O, brad frumos!

Într-un falnic târg de baltă, ridicat pe ciobănie,
Unde-au curs din tolbe datini, din Carpați până la Mare,
Se anunță sfinții iernii: Sărmăluță și Piftie.
Ăsta e prilej de horă și de chiot: Sărbătoare!
Primărița se înfoaie și se scarpină sub poale.

„Târgoveții să-și arunce tot bănetu-n poala mea!”
Strigă aprig primărița, cocoțată-n vârful turlei.
„Iar din chetă să tocmim brad fălos și-n vârf o stea!”
Le mai zise primărița, țănțoșită și umflată ca bășica de purcea
Și cu ochii pofticioși, măsurând țâțele turmei.

Vin cu jalba în proțap argații de la domnie,
Să ne mulgă cu nesaț până la ultimul strop.
Și au strâns avere multă pentru Seara lui Piftie
Să-l sărbătorim cu brad și cu stea, cu bucurie
Și cu har de dobitoc.
Continue reading

Kuroneko – Pisica neagră


Kuroneko este un film de Kaneto Shindo, același regizor și scenarist responsabil pentru Onibaba (Femeia Demon), film prezentat anul trecut în ACEST articol. Am scris anul trecut:

“Onibaba este un film despre oameni. O călătorie caustică spre primordial, esenţa speciei. Împins dincolo de limita suportabilității, omul îşi pierde aura care ne diferenţiază de restul animalelor. Acţioneză instinctiv, supravieţuieşte: Mâncare, Somn, Sex – Ultimii piloni ai existenţei umane.”

Transpus în apocalipticul Japoniei medievale, la fel ca Onibaba, Kuroneko este efortul complementar găsit de Keneto Shindo după patru ani de căutări 1964 (Onibaba) – 1968 (Kuroneko). Celor trei piloni ai existenței umane (Mâncare, Somn, Sex) li se adaugă Răzbunarea, absolut al evoluției cunoscut doar de noi, specia supremă.
Continue reading

Somnifer

Magazia veche are podea din pământ bătucit, pereţi de cărămidă fărâmicioasă, plombaţi cu scânduri umflate şi cârpe. O cruce din două trunchiuri de salcâm înnegrit sprijină ţigla şi lasă noaptea jilavă să împungă pe la colţuri. Întunericul toamnelor târzii are glasul ascuţit, metalic – scormone pisiceşte când peste streaşină, când pe sub uşa priponită-n funii.

Lângă peretele comun cu grajdul, bătrâna mestecă în soarba porcilor şi măsoară din ochi mormanul lemnelor: sunt destule pentru încă vreo două nopţi. Acum e vreme de zăbavă, poate asculta vrabia din pod şi mărgelele de spumă pocnind sub bocancii grei. Portocaliul stors de sub tuci se rostogoleşte spre mijlocul magaziei, îngălbeneşte, apoi moare în negreaţa peretelui opus.
Continue reading

Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc, de ce nu se trăiește din scris – partea II

Majoritatea scriu prost și-s mai interesați de titulatura de autor decât de arta scrisului, dar tu nu ești așa. Ai exersat, ai citit, ai creat până ai ajuns să simți când o frază nu sună cum trebuie și nici prin cap nu-ți trece s-o lași în cărțile tale. Cititorii, de profesie literară sau nu, îți pun constant textele în prima cincime din ce au citit până acum pe nișa respectivă și cele mai aspre review-uri nu coboară sub notele bune. Asta îți spune că pe lângă tehnica literelor și ideile tale sunt puternice.

Ți-ai făcut treaba. Sunt atât de puțini care reușesc să ajungă la nivelul ăsta și totuși, dacă ai trăi doar din vânzări, ai muri de foame în prima lună. Cum? De ce? Răspunsul e simplu: te ocupi cu fabricarea celui mai inutil produs din lume.

Cuuuuuuuuuuuum? Cititul, care aduce atâta bucurie, dezvoltare intelectuală, schimbă vieți una după alta, întregește suflete, fără de care armate de oameni n-ar putea trăi, e inutil? Nu, dar cartea ta este. Ca să înțelegi ce spun, gândește puțin la asta:

Dacă de mâine, timp de o mie de ani, nimeni nu ar mai scrie nici o carte, ghici ce? N-ar exista un singur om pe planetă care să spună că nu are ce citi, chiar dacă am ajunge să trăim câte juma de mileniu fiecare. Și nu vorbesc de cules de pe fundul găleții, ci că ar putea citi cinci sute de ani doar cărți bune.

Da, cam atât de necesară e cartea ta – nimeni nu simte că are nevoie de ea. De asta, atitudinea am scris o carte bună, deci publicul o va citi este de un absurd fenomenal. Cartea ta nu concurează cu ce s-a mai tipărit nou luna asta ci cu toată literatura lumii, mai mult, sunt sute de Continue reading

Anapodismele ”alegerilor înțelepte”

Lanțul comercial Lidl. Poate singurul dintre retaileri care n-a mai încărcat cumpărătorul cu grija de a-și lăsa bagajul la o casetă destinată unei astfel de utilități. Drept pentru care, de la apariția sa pe piața noastră, am circulat nestingheriți cu tolba la purtător. Oricum există circuit video în incintă. Iar angajații ne asigurau că putem intra cu sarsanalele.

Astă-seară se nimerește să am cu mine rucsacul cu echipament sportiv, schimburi care mai curate, care mai puțin.

La casa alăturată un casier verifica sacoșa unui client. Nemulțumirea acestuia era evidentă, mai ales când e rugat să colaboreze și să ajute la scotoceală. ”Fă-o singur”, aud că îi spune casierului, printre altele.
Continue reading

Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc – de ce nu se trăiește din scris, partea I

Scriu monstruos de bine, textele mele sunt statui literare, ode ale cuvântului. Marea majoritate a autorilor cred asta și marea majoritate a autorilor se înșală cumplit.

De fapt, cei mai mulți scriu ca-n generală, frazele lor sunt fix la același nivel cu al compunerilor pe care le găsești la elevii de clasa a șasea, iar asta înseamnă că scriu prost. De ce? Luați orice formă de meserie/artă și vedeți care e nivelul omului imediat după ce a învățat cum să folosească uneltele. Slab, ăsta e. Ei, când tu la 20-30-60 de ani scrii la fel ca unul care abia a învățat să folosească scrisul…

Ăștia sunt autorii mai interesați de eticheta de autor, de un eventual statut social mai cu moț, de speranța unor vânzări colosale, decât de Continue reading

Statul paralel

Context: De 27 de ani, românii își aleg, nesiliți de nimeni, niște hoți în posturi de conducere. Hoții sunt grupați în găști infracționale, impropriu numite partide, și îi asupresc pe cei care i-au ales. De 27 de ani, fără pauză.

Deveniți foarte potenți în urma furăciunilor practicate, hoții au cumpărat o bună halcă din presă; nu toată, dar cea care contează, “presa” vorbită la televizor. Principalele televiziuni de știri sunt ale lor, cu acte în regulă, dezvoltate din banii furați în cei 27 de ani. O investiție deșteaptă, așa reușind să rămână în funcții, să fie iertați de cei asupriți. Ba chiar apreciați.

Este Sindromul Stockholm aplicat în Balcani. Cei furați, batjocoriți, agresați ajung să își simpatizeze agresorii. De ce? Cauzele sunt multiple: Continue reading

Casa Regală: explicarea neroziei

Nu sunt un admirator al monarhiei, mi se pare o fantomă a Evului Mediu. O prosteală obsoletă, folosită pentru asuprirea maselor, spre deosebire de prostelile moderne, încă în funcțiune. Ca resort logic, găsesc un echilibru între regalitate și religie, ambele fiind răzgâieli confesionale, în niciun caz alternative pentru guvernarea unui stat laic.

Asta nu înseamnă că desconsider istoria Casei Regale, așa sărăcăcioasă cum a fost (istoria, nu casa), și nici rolul avut de regele Mihai în istoria României moderne.
Ce se întâmplă acum, în (aproape) post-mortemul regelui, nu are treabă cu regalitatea; este doar o hârjoană grotescă, o nerozie națională pornită din puricăria crescută peste ruinele Casei.

Ce ne interesează pe noi, prostimea, dincolo de izul dulce al cancanului? Faptul că guvernul păstorit androgin de Dragnea-Tăriceanu va injecta banii noștri în fundurile grase ale belicoaselor beizadele. Da, progeniturile de care am râs în ultima lună, Continue reading

Ce ați învățat în armată?

Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din România în urmă cu zece ani. Românii născuți după Cernobîl – ’86 au fost scutiți de militărie, din motive de modernizare și profesionalizare. Neoficial, motivul a fost riscul norilor radioactivi ridicați deasupra popotelor, după festinul cu iahnie și bere din cocean.

Fac parte din generațiile fosforescente; am ratat armata, procesul fermecat care transformă mucosul în musculos, fâța în bărbăție. De-asta vă întreb pe voi, bărbații, ce ați învățat în armată? Toate cunoștințele mele despre subiect sunt “din auzite”, interpretarea amintirilor altora. Se rezumă la:

– Armata te învăța ce-i aia disciplină! Cerând mai multe detalii, am aflat, din mai multe surse, că asta se rezuma la trezitul de dimineață. Nimeni nu se mai trezește la 6 dimineața, doar în armată poate exista așa savanterie temporală. Și, în toate sursele, apărea un analfabet isteric care urla încontinuu și te umilea. Continue reading

Repartizarea ghinionului pe planetă

“Toți oamenii se nasc egali” – Întotdeauna mi s-a părut nonsensul absolut, o afirmație falsă, din orice perspectivă ai privi. Oamenii se nasc DIFERIȚI fizic și intelectual, cu oportunități diferite (în funcție de familie și mediu), cu drepturi și obligații diferite. Să spui că un copil din Manhattan și altul din Bangui s-au născut egali nu denotă political correctness, ci ipocrizie întinsă până la tâmpire.

Oricât de stăpâni pe propria viață ne imaginăm, factorul determinant rămâne hazardul. Așa arată planeta dominată de hazard, dozele de noroc și ghinion primite la naștere:

În imaginea postată, observăm o hartă a IQ-ului (coeficientul de inteligență) reprezentând media pentru fiecare stat. Studiul a fost inclus în cartea “IQ and Global Inequality” publicată în anul 2006 de Washington Summit Publishers, autori Richard Lynn și Tatu Vanhanen.
Continue reading