Să sune sirenele

descinderi-mascatiAzi am realizat că sunt un pretenţios. Am atât de multe aşteptări din partea douămiicinşpelui; mai ceva decât scrisorile unui copil răzgâiat către Moş. Dar aproape toate depind doar de mine. Un fel de standarde de an nou, autoimpuse, aşezate în matricea noului cod. Cărămidă peste cărămidă, tot mai sus, spre acoperişul de scenarii Sf şi daydreaming.

Există totuşi un moft pe lunga listă, independent de dorinţele şi stăruinţele mele. Vreau, îmi doresc din fiecare cromozom năduşit al ficatului să se întoarcă DNA-ul din vacanţă. De la Bica-ncoace par să-şi fi luat bilete în Bora Bora, să-şi dezmierde colocolo.
Continue reading

Stilul de viaţă Noah

noahAnul trecut am refuzat să mai privesc X Factorul, Vocea şi Talentaţii României. Pentru că aveam şi încă am variantele străineze ale respectivelor show-uri. Superioare calitativ la tot: juriu, punere în scenă, poveşti inventate pentru concurenţi şi, mai ales, talentul concurenţilor.

România este printre puţinele ţări europene care încă nu a lansat pe youtube un viral cu vreun mare cântăcios ori dansator, participant la kitschurile mioritice. Olanda, cu o populaţie mai mică decăt noi, a lansat câteva zeci. Dar ştiu, mai talentaţi şi mai creativi decât românii nu există în Univers.

Pentru anul proaspăt început îmi propun să nu mai privesc nici variantele de import. Nimic ce are tangenţial legătură cu maneaua vestică clocită de Simon Cowell. Acest Dan Bursuc de Trafalgar Square. Totul a devenit un potop de lacrimi picurate dintre pleoape şi buci; cât mai multe, să ridice arca audienţelor până-n creierii ursarilor din Ursa Mare.
Continue reading

Totul se uită

Jucam fotbal bine de tot. Atât de bine că jucători din echipa orașului (ce-i drept era o catastrofă de divizia Z) cu 15 ani mai mari, trimiteau puști să mă ceară de acasă, ca să-i ajut în partidele pe bani. Atât de bine că dacă prin tabere mă nimeream să joc cu băietani din aceeași categorie de vârstă dar de la cluburi sportive, nu-mi trebuia mai mult de o partidă ca să ajung subiect de ceartă – la cine să joc. La băgat mingea în plasă și la găsit pasa decisivă uitându-mă dupa rândunici nu mă întrecea nimeni.

Ajuns în liceu la clasa de inteligenți a trebuit să renunț la vreo performanță în domeniu – cu vreo două excepții, aveam colegi cu două picioare stângi și pur și simplu nu aveam ce face în campionat. Așa că am trecut pe baschet. Continue reading

Biliard cu bile

Ca răspuns la articolul fanul din umbra, a venit pe adresa redacției răvașul ăsta:

Salutare…….reactii.ro, câte amintiri plăcute am legate de acest domeniu însă de la începuturile lui sub bagheta lui Vlad Popa (Mage cum îl alintam noi pe vremuri). Intâmplător căutam ceva legat de biliardul autohton și descopăr sub semnătura lui Dani : “Fanul din umbră”.

Da, acel tricou există și este unic, conceput de mine în onoarea grupului ce s-a împrietenit pe reactii.ro și care au participat la concursurile de biliard intitulate Muscoi. Vlad poate să-ți furnizeze toate detaliile, el e maestrul vorbelor meșteșugite presărate cu duh și puțină urzeală de provocare.

Oricând doriți să jucați biliard, să învățați corect să jucați lângă un pahar de vorbă și multă bună dispoziție vă aștept la TAC Biliard (https://www.facebook.com/tacbiliard). Am să-ți atașez o fotografie cu mine în care port tricoul menționat.

Mult noroc și sănătate, an nou cu mai multe realizari. Am zis!”

 

În completare nu pot decât să-i transmit lui Red că, deși joc cam de 2-3 ori pe an, când reușesc să ajung în București tot am să-i rup fâșul, doar din talent nativ :)))

Noroc că m-am născut ortodox

femeie2Una dintre întâmplările marcante ale anului 2014 a fost sărbătoarea egiptenilor din Piata Tahrir. Mândrul popor egiptean, care în urmă cu milenii ridica piramide, a serbat instaurarea democraţiei şi alegerea noului preşedinte. Iar apogeul distracţiei a fost violarea unei femei, în centrul pieţei. S-au bucurat de ea câteva sute de bărbaţi, în grupuri organizate. Mi se pare normal, doar e femeie. Un bun comun al societăţii ce trebuie împărţit frăţeşte.

Nu departe de egipteni sunt turcii, mândrul popor care ne-a călărit mai multe secole, ciocănind de câteva ori chiar pe la porţile Vienei. De bună voie şi nesiliţi de nimeni, cetăţenii turci l-au ales vara trecută preşedinte pe Recep Tayyip Erdogan. Personaj care înainte de a fi votat preşedinte a fost prim-ministru timp de 11 ani şi primar al Istanbulului timp de 4.
Continue reading

Carei, culmea nesimţirii

electricaLăsaţi bancurile, tâlcurile şi trăsnăile lui Bulă. Adevărata culme a nesimţirii e să laşi un oraş fără curent electric timp de trei zile. România, 2015, oraşul Carei. Pardon, municipiul Carei.

Pana de curent s-a produs în data de 31 decembrie 2014. În ziua respectivă, Buletinul de Carei se plângea de pierderea petrecerii de an nou. Li se părea scandaloasă ipoteza în care îmbuibaţii de la SC Electrica vor rezolva problema de-abi în dimineaţa zilei de întâi.

Aţi făcut nazuri, mofturoşilor?! Na, că e aproape 3 ianuarie şi tot cu lumânarea între palme staţi. Să vă fie învăţătură de minte!
Continue reading

2001 şi pretenţiosul Kubrick

2001În prima zi a anului m-am răsfăţat cu Stanley Kubrick şi capodopera anilor ’70: 2001: A Space Odyssey
Dacă încă nu aţi văzut odiseea lui Kubrick şi nu vă puteţi stăpâni curiozitatea, încercaţi să nu ignoraţi data producerii. Filmul a fost lansat pe 15 mai 1968. Cu un an înaintea primului pas făcut de om pe Lună.

Şi totuşi, secvenţa aselenizării imaginate de Kubrick seamănă izbitor cu materialul filmat în data de 20 iulie 1969 de echipajul Apollo 11. Până şi imaginea Pământului văzut de pe Lună: 15 mai 1968 aproximativ egal cu 20 iulie 1969. Spun “aproximativ” pentru că, trebuie să recunoaştem, în imaginile din ’69 Pământul este filmat cu detalii mai pretenţioase. Arată mai natural, mai veridic.
Continue reading