Anul acesta am urmărit pentru câteva minute slujba de Înviere la televizor. M-am oprit din butonat, impresionat fiind de arhitectura şi grandoarea Catedralei din Curtea de Argeş. Respectiva clădire emană vibraţii de solemnitate prin ecranul televizorului nu datorită dimensiunii, ci prin formele impetuos modelate; o geometrie aproape inumană care te subjugă.
Cum ar fi zis un american în vizită la Curtea de Argeş “This is the shit!”
“Amen to that” ar fi urmat aprobarea mea, cel care promovează valorile româneşti şi îşi duce prietenii americani în vizită la Curtea de Argeş.
În fine, catedrala este într-adevăr o capodoperă. Nu am glumit când am zis despre vibraţiile care te ating, străpungând ecranul tv. Ceva asemănător fetiţei-fantomă din The Ring.
După ce atenţia mi-a fost captată de mirajul arhitectural, am început să aud şi interviul dat de un anume doctor în dogmatică. Nu i-am reţinut numele, dar mi-a plăcut discursul şi felul în care reuşea să scoată imaginea religiei din fantasmagoric, transpunând-o într-un respectabil plan istorico-artistic.
Continue reading