Ai ceva de zis?
Nu doar convins ci şi încântat de propunerea Tatianei (aka anatati), am deschis o nouă rubrică. Este vorba despre, citez:
“hai faceți o rubrică de poezie pe Reacții (da’ vreau şi eu să contribui la ea). O strofă postată la care lumea să comenteze în 3 cuvinte. Poezie de orice fel.”
Rubrica a fost creată, nimic nu mai stă între voi şi catharsis!
PS: Strofele se vor posta în cadrul acestui articol sub formă de comentarii.
Mi-am exprimat AICI părerea despre Ecaterina Andronescu, înainte ca DNA-ul să ceară urmărirea penală:
“A procedat la aprobarea bugetului pentru derularea Programului „Sistem Educaţional Informatizat” şi respectiv pentru proiectul ce a vizat licenţierea Microsoft; a iniţiat şi avizat proiecte de Hotărâri de Guvern prin care a urmărit favorizarea firmelor Compaq şi Siveco, respectiv firmele colaboratoare ale acestora (Memorandumul din data de 31.08.2001, Memorandumul cu privire la începere a „Proiectului naţional de implementare a învăţământului alternativ de educaţie asistată pe calculator” încheiat între MEC, SIVECO, HP, IBM. HG nr. 828/31 iulie 2002, HG nr. 1220/07.11.2002, HG nr. 1108/2003, HG nr. 684/2003, HG nr. 1352/2003 ş.a);
Continue reading
A murit Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului. După ce a condus 52 de ani Mitropolia Banatului. Ce declară public Mihai Bendeac, după ce şi-a condus 31 de ani propria viaţă:
Nici eu nu sunt de acord cu multe “ziceri şi proverbe”. Iar “despre morţi numai de bine” este una dintre ele. Într-adevăr, Nicolae Corneanu a fost o faţă controversată a bisericii. Colaborarea cu Securitatea, demonstrată şi recunoscută ulterior de Corneanu, îl descalifică din rolul de slujitor al (aproape) orice. A fost slujitor al regimului comunist, deghizat în straie bisericeşti. Şi-a spionat şi turnat la Securitate mai mulţi colegi. Din nou, detalii dovedite, nu păreri.
Continue reading
Drama românească şi comedia americană:
Să facem diferenţa între suflarea artistică românească şi cea din State. În cadrul demonstraţiei, fiecare artist a primit o oaie.
Continue reading
– Tonioooooooooooooo, Toniooooooooooo, nu mai da jucăriile jos!
– Unde-i mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, de ce nu mai vine mamaaaaaaa!?!
– Nu vreauuuuuuuuuuuu, nu vreauuuuuuuuuuuuuu, vreau acasăăă!
– AAAAAAaaaa, unde-i bunu, unde-a plecat bunu!?!
Urlete, răgete, plânsete, jucării aruncate, războaie pentru o mașinuță. Dintre toți parcă doi băieți sunt cei mai obraznici și singurii violenți. Unul dintre ei nu vorbește dar smulge tot ce vrea și dacă nu îi convine ceva dă cu pumnul.
Duo-ul ăsta dinamic pică în grija domnului educatoare, de restul au grijă doamnele. E bun, se vede că are pregătire nu glumă, maniacii ninja îi mănâncă din palmă, fetițele vin la el să le îmbrace păpușile și să le repare brățările, iar doamnele îl privesc cu drag ca pe un înger protector.
Numai el știe ce e în sufletul lui… Continue reading
Klaus Iohannis ne-a anunţat oficial de visul unei nopţi de toamnă. O noapte a numerologiei mistice, la finalul căreia se va cocoţa preşedinte pe un morman de voturi.
Ce m-a surprins în primul rând la spectacolul organizat în Piaţa Victoriei? Faptul că nu a fost gândit cu scopul de a îl promova pe candidatul Iohannis. Nu. Sloganurile inscripţionate pe cartoane erau atacuri la adresa lui Ponta. „Iohannis face, Ponta se preface”, „Micul Titulescu = Noul Ceauşescu”, „Iohannis dovedeşte, Ponta păcăleşte”, “Dacă furi la doctorat, siguri furi şi de la stat!”
Continue reading
Aveţi “frică de avion”? Dar de automobil?
Niciodată nu am înţeles de ce transportul aerian este considerat de mulţi o activitate riscantă. Asta în ciuda statisticilor care îl plasează pe locul secund în topul celor mai sigure mijloace de transport, după cel feroviar. În cazul unora, s-ar explica prin frica de necunoscut. Un fel de azteci care la vederea primei corăbii s-au pus în genunchi şi s-au rugat zeilor. După care au capitulat în faţa OPN-urilor (obiecte plutitoare neidentificate).
Şi dacă printr-o minune (a se citi siguranţă incredibilă dovedită în ultimul deceniu de transportul aerian) unii şi-au înfrânt frica şi s-au convertit, este suficient un singur incident aviatic pentru a se speria ca potârnichile. De data asta definitiv, gata să jure că ei în avion nu mai calcă.
Continue reading
Să fie vreo 20 de ani de când am mâncat ultima dată raci și cum vreo două săptămâni am stat în telefoane, mailuri și sms-uri căutându-i pe nemernici pentru o scenă din Dracula’s Kitchen (după ce am încercat zadarnic să-i prindem noi), mi se făcuse o poftă cât casa de mare.
Într-o vineri noapte, doi saci plini ochi cu carcaleți cleștoși au ajuns, după vreo zece ore de drum, în Vatra Dornei. I-am debarcat în cadă (spre bucuria fetiței care a avut la ce să se uite a doua zi – Uite, tati, cum sforăie racii! ) și am plecat să le fac rost de oaie, c-așa era gândită scena.
Spre seara celei de-a doua zile eram pe malul unei bălți cumplit de murdare, în care Dani se vedea ca nu are absolut niciun chef să se bage (deși făcuse lucruri mult mai dure și mai potențial dureroase în timpul filmărilor de până atunci), cu oaia umflată cu fân și racii lângă ea.
– Vlaaaaaaaddddd, am văzut ceva sărind în lac.
– Dani, ăsta e semn bun, nu e așa de letală apa pe cât pare (arăta de parcă erau mlaștinile de lângă Mordor).
– Da mă, da avea blană! – ochii dilatați de groază spuneau totul.
M-apuc de pus racii și ne dăm în curând seama Continue reading
Sfârşit de septembrie, când îţi plâng norii cu leşie în gât până te sufocă. Şi te lasă cu fruntea vânătă, umflată peste ochii sparţi de înecat. Nu te plânge nimeni; în liniştea asta de răpciune mucedă nu ştii dacă ai asurzit sau tot în jur este mort.
Ridică-ţi mucii de pe caldarâm,
Nu mai suge ţigări ghemuit.
Închide ochii, să te naşti pe un alt tărâm.
Aici s-a sfârşit:
Nimic de simţit, nimic de trăit.
El este cel mai bogat român, stăpânul absolut al miliardarilor de carton, rodul suprem al societăţii româneşti, după 25 de ani de capitalism.
Nu ştie multe cuvinte şi ai nevoie de subtitrare atunci când le foloseşte pe cele din dotare (undeva la vreo 300 în total). Dar măcar gândul îi este dibaci şi vrerea cumpătată.
Când echipa de fotbal în care investeşte de câţiva ani (ca orice român de succes) a eliminat-o pe Olympique Lyonnais, şi-a ridicat toţi jucătorii pe acoperişul celui de-al zecelea cer. La mai puţin de o lună după, declară asta:
“O ruşine de echipă, vom lupta să scăpăm de retrogradare. Măsurile vor fi drastice, atît vă spun”
Continue reading