Sus paharul și sarmaua, vine Iiepurașu!

Seth-MacFarlane-s-Cavalcade-of-Cartoon-Comedy-Fat-Jesus-seth-macfarlane-23666347-1360-768La noapte evlavia va pogorî peste satul Olanu. Iar eu voi merge cu mamaia în vârful dealului, la giugiuc de biserică, acolo unde-i evlavia mai densă și mai curată.

Anul trecut a fost foarte fain, cu luminițe și cruci lucioase, cu credincioși de toate vârstele. În special fete tinere, care pe motiv de închinăciune la Înviere au rupt discoteca-n două până dimineața.

Au bătut clopotele, ne-a cântat și ne-a vorbit dom’ părinte. Inițial despre Hristos și la final despre Dan Diaconescu. Cel ce ne-a adus lumină proaspătă cu elicopterul; și din aia originală, direct de la Ierusalim.
Continue reading

Cartea ta de suflet? Autorul tău preferat?

Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.

Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.

Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă Continue reading

Prostia din televizor

badeatvDe vreo șapte ani am renunțat la serviciul de televiziune prin cablu. Nu a fost o ambiție prostească, ci un rezultat al hazardului. Mai am momente când mă apucă puțin melancolia perioadei de telespectator. Amintirea stării de vegetare clocită, în care îmi goleam mintea de orice idee și butonam privind în gol, cu saliva atârnând în colțul gurii.

Ieri am rămas singur într-o cameră cu dragostea tinereții timpurii, televizorul. Am vrut să reaprind amoruri stinse de vreme și am băgat degetul, am împins butonul roșu. Am împins cu tremur și emoție până când minunea s-a luminat și a prins grai:

“M-a adus o mămăiță aicea, să văd aicea ce focar de infecție este”. Era Sorin Oprescu, cel mai luminat dintre bucureșteni, alesul minților moderniste și cultivate ale capitalei. Discuta ceva despre un complex de servicii sociale…neinteresant. Simțind cum mi se urcă depresia în creștet, am schimbat rapid pe alt “post de știri”.
Continue reading

A murit

A murit autorul cărții mele preferate și omul datorită căruia mi-am zis, copil fiind, că odată am să scriu o carte la fel de puternică, magică și fermecătoare în stil  ca cea pe care tocmai o terminasem de citit.

Da, o sută de ani se singurătate.

Când voi fi mare, vreau să mă fac Ponta

campia-turyii-vt-4-680x365Ca un bun cetățean, ghidat de principii civice sănătoase, îmi place să fiu permanent informat de manifestările societății. Drept urmare, de fiecare dată când am timp, arunc o privire fugitivă peste live streaming-urile posturilor de știri.

Și cum țopăiam azi dintr-o deontoloagă-n alta, cu ochii bulbucați și gura căscată, iacătă nimeresc exact în focarul deontologiei, Antena3. Nu o să ghiciți vreodată cine era la Antena. Nu o să ghiciți. Era Ponta, mă. Șoc!

Dar era îmbrăcat în costum de pilot militar. Tocmai ce-l plimbase un pilot american cu F16-le. Cum ar zice un cunoscut politolog și James Bond wannabe “Deci, așa ceva…” Mă uitam cam într-o doagă la Victorașul cel Viteaz și nu aveam cum să nu îl invidiez. Băi, ăsta a fost apt medical pentru supersonic. Și nu s-a dat jos verde la față, în ciuda staturii de baschetbalist. Bun băiat.

Premier, viitor președinte, procuror, noul Titulescu, doctor, fotbalist, baschetbalist, ginere de Sîrbu, copilot de raliu, acum și copilot de supersonic. Văleu, muică! Când voi fi mare, vreau să mă fac Ponta. Victor-Viorel Ponta.
Continue reading

În comunism era stabilitate

Nu are rost să ne ascundem după deget, în comunism era stabilitate. Nu tremurai pentru un acoperiș deasupra capului, nu tremurai nici după un loc de muncă, nici ca să ai ce pune pe farfurie.

Dacă nu erai unul dintre dușmanii partidului, conducătorului iubit și implicit poporului în general, toate lucrurile de mai sus veneau de la sine. Mă uit cum generațiile care s-au angajat și au muncit pe vremea aceea nu au nici cea mai vagă idee prin ce trece un tânăr care-și începe profesia acum sau la ce presiune e supus sau care e ritmul de muncă în mediul privat.

Continue reading