Ai ceva de zis?
Liderii mondiali au pus suficientă presiune pe Vladimir Putin, iar acesta a clacat. Capitularea Rusiei este completă, Putin a ajuns subiect de glumă. Este molâul din curtea şcolii pe care toată lumea îl ia peste picior.
Până şi penibilul aghiotant Aleksandr Lukasenko, dictatorul Belarusului, îşi permite să-l umilească în public. Până mai ieri însărcinat de Putin cu umezirea hârtiei igienice, Lukasenko îi trage acum molâului scaunul de sub fund.
Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.
Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.
Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.
Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.
Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:
Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.
Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading
Unii dintre noi, excepţional de puţini, sunt olimpici internaţionali în felurite discipline, realiste şi umaniste. Sunt recunoscuţi la unison şi primiti cu braţele deschise de la Québec la Sydney. Din Murmansk în Țara de Foc.
Restul, terifiant de mulţi, participăm de câteva zile la balcaniada prostiei. Nu prea ar vrea nimeni să ne primească pe nicăieri; cu tot political correctness-ul care îi trage de urechi. Ne recunoaştem între noi, de la Târgu Ocna la Chilia Veche, via Cotroceni.
Continue reading
De vreo două zile am început să mă uit la televizor. Timp suficient pentru a mă plictisi până la dezgust de încă un mit: Vai, ce profesionişti şi deontologi sunt ăia de la Digi24! Daaa, cei mai moţaţi dintre moţaţi. Au audienţe subunitare pentru că nu e românul suficient de spălat să le înţeleagă deontologia.
Mă uitam azi la ştiri. Pe Digi24, ca un connaisseur al presei quality, desigur. Nimic nou în lista ştirilor, aceleaşi subiecte de ieri. Aceleaşi imagini, analize şi speculaţii pe care le-am văzut peste tot în spaţiul public. Când deodată, aruncat ca nuca în perete, fără absolut nici o legătură cu nimic, un mini-reportaj despre cumpărăturilor românilor.
Continue reading
Un siropel simpatic cu doi extrem de simpatici care se iubesc. Recomandat tuturor tipeselor din lumea asta cărora le plac siropelele simpatice cu doi extrem de simpatici. Și mie mi s-a părut simpatic.
Review-ul meu: simpatic. Atmosferă și filmare foarte bună de asta a și ieșit așa simpatic.
V-am zis că mi s-a părut simpatic?
Aflăm că Elena Udrea nu este doar un roboţel programat să comită infracţiuni. Ea este vie şi îndrăgeşte persoane. Foarte frumos.
Dar mai există vreo persoană în lume care să o îndrăgească pe Elena Udrea? Prietenii s-au văzut în ultimele zile. La cât de iubăreţi şi servili erau anul trecut, acum se feresc de mâna ei întinsă mai ceva ca de a unui lepros.
Nu au fost prietenii ci răbdări de conjunctură. Tăiem relaţiile de amiciţie de pe lista posibililor îndrăgitori. Alte colaborări? Au mai fost: de shopping, de Bristol, de dosare, de măritiş.
În cazul lor, doamna Udrea a picat în păcatul regelui Midas. A vrut să transforme în aur tot ce atinge, dar a trădat-o alchimia. Au ieşit doar brăţări de oţel.
Continue reading
În ultima jumătate de secol, peste tot în lumea dezvoltată, calitatea alimentației a luat-o în jos pe o pantă cumplit de abruptă. De unde și realitatea că poți găsi mâncare nealterată chimic numai în zonele sărace.
Unde nu sunt bani se practică agricultura fără îngrășământ praf și fără soiuri modificate genetic. Pământul se pregătește cu cenușă și bălegar, semințele și răsadurile se fac din recolta trecută, iar ce iese, iese din priceperea omului și după cum vrea Dumnezeu.
De asta ne slipesc nouă ochișorii, când ne gândim la roșiile din grădina bunicii. Gustul legumei ăleia, fără adaos de nitroglicerină, coaptă de razele soarelui și de bătaia vântului, nu la lampă și nici în seră, e ceva ce se pierde prin orice metodă de grăbire și optimizare modernă.
Nu e de mirare că ne îndreptăm imediat privirea spre eternul ”la țară” când vrem să Continue reading
Citisem cu foarte multi ani in urma o povestioara SF intitulata “Sa n-o saruti pe Isabel”. Nimic senzational, totul previzibil. Cu toate acestea mi-au placut povestile in jurul Isabelei (au fost mai multe) si am retinut un nume: Sergiu Somesan. Continue reading
Nu am reuşit să înţeleg de ce oamenii de afaceri din România, ăia care au furat multe miliarde, refuză să îşi ia tălpăşiţa unsuroasă peste mări şi ţări. O fi din patriotism.
În caz că nu este vorba de patriotism, ci de prostie (deşi nu cred), m-am hotărât să le dau viitorilor puşcăriabili un ultim sfat salvator. Doamna Udrea, mai aveţi vreo 2 zile pănă la zăbrele. Timp suficient. Ce aţi zice de o vacanţă în…
Venezuela? Sunt multe femei frumoase acolo, ştiu. Unele poate chiar la fel de frumoase ca dumneavoastră. Dar aveţi un mare avantaj în faţa puicuţelor latine necoapte. CNN tocmai ne-a anuţat că preţul unui pachet de prezervative în Venezuela a ajuns la 775 USD. Ştiu, pentru dumneavoastră este un mizilic. Dar vă asigur că la preţul ăla puteţi avea aproape orice bărbat venezuelean, speriat de boli venerice. Trebuie doar să faceţi cinste. Haideţi, doamna Udrea! Găina orientală bate puicuţa latină.
Continue reading
Stăteam eu așa, în fața unei prime pagini goale, căutându-mi inspirația și găsindu-mi-o mai greu, că așa e la fiecare început de carte, când vine un răvaș englezesc pe facebook.
Cică – Salut, sunt Cutărescu. Tu ești autorul Chameleon the Base? Dacă da, mulțumesc pentru o scriitură grozavă, mi-a plăcut foarte mult. Sper că o să fie și o continuare, nu-i așa?
Traducere aproximativă. Măi, nu numai că omul a citit o carte cu un autor necunoscut dar și-a mai făcut și timp să mă caute pe FB după nume și să-mi scrie că i-a plăcut. Și-apoi m-am uitat un pic peste cele două cărți publicate până acum și stau binișor:
Povestiri de sub papuc are rating 5/5 pe goodreads, nu pentru că ar fi perfectă ci pentru că își face treaba ei de carte de umor, te face să râzi și nu așa, elegant, ci în gura mare. Cel puțin la majoritatea cititorilor ăsta e efectul, iar cei care fac un efort suplimentar și îmi dau un rating pe goodreads sunt dintre ăia. Le mulțumesc cu drag.
Despre varianta în engleză nu pot să zic nimic acum, s-a pierdut Continue reading
