Cabana din pădure (fragment)

“Atunci mi-a sărit cu fesele în poală, agăţându-şi călcâiele în spatele genunchilor mei – m-am înmuiat ca un vrej ofilit. Îmi apăsa tâmplele cu podul palmelor, îşi rostogolea limba peste buzele mele înlemnite.

S-a arcuit de două ori, aruncându-şi în spate părul vâlvoi; simţeam căldura inundându-mi abdomenul la fiecare arcuire, îmi încolăcise mijlocul între picioare şi strângea, strângea cu asalturi spasmatice şi explozii de aburi fierbinţi.

Locul arăta pregătit din timp, probabil folosit şi cu alte ocazii. Eram în mijlocul camerei fosforeşcente, lungit pe spate, într-o blană închisă, groasă, cu peri lungi şi cornoşi. Păreau din ceva coamă de cal sau din cozile unor tauri, dar miroseau a câine ud. Continue reading

Pentru mine, nu pentru #rezist

Observ o prejudecată păguboasá care s-a înrădăcinat în mentalul colectiv. Fie natural, fie stimulat în mod interesat, s-a ajuns la echivalarea #rezist cu orice înseamnă protest împotriva sistemului. Mă refer la sistemul real, neîndoios, nu la paralelisme și alte geometrii ale tenebrelor.
Dacă eu, Dani Corban, doresc să protestez împotriva Guvernului sau a Parlamentului, automat mă transform într-un cărător de pancartă #rezist.
Ceea ce este nedrept, periculos și stupid. Trei rele într-un singur haștag.

Nedrept pentru că nu #rezist au fost cei care au scos sutele de mii de protestatari în stradă, iarna trecută. Am fost acolo și vă garantez că rezistenții au apărut după câteva zile (destul de multe), când protestul era deja copt. Au venit la cules, nu la sădit. Continue reading

Au venit hoții irlandezi în România!

Știți Ryanair, compania aeriană cu oferte de două ori mai ieftine decât ruginiturile CFR-ului. Am apelat (din nou) la Ryan sâmbăta trecută, pentru Timișoara-București. La fel ca mine, restul românilor care au ocupat peste o sută de locuri. Detaliu ciudat la cursele Ryanair: Fiind companie low-cost, îți poți alege scaunul doar dacă plătești 3 euro peste prețul normal (care preț normal este de 2 ori mai mic decât la tren!)

Ce s-au gândit ocupanții celor peste o sută de locuri? “Cum să plătesc 33 de euro în loc de 30? Adică s-a întâlnit hoțul cu prostul?!” Eh, cum așa ceva? Mai bine NU îți alegi locul, pentru că la fel NU și-au ales nici restul pasagerilor ne-proști, pregătiți pentru întâlnirea cu hoții irlandezi.

După care, preț de vreo 10 minute, cei peste 100 de pasageri fac combinări și permutări, până fiecare nimerește lângă “dulceața mea scumpă”, “iubi meu drag” și restul dulcegăriilor care te fac să perforezi fuzelajul cu fruntea. Sau, cum s-a întămplat la zborul de sâmbătă, la final rămâne un ne-prost în picioare. Continue reading

Friptură de struţ

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlul capodoperei ce nobil mijeşte în spatele movilei de cartofi. Acesta nu-i Cocoş ci bestie exotică: înaripată, încoronată, cu cioc de picamăr, gheare de grifon, gene curviştine şi privire torționară de profă stafidită.

*fotografie făcută la grădina zoologică din Rm. Vâlcea. Să o numim “before”
Continue reading

De ce nu se trăiește din scris în România?

În primele două părți, 1 și 2, am povestit despre lucruri universale – oriunde în lumea asta e greu să trăiești din scris dacă o faci prost sau dacă nu te știe nimeni. Partea a treia am lăsat-o pentru piața noastră, lucruri ce se aplică strict aici, lucruri care fac, după părerea mea, să nu poți trăi din scris, indiferent cât de bun ești.

Când zic trăit din scris mă refer strict la profesia de scriitor și la trăitul din vânzarea de carte. Să trăiești din scris nu înseamnă numai asta(copywriter, blogger, jurnalist, ghost-writer și altele sunt meserii cu care trăiești din scris), dar eu mă rezum doar la ce mă interesează pe mine.

Buuun, hai să vedem ce particularități are piața românească de carte:

  • e foarte mică, cea mai mică din Europa sau pe-acolo. Cum s-a ajuns aici? Sărăcia, colapsul educației, șmecheria prostanilor ajunsă model de succes. Când societatea produce pe bandă analfabeți funcționali și nu promovează deloc competența, cine vrei să ridice piața de carte?
  • pe lângă faptul că e cât o puță de furnică, piața de carte românească e anti-naționalistă, ea și cu piața de autovehicule. ”Nu citesc autori români” am auzit de zeci de ori. Cum s-a ajuns aici? Metehnele comuniste s-au păstrat intacte în tagmă și asta înseamnă că toată critica de profil laudă sforăitor mizeriile scrise de cunoscuți, lauda în cerc e indestructibilă, premiile concursurilor cu greutate sunt împărțite pe sub masă și așa mai departe. Asta înseamnă că după ce s-au fentat cu câteva capodopere din astea ultra-recomandate, cititorii nu mai au nici cea mai mică încredere în review-urile culturale românești și preferă să nu arunce bani degeaba și să ia cărți care au cucerit piața internațională.
  • distribuția câștigă la noi între 40-55% din prețul cărții, DISTRIBUȚIA nu editurile. Cum s-a ajuns aici? Prostie pură și lipsă de viziune a tagmei de care vorbeam mai sus, cei ce respiră cultură pe urechi dar nu înțeleg că fără public nu au nicio utilitate. Că pentru o editură mică e greu să-și țină cărțile doar pe site-ul propriu, pot să înțeleg, dar să nu fie în stare primele 3-4 edituri ale țării să-și facă un magazin online propriu și să vândă doar acolo e incredibil. În timp ce editurile sunt falimentare pe linie(cu puține excepții, legate în general de contracte cu statul și manuale), elefant/libris/librarie câștigă bine mersi din vânzarea de carte(ok, nu vând numai asta, dar câștigul din carte nu e neglijabil).

Continue reading

O, brad frumos!

Într-un falnic târg de baltă, ridicat pe ciobănie,
Unde-au curs din tolbe datini, din Carpați până la Mare,
Se anunță sfinții iernii: Sărmăluță și Piftie.
Ăsta e prilej de horă și de chiot: Sărbătoare!
Primărița se înfoaie și se scarpină sub poale.

„Târgoveții să-și arunce tot bănetu-n poala mea!”
Strigă aprig primărița, cocoțată-n vârful turlei.
„Iar din chetă să tocmim brad fălos și-n vârf o stea!”
Le mai zise primărița, țănțoșită și umflată ca bășica de purcea
Și cu ochii pofticioși, măsurând țâțele turmei.

Vin cu jalba în proțap argații de la domnie,
Să ne mulgă cu nesaț până la ultimul strop.
Și au strâns avere multă pentru Seara lui Piftie
Să-l sărbătorim cu brad și cu stea, cu bucurie
Și cu har de dobitoc.
Continue reading

Kuroneko – Pisica neagră


Kuroneko este un film de Kaneto Shindo, același regizor și scenarist responsabil pentru Onibaba (Femeia Demon), film prezentat anul trecut în ACEST articol. Am scris anul trecut:

“Onibaba este un film despre oameni. O călătorie caustică spre primordial, esenţa speciei. Împins dincolo de limita suportabilității, omul îşi pierde aura care ne diferenţiază de restul animalelor. Acţioneză instinctiv, supravieţuieşte: Mâncare, Somn, Sex – Ultimii piloni ai existenţei umane.”

Transpus în apocalipticul Japoniei medievale, la fel ca Onibaba, Kuroneko este efortul complementar găsit de Keneto Shindo după patru ani de căutări 1964 (Onibaba) – 1968 (Kuroneko). Celor trei piloni ai existenței umane (Mâncare, Somn, Sex) li se adaugă Răzbunarea, absolut al evoluției cunoscut doar de noi, specia supremă.
Continue reading

Somnifer

Magazia veche are podea din pământ bătucit, pereţi de cărămidă fărâmicioasă, plombaţi cu scânduri umflate şi cârpe. O cruce din două trunchiuri de salcâm înnegrit sprijină ţigla şi lasă noaptea jilavă să împungă pe la colţuri. Întunericul toamnelor târzii are glasul ascuţit, metalic – scormone pisiceşte când peste streaşină, când pe sub uşa priponită-n funii.

Lângă peretele comun cu grajdul, bătrâna mestecă în soarba porcilor şi măsoară din ochi mormanul lemnelor: sunt destule pentru încă vreo două nopţi. Acum e vreme de zăbavă, poate asculta vrabia din pod şi mărgelele de spumă pocnind sub bocancii grei. Portocaliul stors de sub tuci se rostogoleşte spre mijlocul magaziei, îngălbeneşte, apoi moare în negreaţa peretelui opus.
Continue reading

Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc, de ce nu se trăiește din scris – partea II

Majoritatea scriu prost și-s mai interesați de titulatura de autor decât de arta scrisului, dar tu nu ești așa. Ai exersat, ai citit, ai creat până ai ajuns să simți când o frază nu sună cum trebuie și nici prin cap nu-ți trece s-o lași în cărțile tale. Cititorii, de profesie literară sau nu, îți pun constant textele în prima cincime din ce au citit până acum pe nișa respectivă și cele mai aspre review-uri nu coboară sub notele bune. Asta îți spune că pe lângă tehnica literelor și ideile tale sunt puternice.

Ți-ai făcut treaba. Sunt atât de puțini care reușesc să ajungă la nivelul ăsta și totuși, dacă ai trăi doar din vânzări, ai muri de foame în prima lună. Cum? De ce? Răspunsul e simplu: te ocupi cu fabricarea celui mai inutil produs din lume.

Cuuuuuuuuuuuum? Cititul, care aduce atâta bucurie, dezvoltare intelectuală, schimbă vieți una după alta, întregește suflete, fără de care armate de oameni n-ar putea trăi, e inutil? Nu, dar cartea ta este. Ca să înțelegi ce spun, gândește puțin la asta:

Dacă de mâine, timp de o mie de ani, nimeni nu ar mai scrie nici o carte, ghici ce? N-ar exista un singur om pe planetă care să spună că nu are ce citi, chiar dacă am ajunge să trăim câte juma de mileniu fiecare. Și nu vorbesc de cules de pe fundul găleții, ci că ar putea citi cinci sute de ani doar cărți bune.

Da, cam atât de necesară e cartea ta – nimeni nu simte că are nevoie de ea. De asta, atitudinea am scris o carte bună, deci publicul o va citi este de un absurd fenomenal. Cartea ta nu concurează cu ce s-a mai tipărit nou luna asta ci cu toată literatura lumii, mai mult, sunt sute de Continue reading

Anapodismele ”alegerilor înțelepte”

Lanțul comercial Lidl. Poate singurul dintre retaileri care n-a mai încărcat cumpărătorul cu grija de a-și lăsa bagajul la o casetă destinată unei astfel de utilități. Drept pentru care, de la apariția sa pe piața noastră, am circulat nestingheriți cu tolba la purtător. Oricum există circuit video în incintă. Iar angajații ne asigurau că putem intra cu sarsanalele.

Astă-seară se nimerește să am cu mine rucsacul cu echipament sportiv, schimburi care mai curate, care mai puțin.

La casa alăturată un casier verifica sacoșa unui client. Nemulțumirea acestuia era evidentă, mai ales când e rugat să colaboreze și să ajute la scotoceală. ”Fă-o singur”, aud că îi spune casierului, printre altele.
Continue reading