Neagu Djuvara, 98 de ani: “Un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană atât de colosală. Gândiţi-vă că din punct de vedere al aviaţiei, al portavionelor, americanii singuri sunt mai puternici decât toţi ceilalţi la un loc. Nu mai poate avea loc un al treilea război mondial, atâta timp cât avem o singură putere.
În momentul de faţă nu putem avea alt război din cauză că există această dominaţie incomparabilă a SUA faţă de toate celelalte state din lume, şi din punct de vedere militar şi politic.
Sunt instalate baze americane în România, sunt instalate la graniţa dintre Polonia şi Rusia, în ţările baltice. Dată fiind puterea americană generală nu ne mai putem teme de absolut nimic.”
Continue reading
Deasupra tuturor – jurnal de vacanță
Pe seară, Ioana în pat la ea și soția lângă.
– Ți-a plăcut, Ioana, la zoo?
– Plăcut. Da, plăcut mult.
– Da’ de cine ți-a plăcut ție la zoo?
– Mi-a plăcut de delfini că m-au stropit și s-au învâltit.
– Și de mai cine ți-a plăcut?
– De zeble și de văcuțe.
– Da de papagali ți-a plăcut? Continue reading
Nesimţire piţurciană
Ademenit de milioanele arabior, selecţionerul a dat-o-n piţisme. Vrea să fie “eliberat” de sub jugul naţionalei, fără să plătească pentru contractul reziliat. Dacă se poate. Dacă nu, ne mai ţigănim puţin şi vedem ce iese.
Aşa arată contractul dintre Piţurcă şi FRF:
– Durata contractului 29 iunie 2011 – 30 noiembrie 2016
– Obiectiv: calificarea echipei naţionale la CE 2016
– Salariu de bază brut lunar 10.000 de lei plus indemnizaţie anuală de 400.000 de euro
– Primă sportivă netă 300 de euro pe zi la convocările pentru meciurile disputate în ţară şi 500 de euro pe zi la convocările din deplasare
– Diurnă: 500 de euro
– Rezultate pozitive în amicale: 2.000 de euro (meciuri împotriva locurilor 1-10) şi 1.000 de euro (meciuri cu echipele de sub locul 10)
– Prime de calificare
Continue reading
La delfini – jurnal de vacanță pe litoralul românesc
Azi mi-am dus fetele la delfinariu. Fiică-mea nu prea știa ea cu ce se mănâncă așa că nu ar fi ținut neapărat dar mă-sa mă bârâia la cap din secunda în care am ajuns să mergem, să mergem, să mergem, să ne stropească delfinii.
După GPS-ul meu magic și-a făcut iar numărul, ducându-mă pe un bulevard care avea tot atâta legătură cu delfinariu ca borcanul cu murături al bunicii și a trebuit să folosim metodele tradiționale (oprit – întrebat – oprit – întrebat – ajuns), am aterizat unde trebuia cu fix 5 minute după începerea spectacolului. Cât mai era până la următoarea reprezentație? Ei… fix 3 ore.
Am mers pe la mini-zoo-ul din complex, a vorbit Ioana cu papagalii, a văzut zebre, iepuroi, veve, vaci, struti și alte câteva pocitănii fără importanță, a luat la rând absolut toate locurile de joacă până acolo și tot mai aveam vreo oră de omorât. Continue reading
Am ajuns pe bordura politicii
Neagu Djuvara, 98 de ani: “Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. Este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”
Mă duc să votez. Ajung la secţie, mă caută duduile pe listă, nu mă găsesc, mă iscălesc pe una specială. Într-un final, primesc ştampilă, intru în cabină, deschid buletinul de vot. Buuun, şi acu-i acu:
Victor Ponta. Să-l aleg pe-ăsta? Hai să facem mental un mic bilanţ calităţi/defecte. Este calm, ambiţios şi oportunist; calităţi necesare pentru un politician de top. Sunt însă şi suficiente?
Să vedem şi lista defectelor. Este excesiv de populist, principala sa preocupare ca prim-mnistru a fost satisfacerea dorințelor poporului, în detrimentul intereselor reale ale acestuia. Este cinic şi neruşinat. Prin comportament şi discurs, ignoră cu bună ştiinţă electoratul “pretenţios”. Campania sa vizează exclusiv votantul simplist şi docil.
Continue reading
Homosexualitatea este un curcubeu II
Am comentat în urmă cu trei zile campania împotriva homofobiei #RAINBOWLACES. Mai exact, un clip de 30 de secunde în care apar câţiva fotbalişti de la Arsenal.
Personal nu am crezut prea mult în eficienţa demersului:
“Cei care înţeleg şi acceptă homosexualitatea vor schiţa un zâmbet şi vor privi totul ca pe o glumiţă subţirică. Iar suferinzii de homofobie vor strâmba din nas, dezgustaţi de ideea unor fotbalişti care-şi admiră în vestiar trupurile goale”
Să vedem şi reacţia venită din partea cititorilor de pe facebook. Cititorii nu sunt neapărat fani reactii.ro. Au venit aleatoriu de pe facebook, interesaţi de homosexualitatea din titlu.
Se duc norii – jurnal de vacanță pe litoralul românesc
Azi vântul s-a mai potolit, cel puțin dimineață a scăzut sub 200 la oră. Asta înseamnă că am putut merge pe plajă fără să legăm copilul cu sfoară de mijloc, chiar dacă restul de chestii luate cu noi au trebuit ancorate cu pietre…
Fiică-mea, după cum era și de așteptat (că așa e și tac-su), s-a declarat total deranjată de prezența nisipului între degete și a scoicilor pe plajă, de a trebuit s-o șterg pe picioare odată la 3 minute și nu s-a deplasat fără șlapi nici un metru.
Apa mării e rece tare de la furtună așa că a petrecut câteva minute cu colacul în piscină. Bucuria mare au fost de fapt locurile de joacă – ăla interior, cam sărăcuț și cam spart pe finalul de sezon și cel descoperit la hotelul de lângă, care avea de toate, inclusiv supraveghetor.
Tot zic de copil pentru că ăsta micu Continue reading
Facebook-ul este băsist
Mihai Gâdea: Bună seara, Mircea! Ce ne-ai pregătit?
Mircea Badea: Prietene, deci am nişte nervi. Azi toată ziua am fost nervos. Deci e ora…doişpe jumate noaptea. Tu îţi dai seama că e ora doişpe jumate noaptea?
Mihai Gâdea: Bine. Despre campania băsiştilor de la facebook ce părere ai?
MB: Deci, prietene, ăştia ar trebui să se numească feisbăs, nu feisbuci. M-ai înţeles? Sunt nişte trepaneţi, nişte viermuşi, nişte… whatever
MG: Uatevă, uatevă, dar cu ăştia nu se mai poate. S-a ajuns la un nivel inacceptabil, inacceptabil! Domnule Zuckerberg, vă adresez aici, acum, o întrebare. Vă adresez public o întrebare, în faţa a zece milioane de telespectatori:
Domnule Zuckerberg, cum explicaţi faptul că niciodată în viaţa asta, nici măcar o dată, nu l-aţi înjurat pe Traian Băsescu?
Continue reading
Vis, frate! – jurnal de vacanță pe litoralul românesc
Primul nostru concediu veritabil în 3 ani de zile (adică nu de genul – își ia nevastă-mea 4 zile că e epuizată și vrea să doarmă un pic mai mult sau îmi iau eu două zile și trag o fugă la o baltă sau pe un munte, să pot să-mi aud gândurile, dar mă întorc mai obosit decât am plecat).
Plecăm pe la 4 dimineața, deși planul era să demarăm la miezul nopții și dă-i și mână. GPS-ul blestemat își face din nou datoria și mă duce pe o rută mai lungă decât calculasem pe PC și în loc de 7 ore fac 9 jumate. Parfum, nu alta. Ce-i drept și eu merg ca melcul cu Ioana în mașină…
Ajung pe litoral într-un final, dărâmat (nu eram un monument de energie nici la plecare) și când dau să deschid ușa mă lovește uraganul Viorica (l-am botezat pe loc după soacră-mea că e o prezență la fel de plăcută). De la mașină până în hotel am ținut-o pe Ioana de călcâi ca pe zmeu (să vezi cum fâlfâia micuța în aer), pe nevastă-mea au ancorat-o cât de cât o parte din bagaje iar pe mine, mă rog… burta. Continue reading
Suporteri la bine sau deloc
Imediat după eliminarea Simonei de la US Open, suflarea sportivă românească a revenit la tradiţionalul fotbal. Nu că am fi ignorat fotbalul până atunci, dar exista măcar şi un alt areal de interes pe care făceau tumbe jurna…comentatorii de sport.
În mod surprinzător, turma de mioare păstorite de ciobănaşii gazetari devenise interesată de tenis. Se făceau zilnic calcule şi analize, se anticipa pe ce loc WTA va fi Simona peste o zi, peste o oră; se încingeau chefuri prin redacţii dacă altă sportivă din top 3 se accidenta grav pentru câteva luni. Suporterii Simonei erau atât de afundaţi în simpatii şi naţionalisme, încât primeau cu apaluze şi chiuituri vestea că Na Li şi-a distrus genunchiul.
Continue reading