Prin munții Bucovinei treceau tancuri

544_realsizeIeri am ajuns în București, după 17 zile petrecute în Bucovina. Am văzut multe, m-au impresionat adeseori cocteiluri de arome, gusturi și imagini. Am înghițit și simțit în mod repetitiv unul dintre cele mai puternice amestecuri vizuale:

Se întâmpla undeva în partea de nord a țării, aproape de granița cu Ucraina. O lumină călâie și lăptoasă se presăra prin sita norilor peste siluetele versantelor stâncoase. În adierea vântului obosit pe serpentine, pădurea de conifere te strângea în sânu-i inamovibil, ca pe un bebeluș.

Ai fi putut să dormi acolo pentru restul vieții, ocrotit de grandoarea culmilor, alintat de fredonatul apelor subțiri și al cucilor. Ai fi putut să dormi acolo neatins și ocrotit pentru restul vieții. Ascuns, înălțat peste piscuri, unde nici timpul nu pătrunde. Și viața ta, până atunci limitată, se cufundă în nemurirea munților. Ai fi putut…
Continue reading

Gabriela de la linia erotică

Gabriel-LiiceanuGabriel Liiceanu a primit de la Băsescu „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer. Orice om normal s-ar fi mulţumit cu un simplu „Mulţumesc, domnule preşedinte!” Dar un intelectual fin simte nevoia metaforei, vrea cuvinte cât mai multe şi mai mieroase:

„Dumneavoastră aţi spus, în cuvântul pe care ni l-aţi adresat, că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Băsescu şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea exigenţelor unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta şi că ei v-au considerat – nu ei, intelectualii lui Băsescu, ci pe Băsescu ca preşedinte al lor. Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut, cu valorile lor, în activitatea dumneavoastră. Altfel spus, că, timp de 10 ani, cât aţi fost, sunteţi preşedintele României, nu aţi făcut decât să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem că ştim care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim”
(Gabriel Liiceanu)

Mai pe scurt, intelectualitatea română s-a recunoscut în activitatea şi valorile băsesciene. Îi va fi veşnic recunoscătoare farului, luceafărului Traian, pentru că el, preşedintele preacult, a aşezat-o pe drumul înţelepciunii.
Continue reading

Melodii de succes

Urăsc melodiile de succes. Sunt momente când vreau să îmi înfig mâinile în radio şi să-l strâng de gât pe cretinelul care bolboroseşte inepţii cu voce de curcă fumată. Ştiu, probabil el, curcălăul, nu e chiar cretin. Dar asta cere publicul, asta vor milioanele de fani să asculte.

Intră cu toţii în spasme de orgasm ezoteric când aud banalităţi tâmpe despre iubire. Fredonează-le refrenul magic: „treizeci de grade, treizeci de grade, treizeci de grade, treizeci de grade, zero zero grade, zero zero grade, zero zero grade”. Şi deja ai băgat în extaz generaţia share mâţă on facebook

Prostia din televizor III

1376814878handiAjung în cameră puţin după ora 23, oftând în barbă profund necăjit. Mi-au schimbat la masă vinul roşu şi sec cu o poşircă trandafirie şi demidulce.
Şi aş fi adormit zvârcolindu-mă în aşa mare întristare printre perne, ca buşteanul cu inima roasă de cari, rostogolit în apa moartă de şes.

Dar exact înainte să mă fure somnul, mi-a pus Ăl de sus mâna-n cap şi mi-a dat motiv straşnic de înveselire: Băsescu la Turcescu. Şi amândoi la B1, pe la un 23 ş-un pic. Fiţi atenţi ce actori de comedie sunt ăştia doi:
Continue reading

Generatia hibrida

O generatie prinsa intre doua lumi, ca un metis sau alta corcitura cu genetica amestecata, ce ia palme de la plozii din ambele rase pure, pe terenul de fotbal.

Astia nascuti prin ’70, ’80. Astia care se trezeau dimineata, cand parintii mergeau la munca si plecau sa stea la coada la lapte si doamne ajuta, smantana. Care veneau ducand plasa gri, ponosita, dar rezistenta ca un betiv rus, cu un zambet larg pe buze, de parca ar fi salvat familia de la pieire. Cei pentru care era o datorie de onoare sa duca sticla groasa cu litrul de lapte, sa o poarte atent pe scarile blocurilor patratoase, pana la frigiderul standard, greu, urat, dar rezistent… ca un betiv rus. Continue reading

Bucovină, plai cu flori

IMG_7716Locuiesc de ceva timp într-o pensiune „ca-n poveşti”. Adică izolată cu bezea, turtă dulce şi marţipan. Din camera mea se aude tot. Dacă se excită două muşte cu un etaj mai jos, eu le aud gâfâitul. Dacă vecinul a închis televizorul pe Antena3, eu încă mai aud ecourile limbii. Dacă grăsana de la parter visează noaptea o omletă, eu deja aud cum se crapă coaja oului. Dacă…în fine, aţi prins ideea.

Un obicei al locului este ca după ora 9 dimineaţa (sinonim cu noaptea-n cap pentru mine) toată lumea să presupună că sunt deja treaz. Eventual chiar plecat prin pădurile bucovinene după căprioare şi mânătărci. Şi la ora 9:01 fix, mă trezesc în suspine şi chinuri din matca focului când aud aşa vuiet venind din holul pensiunii.

Mopuri pleoşcăind, mături pufăind, unghii şi tălpi de pantof râcâind, ferestre trântite, uşi trosnite şi două voci ba piţigăiate, ba răguşite. Ca de cloşcă înfoiată şi sugrumată. Erau cameristele în acţiune. Se plimbau dintr-o cameră-n alta, băteau la uşi, vârau chei prin broască, cuvântau toate trăsnăile lipsite de sens şi râdeau cu o falcă-n cer şi alta în iad.
Continue reading

Frumoasa adormită şi palatul de cristal

Fan_CryLiverpool nu a mai câştigat campionatul de 24 de ani. Sezonul 2013-2014 a părut până la final conjunctura perfectă pentru The Reds. Cu Man United ucisă şi îngropată pe fundul prăpastiei de cel mai hazliu manager din istorie, cu Arsenal lipsită de vedete şi jucători experimentaţi şi cu Man City banală în joc şi rezultate, echipa din Liverpool părea până acum 3-4 etape marea favorită.

Şi ce faci când te pomeneşti în fruntea clasamentului cu doar două etape înainte de final? Primeşti 3 (TREI) goluri de la Crystal Palace în 9 minute. Exact atunci pe final când nu mai ai timp să reacţionezi. Conduci cu 3-0 până în minutul 79 şi termini meciul la egalitate, 3-3, cu o echipă de mijlocul clasamentului, care joacă fără miză.
Continue reading

Vai cât s-a construit în comunism – o altă tâmpenie nostalgică

Doamne cât au mai construit comuniștii, cum ne-au făcut ei case și drumuri și poduri și căi ferate și câte și mai câte, cum ne-au scos ei din țarnă și glod și, dintr-un neam de țărani ce dormeau cu vacile, ne-au emancipat la oraș.

Și rumegă la placa asta nostalgicii de zici că-s tablele lui Moise. Am și eu o întrebare: mă, voi sunteți tâmpiți?

O pun din două motive mari și late:

1. Pentru că se construia prost, la un standard de o calitate de doi bani, lucru de altfel normal – cine ar fi avut tupeul să comenteze că nu-i convine?

Nu veniți cu Vai, dar cutare baraj, vai dar centrala nucleară – dragilor, astea-s obiective strategice, știți care e diferența între ele și blocul lui bunica? Dacă pe astea nu le făceau bine, rezultatul era bum bum bum sau inundații pe trei județe iar responsabilii și-ar fi pierdut, fără nicio îndoială viața (dușmani ai poporului, trădători, închiși sau chiar mai rău).

Eu vorbesc despre Continue reading

Ronnie se sparge noaptea

productimage-picture-white-ash-and-ebony-snooker-cue-with-silver-inlay-18_jpg_499x1000_q85Mark Selby este noul campion mondial de snooker. Am asteptat pana dupa miezul noptii o victorie a lui Ronnie, desi ratiunea imi acrea de la un joc la altul gustul sperantei. A fost o partida in care psihicul a invins talentul. Ronnie a condus cu 10-5 si a pierdut urmatoarele 6 jocuri, scorul devenind 11-10 pentru Selby. Si din acel moment, echilibrul mental al lui Ronnie (unul sensibil) a inceput sa ma duca cu gandul la Humpty Dumpty.

Incapabil sa stea vertical, Ronnie se clatina in toate partile, pastrandu-se intr-un echilibru norocos si instabil pana la finalul partidei, cand a cazut de pe gard si s-a spart. Si toti spectatorii inflacarati din sala, toti fanii care au strigat incontinuu “come on Ronnie” nu au mai putut sa il lipeasca la loc. Dupa pierderea celor 6 jocuri consecutive devenise nervos si nerabdator.
Continue reading