Strofa de joi

Ideea Tatianei (aka anatati) merge mai departe. “Strofa de joi”, prima propunere din categoria “Comentatorii au talent”.
Despre ce e vorba mai exact? În fiecare joi, vom dedica un articol nou în care cititorii pot comenta (în 3 cuvinte) o strofă compusă de alţi cititori sau culeasă.

aka anatati se va ocupa de această rubrică. Sau cel puţin asta era intenţia ieri pe la prânz. Şi cum orice început este greu, eu voi face primul pas. Dar ea mi-a spus unde să calc.
Vă prezint strofa culeasă de aka anatati:

“Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.”

TVR, raiul răsfăţaţilor

stelian-tanase-si-mircea-dinescu-tvrCe faci atunci când în mediul privat nu corespunzi cerinţelor? Te duci la stat. Asta este lema social-economică a societăţii româneşti (şi nu numai).

În general, pare o soluţie tristă, un ultim refugiu pentru cei mai puţin adaptaţi rigorilor. Doar când auzi de munca pentru stat, îţi şi imaginezi o funcţionară cu guşa spongioasă şi cârnăciori unturoşi ce-i îmbracă falangele. Mai întinge-n zacuscă, mai soarbe din borcanul cu zamă, şi, în momentul maxim al zilei, scoate un bon.
Continue reading

Sursa ups cu super protectie și nicio întrerupere

Cam câți dintre noi n-au pierdut vreodată ore în șir de lucru din cauza unei pene de curent, unui restart de windows sau unui îngheț al programului în care lucram?

La mine recordul mondial absolut a fost de cam 20 de pagini de scenariu – că-n București nu există dom’le să se ia curentul, nu nu, niciodată bă, provincialule, care ești tu!

Când am început DK-ul și mi-a dat Mac-ul restart în primele cinci minute am zis hait, nu se poate, sigur e din cauza curentului – fapt pe deplin știut și deseori confirmat: electricitatea la munte e ca laptele de vacă, se strică repede…

Și mi-am luat ultra super sursă cu protecție să scape bestia de comp de tortura șocurilor de curent. Că pe domnul Mac l-a durut fix undeva și sunt zile când bagă 20 de restarturi de la sine, asta e partea a doua.

Chiar și așa însă pot spune că a meritat. Și-a scos ieri pârleala cu vârf și îndesat și m-a scutit de strâns cu fărașul cine știe ce componente de pe podea (cei care mă știu de tânăr înțeleg foarte bine unde bat și ce se întâmplă când ajung să-mi pierd răbdarea). Continue reading

Comentatorii au talent: rubrică nouă

Nu doar convins ci şi încântat de propunerea Tatianei (aka anatati), am deschis o nouă rubrică. Este vorba despre, citez:
“hai faceți o rubrică de poezie pe Reacții (da’ vreau şi eu să contribui la ea). O strofă postată la care lumea să comenteze în 3 cuvinte. Poezie de orice fel.”

Rubrica a fost creată, nimic nu mai stă între voi şi catharsis!

PS: Strofele se vor posta în cadrul acestui articol sub formă de comentarii.

Abramburica la închisoare?

ponta andronescuMi-am exprimat AICI părerea despre Ecaterina Andronescu, înainte ca DNA-ul să ceară urmărirea penală:

“A procedat la aprobarea bugetului pentru derularea Programului „Sistem Educaţional Informatizat” şi respectiv pentru proiectul ce a vizat licenţierea Microsoft; a iniţiat şi avizat proiecte de Hotărâri de Guvern prin care a urmărit favorizarea firmelor Compaq şi Siveco, respectiv firmele colaboratoare ale acestora (Memorandumul din data de 31.08.2001, Memorandumul cu privire la începere a „Proiectului naţional de implementare a învăţământului alternativ de educaţie asistată pe calculator” încheiat între MEC, SIVECO, HP, IBM. HG nr. 828/31 iulie 2002, HG nr. 1220/07.11.2002, HG nr. 1108/2003, HG nr. 684/2003, HG nr. 1352/2003 ş.a);
Continue reading

Acel moment când eşti prost

A murit Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului. După ce a condus 52 de ani Mitropolia Banatului. Ce declară public Mihai Bendeac, după ce şi-a condus 31 de ani propria viaţă:

bendeac prost

Nici eu nu sunt de acord cu multe “ziceri şi proverbe”. Iar “despre morţi numai de bine” este una dintre ele. Într-adevăr, Nicolae Corneanu a fost o faţă controversată a bisericii. Colaborarea cu Securitatea, demonstrată şi recunoscută ulterior de Corneanu, îl descalifică din rolul de slujitor al (aproape) orice. A fost slujitor al regimului comunist, deghizat în straie bisericeşti. Şi-a spionat şi turnat la Securitate mai mulţi colegi. Din nou, detalii dovedite, nu păreri.
Continue reading

Domnul educatoare

– Tonioooooooooooooo, Toniooooooooooo, nu mai da jucăriile jos!

– Unde-i mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, de ce nu mai vine mamaaaaaaa!?!

– Nu vreauuuuuuuuuuuu, nu vreauuuuuuuuuuuuuu, vreau acasăăă!

– AAAAAAaaaa, unde-i bunu, unde-a plecat bunu!?!

Urlete, răgete, plânsete, jucării aruncate, războaie pentru o mașinuță. Dintre toți parcă doi băieți sunt cei mai obraznici și singurii violenți. Unul dintre ei nu vorbește dar smulge tot ce vrea și dacă nu îi convine ceva dă cu pumnul.

Duo-ul ăsta dinamic pică în grija domnului educatoare, de restul au grijă doamnele. E bun, se vede că are pregătire nu glumă, maniacii ninja îi mănâncă din palmă, fetițele vin la el să le îmbrace păpușile și să le repare brățările, iar doamnele îl privesc cu drag ca pe un înger protector.

Numai el știe ce e în sufletul lui… Continue reading

Iohannis, un Ponta low-cost?

Klaus1Klaus Iohannis ne-a anunţat oficial de visul unei nopţi de toamnă. O noapte a numerologiei mistice, la finalul căreia se va cocoţa preşedinte pe un morman de voturi.

Ce m-a surprins în primul rând la spectacolul organizat în Piaţa Victoriei? Faptul că nu a fost gândit cu scopul de a îl promova pe candidatul Iohannis. Nu. Sloganurile inscripţionate pe cartoane erau atacuri la adresa lui Ponta. „Iohannis face, Ponta se preface”, „Micul Titulescu = Noul Ceauşescu”, „Iohannis dovedeşte, Ponta păcăleşte”, “Dacă furi la doctorat, siguri furi şi de la stat!”
Continue reading

Frica de avion este absurdă

Aveţi “frică de avion”? Dar de automobil?

avion2
Niciodată nu am înţeles de ce transportul aerian este considerat de mulţi o activitate riscantă. Asta în ciuda statisticilor care îl plasează pe locul secund în topul celor mai sigure mijloace de transport, după cel feroviar. În cazul unora, s-ar explica prin frica de necunoscut. Un fel de azteci care la vederea primei corăbii s-au pus în genunchi şi s-au rugat zeilor. După care au capitulat în faţa OPN-urilor (obiecte plutitoare neidentificate).

Şi dacă printr-o minune (a se citi siguranţă incredibilă dovedită în ultimul deceniu de transportul aerian) unii şi-au înfrânt frica şi s-au convertit, este suficient un singur incident aviatic pentru a se speria ca potârnichile. De data asta definitiv, gata să jure că ei în avion nu mai calcă.
Continue reading