Mircea Diaconu preşedinte!

mircea diaconuCe a declarat Victor Ponta la România Tv:

„Eu mi-aş dori să fiu prim-ministru până în 2016, dar un prim-ministru nu poate să fie cu adevărat de succes în patru ani cu un preşedinte care întotdeauna, în loc să îl ajute, îl încurcă, îi bagă beţe în roate şi cu care se luptă continuu. Dacă vom găsi un candidat care să şi câştige, nu doar să fie un partener loial, eu îl voi susţine pe acel candidat al nostru, al PSD-UNPR-PC.”

“Nu putem să scoatem pe cineva din pălărie, ci cineva care are o notorietate suficient de mare . Nu ştiu, poate fi domnul Diaconu, poate fi oricum un personaj pe care nu ai nevoie să-l faci cunoscut”

Nu cred că se va ajunge totuşi până acolo. Şi în crezul meu, mă bazez în primul rând pe d-l Diaconu. Poate există o cantitate suficientă de penibil în care nu vrea să-şi vâre mâinile pân’ la coate.

Dar, recunosc, mi-ar face deosebită plăcere o candidatură a d-lui Diaconu din partea PSD. Poate în acel moment ne vom potoli şi noi cu independentul Diaconu, care a luptat singur împotriva tuturor şi alte gogomănii. Da, a fost singur plus Antena3. L-au promovat în fiecare seară pentru că sunt nişte cinefili, nişte iubitori de teatru şi apărătorii dreptăţii, evident.
Continue reading

Dumnezeu recomandă Audi A8

a8Am avut neşansa să cresc într-o anume zonă a ţării, mai îndepărtată de preacurata smerenie indusă de cele sfinte. Acolo, la mine la ţară, oamenii locului nu aveau timpul şi nici aşezarea sufletească pentru a mesteca prea mult vocile şi tainele bisericeşti. Motiv pentru care am crescut cu impresia, posibil greşită, că localnicii zonei s-au lăsat dirijaţi mai degrabă de superstiţie, şi nu de credinţă.

Cea mai bună dovadă a întunecimii spirituale în care am crescut a venit în urmă cu vreo 8-9 ani. Atunci am aflat pentru prima dată că termenul de „acatist” nu este sinonim cu „blestem”. Printre băştinaşii mei nu exista acuză mai gravă decât „Cutărică a dat acatist la biserică”.

Atât era nevoie să afirmi şi, automat, interlocutorii tăi primeau mesajul că respectivul Cutărică a dat bani la popă pentru descântece. Ce descântece? De tot felul. De la să-i dea dizenteria în capră la gonoree transmisă genetic până la a noua generaţie. Nimeni nu şi-ar fi pus problema că acatistul poate fi şi „de bine”.

Între timp, am mai crescut, am mai văzut, am mai trăit. Şi am ajuns ca astăzi, în sfânta zi de vineri, să îmi reevaluez anumite porniri şi preconcepţii despre preoţime. Totul a pornit de la afirmaţia Anicăi Creţu, localnica din satul Cernu, comuna Poduri:
Continue reading

Cei mai sportivi dintre traci

Oraºtie. Stindard dacicSimt vânturile schimbării în sportul românesc. Vine haita lupilor tineri şi revoluţionari. După ce Răzvan Burleanu (29 de ani) a fost ales preşedintele FRF, astăzi a venit rândul lui Alin Petrache (37 de ani, veteran!) să fie uns preşedinte al Comitetului Olimpic Român. Aşa arată rezultatul final:
Alin Petrache 143 de voturi
Octavian Bellu 33
Elisabeta Lipa 21

Să ziceam că nu ar fi aşa o surpriză subţirimea votului pro Lipă. Doamna Elisabeta Lipă şi-a consumat cu mult timp în urmă toate momentele de glorie. Începând chiar de la vârsta de 19 ani, la Los Angeles. Dar domnul Bellu? Cum doar 33 de voturi? După ce s-a plimbat pe la Antene, cu alaiul de medalii plus alaiul pesedist, în frunte cu Victoraş, doar 33 de voturi?

Habar nu am ce programe, promisiuni, strategii şi alte ambiguităţi preţioase au desfăşurat cei trei concurenţi în campania pentru COSR. Mi se pare totuşi o bâzdâganie demnă de sportul românesc ce s-a întâmplat astăzi. Ai de ales între reprezentanţii meritorii ai celor mai prolifice sporturi româneşti, gimnastica feminină şi canotajul, şi îi trimiţi pe amândoi, nonşalant, la plimbare.
Continue reading

Comunicat oficial, Liga Suporterilor Musulmani:

sport-manelesteaua_8609eb861aNu vrem Reghecampf la noi la islam pentru că:

Este măritat cu diavoliţa de femeie. La noi interzis este femeia maşina să conducă. Darămite femeia bărbatul să conducă!

Este plin de curvăsăraie şi malahie! (vezi diavoliţa de nevastă şi Mache). Astea două păcate mari la noi. Nemaiîntâlnit acest Reghecampf, să le aibă pe amândouă.

Să dă cu gel pe cap şi sălbatic zguduie curul la muzica orientala. Am mai auzit muzica de-asta (vezi Rădoi, Olăroiu, Lucescu-ăl mic). Dar aşa tremurat şi dat ochi peste cap ca posedat, niciodată.

Aduce cu el blestemata pornografia. Mai fugit şi la noi ochiul la Playboy, Hustler şi Andreea Bălan. Aia frumoasa pornografia, dar când văzut nevasta la Reghecampf în Playboy, intrat ochii în cap, blestemat zilele şi ars toate revistele. Aia blestemata pornografia!
Continue reading

Foamea de student, icrele de manciuria și ciocoii din cireș

Dacă în seara de dinainte ai fi hălăduit pe străzi, căutându-ți inspirația în susul Copoului și ai fi părăsit aleea îmbibată cu miros de floare de castan, oprindu-te în fața căminelor din Târgușor, ai fi observat fără îndoială un tânăr june prim, cu un păr negru ca pana corbului și cu niște ochi de te băga în toate boalele ( numai dacă erai fată ), care se învârtea în loc, de pe un picior pe altul, uitându-se neliniștit spre capătul străzii. Ba din când în când mai ciulea și urechile încercând să prindă un zgomot cunoscut. Cam asta ai fi văzut dacă erai acolo:

Dintr-o dată ochii i se luminează și intră-ntr-un zâmbet de reclamă Colgate. Pe stradă apare un Continue reading

Îmi place să mănânc

DSC_1674Sunt un om simplu cu aspiraţii simpliste. Nu mi-am construit până acum idealuri măreţe şi strategii pe termen lung, prin care să dobândesc fericirea capitalisto-tâmpă. Urăsc planurile şi creditele pe 30 de ani, în urma cărora voi avea propria cutie de chibrituri în Pantelimon. Urăsc întrebarea „Unde te vezi peste X ani ?”.

Fericirea mea constă în plăceri scurte şi trecătoare. Sunt fericit când mănânc, sunt fericit când mi-e sete şi beau o apă rece, pură şi puţin acidulată. Chiar privesc paharul pentru câteva secunde şi mă imaginez undeva la răcoarea munţilor, lângă izvorul plin de prospeţime din care a ţâşnit licoarea magică. O mâncărică bună îmi înseninează ziua. Pot să stau şi două, trei ore cu fundul în scaun şi să mănânc, chiar dacă sunt sătul. Mănânc pentru că îmi place. Şi visez idilic la o mâncare fără plastic, zinc şi aflatoxină, o mâncare city-free.
Continue reading

Să moară cu doctrina partidului în suflet!

ceausescu2„Trebuite să punem în secţiile de votare oameni integri, să moară cu doctrina partidului în suflet”
„Localitatea noastră trebuie să fie roşie! Trebuie să aibă culoarea vieţii, culoarea sângelui!”

Asta s-a întâmplat la mine, în Vâlcea, la şedinţa PSD. În anul de greaţă 2014:

Ascultându-i, ai impresia că auzi nişte voci venite din lumea celor apuşi. Ecouri rătăcite printre catacombe, ce s-au eliberat după decenii de chin, atunci când s-a crăpat lespedea.
Continue reading

Vikings – serial acțiune/istoric

După cum mi-e obiceiul, când serialul Vikings a apărut anul trecut am scos episodul pilot să văd dacă e ceva de capul lui. L-am închis după primele 40 de secunde (era o scenă de luptă) pentru că mi s-a părut filmat aiurea, amatoricește, iar dacă e vorba despre un serial/film de genul ăsta, calitatea imaginii care spune povestea e ceva decisiv pentru mine.

 

Între timp vreo 3-4 amici mi-au zis de el, ba chiar s-au aventurat să-mi contrazică sentința despre modul de filmare Continue reading

Învaţă să spui „Nu îmi pasă”

IMG_8136Săptămâna trecută am descoperit un nou motiv de fericire: Berea nefiltrată Ayinger, în combinaţie cu brânza de capră. Reţeta este un bun refugiu psihic pentru toţi cei care vă zbateţi panicaţi de rezultatele europarlametarelor.

PSD-ul a oţinut cel mai mare scor din istorie. În ţări europene ca Italia, Franţa şi Anglia, au câştigat partide extremiste. Adică alea pentru care un român bun este un român în România. Aşa, şi?

Fiţi recunoscători că oricât de ostilă ar deveni propria ţară şi oricât de huliţi veţi fi în afară, întotdeauna veţi avea deschis universul fericirii, în voi. Bucuraţi-vă de o bere, de aroma unui cartof copt, de vântul cu miros de soc, de nisipul cald, de ploaie, de iarba băloşită de melci.

Şi când toate astea vă vor părăsi, închideţi ochii şi bucuraţi-vă de liniştea întunericului. Nu există drac atât de negru şi flămând încât să-ţi înghită până şi ultimul motiv de fericire. Trebuie doar să înveţi când să spui „Nu îmi pasă”