegel.
Costică Acsinte s-a născut în anul 1897, în satul Perieţi din judeţul Ialomiţa. Pilot de profesie, s-a oferit voluntar pentru serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. S-a reprofilat ca fotograf de război pentru armata română, fotografia fiind pasiunea care l-a însufleţit încă din perioada copilăriei. A lăsat în urmă un album alcătuit din 327 de fotografii de război.
Continue reading
Mărturii de la Consiliul Naţional PSD. Organizat la fraţii mei olteni din Craiova:
“Domnul Ponta e un om bun, serios. E un viitor foarte bun, face locuri de muncă, foarte bun.”
“Pentru domnul Ponta am un cult al personalităţii. Deci cuprinde totul: este educat, este cultivat şi pune pe primul plan interesul pentru om, nu personal. Nu are nevoie de nimic, decât va sluji în slujba cetăţenilor.”
“Este un om foarte deştept şi foarte capabil.”
“Întotdeauna când a venit la Craiova şi în Dolj a fost primit aşa cum a meritat.
Este omul care a făcut pentru oameni, nu numai a promis, a fost alături de oameni, în rândurile oamenilor, şi niciodată nu i-a trădat.”
Continue reading
