Ai ceva de zis?
Acum ceva timp eram un admirator al concursurilor televizate din categoria “Got talent”. Aici includ X factor, Vocea si Xuliştii au talent. Între timp, s-a ajuns aici, cu Simon Cowell în rol principal:
Aţi prins ideea, da?
Un băiat a venit să cânte în preselecţii. S-a descurcat bine cu prima melodie, după părerea mea de amator. Dar juriul nu a fost de acord. Pentru că lipsea drama. Ce a urmat depăşeşte cu mult orice senzaţie de regurgitaţie violentă.
Continue reading
Societatea Ornitologică Română (SOR) ne anunţă că a fost descoperit şarpele boa de nisip, undeva în Lunca Dunării:
“După 80 de ani, a fost redescoperit cel mai rar şarpe din România – boa de nisip (Eryx jaculus). Această specie ajunsese să fie considerată un adevărat «Sfânt Graal» al herpetologilor, o specie pe care toţi o credeau dispărută din fauna României şi care acum a fost regasită. Din 1937 nu a mai fost văzut boa de nisip în viaţă” (SOR)
Echipa de herpetologi care a investigat descoperirea a găsit 10 exemplare, printre care o femelă cu şase pui.
Continue reading
Acum vreo două luni am primit vestea deosebit de tristă că de la primăvară trebuie să ne mutăm. Na, asta e când nu ai un loc al tău, se întâmplă. E tristă pentru că zona e foarte liniștită și bună pentru copil, la 1 minut de grădiniță și pentru că chiria va fi sigur mai mare într-un apartament comparabil.
Asta m-a făcut să mă uit spre programul Prima Casă, în care încă ne încadrăm la limită vârstă eu și nevastă-mea, pe principiul dacă tot dau un ban în fiecare lună, nu mai bine dau pentru ceva al meu?
Tot citind eu despre program am dat și peste câteva voci turbulente care dădeau vina pe creditul ăsta pentru prețurile imobiliare mari – să nu mai dea domne, să vezi cum cumpărăm toți case cu banii de bere. Nu-s de acord cu ei din trei motive mari și late: Continue reading
După o vară paradoxală, m-am întors în lumea-celor-cu-reacţii, că tot mă simţeam apreciat prin lipsă acum câtva timp în comentariile lui Dani şi Hary.
Pentru lipsa mea, după această vacanţă mare, EXISTĂ O EXPLICAŢIE !, aşa cum ar spune Garcea fix din Vacanţa Mare de acum aproape două decenii, când emisiunea era chiar amuzantă. Când lumea chiar era mai “bună”, pe lângă faptul că eram şi noi destul de mici incât să nu fim împroşcaţi decât de noroi prin locurile de joacă, nu de noroi cotidian prin locurile de muncă.
Explicaţia rezidă fix in paradoxul verii mele; după 3 ani de zile, am obţinut în sfârşit multe dintre lucrurile pe care mi le doream de… 3 ani de zile. Printre lucrurile pe care le pot enumera în public se numără:
Continue reading
Să nu mă mai plâng că de fiecare dată împart cuşeta trenului cu doamne uscate de timp şi volubile, soarta mi-a oferit acum tineret. Un cuplu româno-italian fraged şi frumos.
Ea, delicată şi inocentă, cu ochi mari de căprioară blajină. Avea un zâmbet ce te gâdila în tălpile sufletului. Şi un iz îmbietor de pădure virgină şi reavănă.
El, italian.
Să nu credeţi că am ceva cu împerecherea dintre naţionalităţi şi etnii diferite. Ba din contră. Iubesc diversitatea şi hibridarea. Dar totuşi, nu găsiţi puţin ciudat că în 99,(9)% dintre cuplurile româno-italiene, femeia este româncă?
Îi şi văd pe tinerii Tiberius şi Quintus alergând-o pe neprihănita Muremista prin codrii Sucevei.
Iar atunci, cerul s-a deschis şi a pogorât o voce groasă:
– Aveţi răbdare, fiii mei! Peste două mii de ani, vor veni ele să vă bată la uşă!
– Tot neprihănite?
– Buahahahaha! (râset diabolic)
Continue reading
Tocmai am dus-o pe Ioana la grădiniță. Am lăsat-o acolo, într-o sală plină de copii mici cu ochii mari, uitându-mă la ea dintre rândurile de părinți cu mâinile tremurate și privirea umedă. Ziceai că ne ducem plozii la război…
”Nici nu știu unde s-a dus timpul” ”Nici nu știu când a trecut” ”Parcă ieri era atâtica”
Dintotdeauna mi s-au părut forțate expresiile astea, poate pentru că de când mă știu am putut să-mi amintesc ultimii ani în detaliu și cam toate scenele care au însemnat ceva pentru mine până la secundă. De asta pentru mine timpul nu simțea niciodată fără să-l simt, fără să-și lase urmele curgerii în mine.
Ei, de când a venit Ioana, pot să zic și eu că parcă ieri o țineam prima dată în brațe. Efortul susținut al ultimilor ani, grija pentru cea mică să fie de vină pentru comprimarea asta a timpului sau pur și simplu să vezi viața crescându-ți în fața ochilor e un lucru atât de miraculos că mintea nu-l poate cuprinde ca pe restul?
Mai periculoasă decât o glumă proastă mi se pare o glumă de succes. Iar succesul se măsoară mai nou în aproape 7 milioane de vizualizări pe săptămână.
Nu ştiu dacă şi asta a fost regizată, la fel cum sunt 99,(9)% din farsele de succes încărcate pe youtube. Pentru calitate ai nevoie de regie, actori anonimi şi siguranţă. Nu vrei surprize, atacuri de panică sau accidentări.
Nu pentru că ai da doi bani pe cei accidentaţi, dar poţi da foarte mulţi bani silit de lege. Dar, repet, farsa de mai sus are ceva indicii de veridicitate. Unul dintre ele este alegerea atenta a victimei: Musai să fie copil, nu care cumva să poată reacţiona violent împotriva clovnului amuzant şi curajos.
De ce mi se par periculoase glumele de succes? Pentru impactul pe care îl au asupra spectatorului pueril. Cel care râde până se scapă pe el atunci când vede un glumeţ sărind din boschete şi ţipând la bătrâni. Când vede un clovn alergând cu drujba prin parc sau orice altă farsă cretină, care executată fără regie s-ar termina tragic.
Continue reading
Pentru mine mersul la mare în septembrie nu a fost dictat de faptul că vara mi-a fost extrem de ocupată (și așa am plecat înainte de a termina cu DK-ul) ci e o preferință mai veche, legată de lipsa viermuielii cocălărești de pe plajă. Ne place, nu ne place să recunoaștem acolo unde se adună mulți români nu e un spectacol deosebit de elegant…
Cu atât mai mult prefer o plajă liniștită și mai liberă când merg cu un copil micuț. Pe scurt părțile bune și rele ale vacanței la mare, în prima jumătate a lui septembrie:
Vremea. Dacă ai trăit pe lună în ultimii 20 de ani, o să-mi vii cu text de gen – vai ce frig trebuie să fie în septembrie la mare… de fapt prefer oricând o zi frumoasă de septembrie la mare uneia din iulie-august, când îți bubuie capul de cald. Pentru mine e mult mai plăcut să fac plajă la 24-27 de grade decât la 35. Continue reading
Chemat la inaugurarea drumului judeţean 174A Vatra Dornei – Borsec, Liviu Dragnea a refuzat să taie panglica de culoare alb-verde. Mi se pare un gest normal. Drumul respeciv a fost construit din banii bugetului de stat. Statul român, nu maghiar. Nu este o ţiţeică ridicată din cheta secuilor, pentru a fi ulterior împodobită cu beteala Ţinutului Secuiesc.
De fiecare dată când văd câte o năzbâtie separatistă scornită de maghiarii transilvăneni, mă întreb: Ce vreţi voi, de fapt?
Continue reading
Neagu Djuvara, 98 de ani: “Un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană atât de colosală. Gândiţi-vă că din punct de vedere al aviaţiei, al portavionelor, americanii singuri sunt mai puternici decât toţi ceilalţi la un loc. Nu mai poate avea loc un al treilea război mondial, atâta timp cât avem o singură putere.
În momentul de faţă nu putem avea alt război din cauză că există această dominaţie incomparabilă a SUA faţă de toate celelalte state din lume, şi din punct de vedere militar şi politic.
Sunt instalate baze americane în România, sunt instalate la graniţa dintre Polonia şi Rusia, în ţările baltice. Dată fiind puterea americană generală nu ne mai putem teme de absolut nimic.”
Continue reading