Marș, mă jigodie!

După ’90, România ca stat a fost confiscată de o mână de băieți siniștri, mulți dintre ei politruci comuniști, securiști și oameni grei din fostul sistem iar restul, masă de manevră dispusă să facă munca propriu-zisă, datul la sapă.

Ăștia, masa de manevră, au crescut de jos, fără o educație a puterii și un simț al subtilității exercitării ei. Mai mult, au evoluat fără niciun fel de scrupule sau discernământ – orice relație le era necesară pentru atingerea planului cincinal (averi, dom’le, vorbim de averi într-o țară plină de bogăție și fără stăpân, care abia aștepta să fie culeasă) era de urmărit, de fructificat.

Banii trebuiau să ajungă pentru toată piramida, de la omul care împingea Continue reading

Învăţământul românesc e sub pământ

Pentru că e condus de pile politice, lingăi, indiferenţi, înfumuraţi şi olecuţă proşti.

GUWG-Cross-SunsetElevii români nu sunt mai puţin înzestraţi intelectual decât restul. Iar profesorii români îşi fac, în majoritatea cazurilor, datoria în mod eroic pentru batjocura de recompensă financiară.

Problemele vin de la vârf, acolo unde de vreo 20 de ani colcăie furunculul de nepricepere şi nesimţire. Adică acolo unde numirile se fac politic, nu în funcţie de competenţă.

Ultima dovadă a fost examenul de limba română din acest an, primit de elevii clasei a opta. Pe vremea mea se numea capacitate, acum nu mai ştiu exact. Nu are rost să îi memorez noua denumire, la anul oricum se schimbă din nou.

Elevii au primit poezia Rânduri pentru Anul Nou (I. Minulescu) şi, printre altele, cerinţa asta:
„Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte în care să îţi prezinţi opinia despre semnificaţia mesajului poeziei”
Continue reading

Viitorul preşedinte al României

Murfatlar1M-am oprit ieri in Mangalia, pe la un 8 seara, să văd repriza a doua din Brazilia – Chile. Relaxat, lungit pe scăunelul meu de visător, plimbam în mâini o halbă de bere rece. Mâinile s-au umezit, halba devenea tot mai uşoară, de prin cotloanele mahalalei s-au ridicat pungi în spirale de vânt. Un miros dulceag de ulei ars mi-a cuprins tâmplele, fixându-mi privirea departe, peste blocurile comuniste, în fumul negricios al unui horn soios. Ciuuuuuu! Ciuuuuu!

Un vapor mamut se cuibărea în port. Uitasem complet de brazilieni şi de halba goală ce-mi plângea în palme. Pluteam relaxat, lungit pe scăunelul meu de visător. M-am simţit inundat de dragoste şi aş fi strâns la piept, până la inserări intercostale, toate bărcuţele din port. În acel moment, am tânjit ardent la viaţa de marinar. Departe de casă şi pământ, cu braţele prăjite de soare, cu fruntea bombardată de picuri săraţi, plutind pe o punte îmbibată în ulei ars. Am ridicat pumnul strâns şi am strigat: “Un rom! Aduceţî-mi un rom mare!”
Continue reading

Câteva despre bulgari

IMG_0087Astăzi mă întorc acasă după cele 5 zile de tăiat frunze bulgăreşti la câini. Pe final, patru leme de ţînut minte despre naţia şi tărâmurile vizitate.

1. Îmi retrag afirmaţia conform căreia bulgăreii ar fi la ani lumină distanţă la capitolul servicii hoteliere. Da, hotelurile arată mult mai bine, sunt construcţii noi, făcute cu cap, respectând un plan urbanistic. Nu vezi mamuţi comunişti cu 15 etaje sau viloace roz cu turnuleţe, ca pe la noi. Dar nu vă bucuraţi ca fata mare la măritis, pentru că înăuntru vă haleşte leopardul.

Camerele sunt spaţioase, au mobilier decent, chiar cu mici pretenţii de eleganţă. Ai boxe înfipte în tavan, inclusiv în baie. Deci poţi asculta Odă bucuriei în timp ce călăreşti sălbatic tronul. Numai să nu te pună Necuratul să foloseşti cada pentru masaj cu jeturi, baie şi alte fiţe. Duş şi atât. Altfel, o să îţi pută în cameră mai ceva ca un hoit trecut prin maşina de tocat şi spoit pe pereţi. Nimeni nu s-a gândit că apa rămasă prin instalaţii de la ultimii clienţi nu e tocmai agheasmă.

Degeaba chemi instalatorul de la hotel. S-au perindat trei prin cameră şi au avut succesul fraţilor lui Prâslea în bătălia cu zmeul. Şi lovitura de graţie o primeşti atunci când apa împuţită se prelinge duios pe sub uşă, până lângă pat. Evident că meşterii care au pus marmura în baie au făcut panta de aşa natură să te…în gură.
Continue reading

De ce le mai dăm bani?

Clientul român nu a ajuns încă la maturitate, pur și simplu nu are voința să penalizeze cum trebuie un serviciu prost și se lasă convins de 2 lei prețul mai mic, de comoditate, de ei lasă că mi-a trecut supărarea și așa mai departe…

Uite și exemplul perfect. Cum mă nimerisem eu prin Timișoara (nimerisem – obligat obligatoriu de boss să vin să mă distrez că prea multă muncă strică) mă provoacă Dani la un bowling (provoacă – hai mă la un bowling că tu n-ai mai jucat și te fac arșice) și mergem la mall-ul ăl mare. Continue reading

Germania – Olanda în finală?

german-football-fa_1674999iAşa arată optimile de finală:

Brazilia – Chile (mare favorită Brazilia)
Columbia – Uruguay (uşor avantaj pentru Uruguay, actualii campioni ai Americii de Sud şi deţinătorii „bronzului” mondial)

Olanda – Mexic (meci echilibrat, probabil olandezii se vor califica dacă îşi păstrează forma din grupă)
Costa Rica – Grecia (merg pe mâna grecilor, deşi Costa Rica a jucat mult mai spectaculos, terminând grupa pe primul loc, peste Uruguay, Italia şi Anglia!)

Franţa – Nigeria (francezii au jucat foarte bine, Nigeria mi se pare o calificată norocoasă. Au profitat de lipsa de experienţă a Bosniei. Franţa, favorită clară)
Germania – Algeria (probabil cel mai dezechilibrat meci din optimi)

Argentina – Elveţia (elveţienii au jucat dezastruos în singurul meci cu adversar puternic. 2-5 împotriva Franţei. Argentina dă impresia că încă nu a început turneul. Messi aleargă într-un picior, cu mâinile la spate. Şi totuşi înscrie. Argentina, mare favorită)
Belgia – SUA (americanii sunt în creştere de foarte mulţi ani, deşi nu au jucători talentaţi. Belgia a venit la turneul final cu cea mai bună generaţie din ultimii 20 de ani. Şi-au câştigat grupa cu punctaj maxim şi sunt favoriţi în meciul din optimi)

Aşa cred că vor arăta sferturile:

Brazilia – Uruguay
Olanda – Grecia
Franţa – Germania
Argentina – Belgia

Semifinale:

Brazilia – Germania
Olanda – Argentina

Bombardel şi Murdărica

00bubulinaBăi, fraţilor, eu toată viaţa am fost om de casă, muncitor. Înainte să ajung bucătar de renume în Muereasca, îmi câştigam mărunţişul de îngheţată şi alviţă pe lângă vilele ciobanilor. Am mers acum vreo 7 veri la unu al lu’ Ciuculete. Baron de vază, tată. Cur crescut în jilţ de puf, bagabont mare; băgat în învârteli cu brânză, cu lână, cu prepeliţe. Avea ăsta palat, nu vilă. Pe 4 etaje şi turn înalt cu far pe mijloc.

Şi mă duc la al lu’ Ciuculete să îi curăţ piscina. Avem promişi cu o seară înainte 20 de lei şi două kile de urdă. Ajung la poartă, trag de clopot, nimic. Mă ridic uşurel pe vârfuri, salt gâtlejul peste gard, nimic. „Nea Ciuculeteee, haide, breee! Că-mi scot greierii pui în călcâie pân-ajungi mata!”

Aud atunci o voce subţirică de fată mare şi sfioasă, mai cristalină ca roua de mărgăritar. „Hai, intră prin dos!”
Îmi tremurau genunchii mai ceva ca deştele lu’ Dobrin. Ce gingaşă făptură să mă strige din curtea ciobanului? Dau ocol la casă, sar pârleazul şi intru prin dos, cum zisese fata.

„Tata e plecat la Vâlcea cu oile. Mi te-a lăsat în grija mea.”

Continue reading

Românul nu mai înțelege funcția

Mă uitam cu câtă ușurință dă la o parte românul țiganizarea interlopă în familia Băsescu sau acoperirea plagiatului lui Ponta, primii doi oameni în stat pe scena politică actuală. Și mai deranjant este ce motivații găsesc în timp ce fac asta:

Ce dacă frate-su a intrat într-un clan mafiot, ce are el treabă cu asta? Acu ceva vreme eu n-am putut pleca din țară pentru că aveam rude cu probleme… ce vină aveam eu?

Adică ce? Dacă frate-tu o comite trebuie să intri tu la închisoare? Ce tâmpiți sunteți!

Ce atâta scandal? Cine n-a copiat să facă gură… toți am copiat! Ponta n-a dat în cap, ce atâta vorbărie pentru nimic…

Se vede limpede care e linia de gândire a românului nostru. Pentru el funcția în stat nu are Continue reading

Mândru de România

000daniAm ajuns în Obzor (Bulgaria) după un drum îmbietor de aproximativ 6 ore. La bulgari mare lucru nu s-a schimbat; aceleaşi blocuri comuniste ridicate din moloz ca nişte turnuri de tortură post-apocaliptice. Aceleaşi feţe acrite de usturimea crăpăturilor din palme. Tot undeva departe, spre vest, a fugit şi soarele lor, smulgându-şi razele din ţărâna ridicată peste viţa pitică.

Dar la capitolul servicii hoteliere sunt ani lumină înaintea noastră. Preţuri ridicol de mici şi camere spaţioase, cum vedeam în copilărie prin viloacele din telenovele argentiniene. Am înţeles că au venit ceva nemţi să investească în turismul bulgăresc, după ce ai noştri le-au închis elegant uşa în nas.

În fine, m-am abătut de la titlul articolului. Voiam să vă povestesc despre doamna pe care am întâlnit-o pe o alee îngustă din Obzor. Avea nevoie de un leu pentru taxa de pod spre România. Venea după un drum de aproximativ 1200 km din Kiev. I-am dat leul, am mai zăbovit la două-trei perechi de taclale, şi ne-am cerut scuze pentru hârtoapele din drumurile româneşti ce o aşteaptă. Recunosc, răspunsul doamnei ne-a surprins:
Continue reading

Mircea Badea dansează pe manele

xxxbadea maneleAm urmărit înregistrarea cutremurat de emoţie, scăldând o reverie săpunoasă în fermentul neuronilor morţi. Mi-a plăcut, m-am îmbătat într-o linişte ancestrală, cum mai găseşti poate doar în inima granitului mâzgălit de chihlimbare.

Şi am început să lăcrimez, amintindu-mi de Santa Lucia Iuntana, cântată live la Los Angeles, în anul 1994. Cei trei magnifici, virtuozii celor mai înalte voci s-au lichefiat într-un elixir dumnezeiesc ce a picurat două decenii mai târziu în două suflete rătăcite.

Am retrăit magia anului 1994, cu Pavarotti şi Domingo pulsând din bicepsul lui Mircea Badea. Iar în dreapta lui, legănat în anonimat, sufletul lui Jose Carreras. Într-o carcasă nouă, dar la fel de vechi şi prăfuit.
Continue reading