Rolul bisericii într-o societate

godÎn anul 1864, Statele Unite pun în circulaţie primele monede gravate “IN GOD WE TRUST”. Mottoul apăruse deja cu doi ani în urmă pe steagurile soldaţilor americani, combatanţi ai Războiului de secesiune. Erau primele zile ale unui imperiu, începuturile unui sistem nu doar funcţional, ci şi trainic, solid: Ceea ce numim astăzi cea mai importantă democraţie a lumii.

În secolul al XIX-lea, părinţii imperiului american au realizat că o societate puternică nu se poate clădi doar cu principii democratice; o formă de guvernământ, fie şi perfectă, nu poate ridica o naţiune. Pentru că formula unei naţiuni nu conţine doar indivizi educaţi ori obligaţi să respecte aceleaşi reguli. Mai este nevoie de cleiul magic care să-i unească într-un norod: Credinţa.

Un individ poate funcţiona fără credintă. Dar un popor, NU.

Şi acum ajung la soluţionarea dilemei din titlu. Care este rolul bisericii într-o societate? Norodul are nevoie de credinţă, nu de biserică. Din acest motiv, biserica nu reprezintă soluţia, ci instrumentul de aplicare a soluţiei. Biserica este intermediarul care transformă o necesitate abstractă, credinţa, într-o pastilă palpabilă: Religia.
Continue reading

On the road – Jack Kerouac

Să fie scrisă bine nu mai e, de ceva vreme, elementul vital al unei cărți de succes. De fapt succesul unei cărți, măsurat în numărul său de cititori, depinde din ce în ce mai puțin decât de bine e scrisă și din ce în ce mai mult de marketing.

E un lucru absolut normal într-o piață cu milioane și milioane de alegeri și doar o viață de om…produsele cele mai vizibile și ele extrem de multe, devin de fapt singurele alegeri practice. Iar evoluția asta nu ține doar de explozia de cărți publicate, prin edituri sau direct de către autori, ci și de mărirea imensă a plajei de cititori.

În câteva secole s-a ajuns de la circuitul elitist al cărților în aristocrația educată la cititul ca normalitate de masă. Evident standardele și principiile după care o carte e etichetă drept bună sau nu, s-au diluat teribil iar vânzările nu au în unele cazuri nicio legătură cu ele. 50 shades of gray e argumentul suprem al fenomenului. Continue reading

Hartă!

Aşa arată o galerie de artă din Suedia
arta

Povestea este simplă. Două persoane de naţionalitate română şi etnie ţigănească au fost angajate de o galerie de artă din Suedia. Cei doi cerşeau pe străzile din Malmo şi au fost convinşi, contra cost, să-şi mimeze profesia într-un cadru organizat.
Continue reading

Halucinanta capră a vecinului

Sănătatea și educația sunt copiii schilozi ai bugetului nostru. Cum s-a prins clasa politică de ușurința cu care pot controla răbufnirile vocilor din domeniile astea și a înțeles că frica de a-și pierde slujba, că-s bani puțini dom’le la buget, e mai puternică decât dorința de a fi plătit decent, cum a făcut praf bugetele celor două sisteme.

Cum e, în condițiile în care, fără nici urmă de îndoială, personalul medical și didactic e cel mai prost plătit de buget în raport cu valoarea muncii pe care o prestează pentru societate, să auzi o asistentă medicală discutând cu ranchiună despre salariul unei învățătoare?

” Păi are 2000 de lei salariu…”

2000 de lei, cu 30 de ani vechime în spate, e o mizerie mizerabilă. Continue reading

Idioţi, sau ticăloşi?

antena3Noua direcţie în care au apucat-o corifeii de la Antene este cea în care îşi atribuie acţiunile DNA. Vezi Doamne, de-asta sunt acum anchetaţi cei din “mafia băsistă”. Pentru că ei, justiţiarii de la Antena3, au făcut presiuni şi au prezentat la tv faptele de corupţie.

Nu s-ar fi ajuns aici fără perseverenţa şi corectitudinea lor. Ei zic nasoale despre Udrea şi Videanu de vreo 7 ani. Mare brânză face acum DNA-ul, doar le copiaza ideile.
DNA-ul acţionează acum în primul rând datorită lor. Şi, în al doilea rând, pentru că a plecat Băsescu şi s-a schimbat sistemul. Da. A venit Iohannis şi acum justiţia începe să fie liberă, a scăpat de sub papucul băsist. Cum???

Păi ce ziceaţi voi, anul trecut, seară de seară, justiţiarilor? Chiar voi, tot anul, şi mai ales în toiul campaniei electorale, până în noaptea numărării voturilor. Hai să vă aduc aminte:
Continue reading

Strofa de joi

“Istoria parca ne duce-n burta

si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste”

Te doare capul

La începutul anului trecut, când am dat drumul la un PFA, mi s-a cerut să aproximez ce venituri o să am și ce impozit o să plătesc.

Că trebuie să visezi în stele și să mai și declari ce ai visat statului român, nu mi s-a părut atât de ieșit din tipare. Poate vor și ei, drăguții, să facă vreo estimare bugetară, să vadă cu ce o să construiască autostrăzi/catedrale/chestii de astea.

Când a sunat însă telefonul acu 2 ore, să-mi spună că probabil o să am niște majorări la impozitul pe care-l visasem, cumva statul a reușit din nou să mă lase perplex. Adică să plătesc penalități de întârziere pentru că nu am plătit în avans? Continue reading