Masonul Zoso, urmaş al lui Hegel

zoso_106Circulă vestea în online că bloggerul, influencerul şi înecătorul de ţărani ca pe şobolani, alias Zoso, şi-a vândut 51% din site către Emag. Inevitabil, în online-ul românesc s-a căscat un mare vid. Noi, poporul, oamenii muncii (sîc), avem nevoie de un nou Zoso. Nu se poate. Zoso este unic şi indispensabil. Mai ceva ca izmana de ienicer. Să vă spun de ce.

În primul rând, Zoso este mason. Face parte din ordinul bavarez Grundeln Kopf. Strămoşii lui, veri de grad terţ cu Hegel, au crescut în zona Stuttgart-ului şi au dominat sud-vestul Germaniei până spre a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Stră-stră-străbunica lui Zozo este celebra Hure Schwarzwald, cea după care locuitorii Stuttgart-ului au denumit munţii de obârşie a Dunării.

Moştenind bagajul genetic al lui Friedrich Hegel, Zoso a cultivat idealismul românesc al perioadei postbăsiste. Laitmotivul filozofic incipient „Pupă Udrea mălăiaţă unde-i reavănă şi creaţă“ s-a transformat la apogeul creaţiei în „Băs zemos şi răspupat pe pişcotul fermecat“.

Idealismul zosoian are temelii de ordin teologic, la fel ca în cazul strămoşului Hegel. Nu puţine sunt cazurile în care cititorii filozofului sunt expediaţi întru purificare în Sfintele Paşti şi în Dumnezeii mamelor, ori îndrumaţi spre relaţii intime cu sfinţii şi dumnezeirea.
Continue reading

Chintesenţa unei actriţe porno

01„În acest moment, cariera mea e cea mai importanta. Am fost studenta la Medicina, la Universitatea “Ovidius”, din Constanta, dar am inghetat facultatea dupa primul an. La primele filmari, am fost un pic inhibata, dar pe parcurs m-am relaxat. Imi doream de multa vreme sa joc in filme XXX si toata lumea mi-a spus ca sunt facuta pentru asta.”

“Nu am un iubit, sunt singura. Ca sa ma cucereasca, un barbat ar trebui sa fie gentleman, sa ma faca sa ma simt femeie si sa imi poata oferi tot ceea ce-mi doresc”

Ea este Aysha Rouge, o tânără din Constanţa care prin ambiţie şi sacrificiu şi-a dat peste cap kil… s-a realizat profesional. O femeie de carieră, o profesionistă, un talent nativ şi un suflet încăpător. Toată lumea i-a spus că e făcută pentru asta. Oare cum a sunat, mai exact, încurajarea respectivă venită din partea apropiaţilor?

Fata mamei, tu o să giugiuleşti gâscanul ca nimeni alta!
Continue reading

Edge of tomorrow cu Tom Cruise


Văzusem trailerul, am zis că merge pentru o relaxare cinematografică. Ceva acțiune, caft, sf, o mititică și gata rețeta numa bună pentru spălat creieraș de om obosit de munci intelectuale.

Și m-am dus. Cumva, cumva, Tom Cruise, după o suită de roluri în care aș fi preferat să fie altcineva, oricine altcineva, în ăsta mi-a fost simpatic. Cam la toate capitolele filmul mi-a întrecut așteptările (care erau destul de joase totuși), atât la idee, la chimia personajelor și la tonusul general – un film ușurel numai bun pentru un ecran mare și un sunet surround. Tipesa e ultra kick ass, bad-ass, nice ass…etc

Mandria de a fi român

A explodat online-ul pe tema mândriei patriotice odată cu intrarea Simonei Halep în finala Roland Garros, profilându-se repede, cum de obicei se întâmplă la noi, două tabere diametral opuse.

Primii nu mai știau cum să bombardeze internetul cu mesaje trâmbițătoare, lacrimogene, uneori chiar siropoase despre cât de mândri sunt că-s români în momentul ăsta iar ceilalți grăbindu-se să le răspundă agresiv cât de stupid li se pare să te mândrești cu munca altcuiva, la care tu nu ai avut niciun aport și așa mai departe.

Ca de obicei când e o discuție de asta de care și să vrei nu poți să scapi, am stat să se liniștească apele și-am venit și eu c-o părere.

E normal să fii mândru de cineva care Continue reading

Catch and release a la Dani Corban

dani stiucaApele Deltei sunt multicolore. În funcţie de sol şi vegetaţie, îşi schimbă nuanţele mai ceva ca părul unei rebele adolescentine de vreo 40 de ani. Şi fiecare luciu, fiecare val, fiecare spectru de lumini reflectate şi refractate se transformă în liste de ingrediente pentru cunoscători. Este suficient să interpretezi corect irizarea apei şi vei cunoaşte conţinutul din adâncuri.

În apele tulburi şi pământii se ascunde crapul, în cele de capucino cu extra lapte am înţeles că aş avea ceva şanse la şalău. În cele cu nuanţe trandafirii de limpezime ştiuca îţi va ataca linguriţa. În cele albastru-marin mănâncă pelicanii. Iar în cele violacee fumează melcii trabucuri din piele de şarpe.

Cu lecţia cititului în valuri bine învăţată, şi după vreo trei ore de lansări ratate (la rândunicile din pomii de pe mal), am reuşit! Prima mea captură la linguriţă. Un exemplar rar de ştiucalete, cu solzi aurii, ochi de spahiu căpiat şi fălci de vrăjitoare octogenară. O superbă captură de vreo 200 de grame.
Continue reading

Coral Reef Aquarium

V-ati intrebat vreodata de ce un caine se linge pe p..a? Exact, pentru ca poate.
Fix din acelasi motiv am si eu un acvariu. Si nu unul oarecare. Acvariul meu este cilindric, are o capacitate de 3000 L, cu apa marina, corali vii si pesti exotici din Madagascar. Jaques Cousteau s-ar fi scufundat zilnic in acvariul meu, atat de frumos este…

Incercati sa nu va ganditi ca scriu acest articol ca sa ma laud. Ganditi-va ca pentru mine implinirea viselor este un act la fel de firesc si nevinovat ca si skill-ul cainelui mai sus amintit. Prin urmare va rog sa va abtineti cu felicitarile, invidiile sau alte reactii de gen, care nu fac decat sa strice momentul…    Continue reading

Copiloți de pus în ramă

Nu știu cum fac dar numa de ăștia am noroc. Ba dau peste unu care-mi sforăie în dreapta de-mi pică retrovizoarea, ba dau peste unu care-mi rupe mânerul de la ușă că i-e frică de luat curbele cu frâna de mână, ba peste unu care-mi zice s-o iau pe acolo că sigur e bine (și ajung aproape în altă țară sau, cu altă ocazie, la buza unei păduri fără urmă de drum) i tot așa…

De data asta l-am avut pe Dani. Plecasem pe la 10 seara și planul era să ajungem în Mahmudia pe la amiază, să prindem vamporul spre Deltă. Asta însemna condus toată noaptea, să fim siguri că ajungem cu timp de pierdut… Continue reading

Pelicani la masă

pelicanAm văzut pentru prima dată o colonie de pelicani, la masă. La masa lor, nu la a mea. Stăteau grupaţi ca o turmă de oi şi păşteau peştele de la suprafaţa apei. Am înţeles de la localnici că lucrează în echipă cu cormoranii şi se hrănesc împreună. Cormoranii pătrund în adâncime şi ridică peştele spre căpăţânile ciolănoase de pelican. Şi atunci începe măcelul.

Într-adevăr, i-am surprins în timpul festinului şi chiar lucrează împreună. Printre sutele de păsăroi albi şi greoi, cu ciocuri lungi şi ascuţite ca târnăcoapele, făceau planări dansante şi câteva siluete suple, negricioase.
Continue reading

Crampele unui writing dead

drac deltaNu am mai dormit de 36 de ore. Vă scriu dintr-o casă bătrânească din Sf. Gheorge, cel mai nou pământ românesc. Este, de fapt, o fâşie îngustă de pământ recent dezvelit de ape. Văd localitatea pentru a doua oară în viaţă şi o ating în premieră cu talpa. Prima dată am atins-o doar cu patina.

Sunt foarte multe de povestit, dar, momentan, mă simt, mă mişc şi gândesc ca un walking dead. Nu neapărat din cauza celor 36 de ore menţionate. Vinovaţii sunt domnii Snickers şi Pepsi, pe care i-am cunoscut noaptea trecută în apropiere de Drobeta Turnu-Severin. Mi-au intrat la inimă. Mă rog, la o palmă sub inimă;şi au început bairam, scandaluri, nebunii, bătăi în cuţite cum nu a mai trăit moş din moş din stomacul meu.

Îmi pare rău doar de drumul cu vaporul spre Sf Gheorghe, capătul de bebeluş din pământ al Deltei. Când te perpeleşti în năduşeala celor mai înţepătoare crampe simţite vreodată, îţi pierzi puţin îndeletnicirea de a transforma imagini brute în metafore.

Între timp,s-a lăsat noaptea. 9 iunie, ora 21:30, noaptea nu are încă negrul acela pur, de cap vârât pe fundul butoiului din beciul bunicilor. Nu e bezna fatalităţii, aia care-ţi pupă sufletul prin ochi, îi simte gustul scârbavnic şi ţi-l soarbe. E mai degrabă un crepuscul târziu, suficient luminat pentru a desena corect conturul lumii, cu netrebnicia ta cu tot.
Continue reading